PAMFLET. Că bine-i să aibă omul SCAUNUL lui

Preşedintele USR, Dacian Cioloş, afirmă că partidele din alianţa PSD-PNL-UDMR  „nu ştiu cum să îşi fure unul altuia scaunul de dedesubt”.

Din străbuni există vorba „că bine-i să aibă omul lucrul lui”. Această zicală se răsfrânge și asupra scaunului. Fiecare om cu scaunul lui.

Absența scaunului se mai numește, în termeni medicali, constipație. Abundența lui este colocvial denumită cufureală, mai elegant diaree. Atunci când cineva nu are scaun, de obicei apelează la ceaiuri diuretice sau laxative. Este prima dată când politicul propune ca soluție însușirea scaunului altei persoane.

Alăturarea cuvintelor politic-scaun nu e recentă. De când există clasă politică există și expresia „politicienii mănâncă rahat”, rahat fiind un alt cuvânt care poate substitui scaunul. Coprofagia politică a fost ridicată la rang de virtute, cel puțin în ultima vreme.

„S-a trecut la un alt nivel”

Precizarea lui Dacian Cioloș vine să limpezească lucrurile: scaunul care se fură este cel de dedesubt, să fie clar. Cum politicieni cu scaun la cap sunt foarte puțini, este exclus ca cineva să atenteze la aceștia.

Este evident că s-a trecut la un alt nivel. Lupta politică a făcut saltul de la domeniul gastronomic (vezi ciolanul) la cel fiziologic, adică scaunul.

Expresia „se scapă pe ei” nu mai reprezintă totalitatea acțiunilor pe care le întreprindeau politicienii pentru a se scăpa unul pe altul de DNA ci efectiv un act fiziologic apărut din neputința de a scoate țara din criză prin numirea unui prim ministru. Când te scremi de atâta vreme să faci ceva și singurul rezultat este o fâsâială, e clar că ai probleme de tranzit. Merde alors, monsieur Cioloș sau Scheisse, ca să priceapă și Stăpânul Scaunelor!

Sfântul Scaun