OPINIE. Ion Novăcescu: Portretul lui Dorel Goia

Analistul Ion Novăcescu a încercat o sumară analiză de profiling despre omul de afaceri Dorel Goia în emisiunea de la Cluj Live TV, la care a fost invitat de către jurnalistul Cluj24, Florin Danciu. 

Personajul din mijlocul imaginii este unul dintre cei mai bogați, puternici și discreți români.
Pe internet o să găsiți doar vreo două imagini cu el de când era tânăr.

Este un mare industriaș clujean, care controlează grupul Teraplast din Bistrița (evaluat la cca. 250 milioane euro); are fabrici în Austria și Ungaria.
Și deține în conturi zeci de milioane de euro.

A fost șef de promoție a Facultății de Istorie a UBB.
Cred că a fost coleg de an sau cel puțin în generația lui Ioan Aurel Pop, șeful Academiei Române și a lui Vasile Pușcaș, fostul ministru și negociator al aderării țării la UE.

Numele lui e Dorel Goia și este unul dintre cei mai duri, energici, intransigenți și infailibilibili oameni pe care i-am întâlnit.

A lăsat în urma lui un șir lung de „cadavre”, peste care a călcat fără a claxona sau frâna.
Au contat mereu banii, scopul, eficiența, adrenalina, confortul, plăcerea și interesul.

M-am aflat rar în apropierea sa. De fiecare dată toate simțurile modulului meu de apărare și luptă mi se activau, iar alarma suna frenetic „EVACUAREA!”

Ca să aveți o idee despre ritmul, intensitatea și durata unei zile de muncă a acestui om, e bine să știți că ședința cu directorii săi începea la 7 dimineața, iar în zilele când era vreo criză, începea la ora 6.
Șase zile din săptămână el încă lucrează de la 6 la 23, cel puțin.
Unul dintre directorii săi, mai tânăr decât Dorel Goia cu vreo 20 de ani, om energic și foarte muncitor, mi-a mărturisit, acum câțiva ani, că a rezistat o lună la ritmul, intensitatea muncii și la stresul alături de patronul său. După 30 de zile a clacat fizic și psihic.

Gândurile, deciziile și acțiunile lui Dorel Goia aveau mereu corespondent în bani.

Dorel Goia a ajuns acum în cărucior.

Vorbește greu, însă mintea îi este la fel de ascuțită.
La fel îi este și limba. Feliază scurt, chirurgical, chiar și o femeie frumoasă, dar neinspirată în urări ipocrite. (Am fost martor, miercuri, la acest moment, in cel mai prețios restaurant clujean.)

Dorel Goia a ales ca în Săptămâna Mare (miercuri) să inaugureze Fundația „Ioan și Maria” (numele părinților săi), care va funcționa într-o casă ultra-modernă, pe care a ridicat-o pe locul fostei case părintești din cartierul Mănăștur.
E la umbra celui mai înalt bloc din Cluj (25 de etaje), măruntă printre alte blocuri mari. Dar frumoasă, bine gândită în interior și ultra-modern dotată.

După 12 ani de procese, Dorel Goia a recâștigat terenul casei unde și-a trăit copilăria și adolescența, în mijlocul unor cireși dulci și roditori.

În casa aceasta, Fundația „Ioan și Maria” va oferi copiilor săraci din Cluj-Napoca educație, dulciuri, pateuri, fructe, căldură și răcoare într-un program de „școală după școală”, susținut de profesori și preoți buni.
Tot aici, copiii vor avea acces la opt calculatoare moderne și la internet liber și rapid.

Dorel Goia nu are copii.
Însă are foarte mulți bani pe care continuă să-i înmulțească zi de zi.
Și un tânăr vânjos, dar învinețit la ochi, care-i împinge căruciorul.

Dorel Goia a mărturisit că s-a luptat greu cu tentația de a ridica un bloc pe pământul copilăriei sale, bloc pe care să-l convertească într-un milion de euro.
Inima lui a biruit, însă.

El a cerut ca în jurul casei să se planteze opt cireși din cel mai dulce și roditor soi de cireș românesc.
Se bucură că mlădițele sunt la locul lor și nu le-a furat nimeni.
Vor rodi și vor dărui cândva. Atunci când el nu va mai fi.

Cu dl. Dorel Goia am avut ocazia să stau de vorbă o singură dată vreme de 15 minute, acum opt ani.

M-a chemat la biroul său din fabrica de panificație pe care o are în Cluj Napoca.
A răspuns cererii mele de a o ajuta pe doamna Profesoară Iza Schleier, mamă singură, cu trei copii, pentru ajutorarea căreia am făcut evenimentul cu scriitoarea Irina Binder, în 17 mai 2017.
Dorel Goia mi-a dăruit atunci 3000 de lei pentru Iza.
Eu i-am oferit cartea mea – Ion I C Brătianu și opțiunea occidentală a României. A fost uimit, deși s-a străduit să nu observ.
De atunci, mi-a mai scris, interesandu-se de alte cărți pe care le-am scris, spunându-mi că ar vrea să le citească.

În cei opt ani care au trecut, nici eu nu am mai îndrăznit să îi cer o sponsorizare, nici dânsul nu și-a putut permite să citească Modernizarea României. 1875-1938, cartea mea care-l interesa cel mai mult și despre care îmi mai scria. Dorel Goia e istoric. Printre cei mai citiți și intuitivi. Acesta fiind un har foarte rar.

Miercuri m-a invitat la inaugurarea casei și a Fundației care poartă numele părinților săi.
La eveniment au fost oameni de vază ai Clujului și Bistriței. Printre ei, mitropolitul Andrei și Emil Boc.
A fost și Sorin Apostu, fostul primar al Clujului.
Care de cum m-a văzut m-a ispitit, m-a încercat și m-a bucurat spunându-mi că, fiind Săptămâna Mare, el mă iartă.
Mărturisesc că o legiune de draci a început să horească replici în capul meu la auzul Iertării acordate de acest om. Însă Inima m-a convins că e totuși cel mai prețios Dar pe care l-am primit la acel eveniment.

Miercuri, la evenimentul său caritabil, Dorel Goia a crăpat puțin ușa ferecată a inimii sale.
Printre cuvintele rostite greu i-am ascultat dorurile nespuse prin viu grai.
Unul este al tihnei când se dădea jos din cireș și umplea cu cireșe negre strachina de lut ars de pe masa de sub umbrar, la care-l așteptau părinții săi.
Ioan și Maria
Care l-au plămădit să fie Om.