OPINIE. Viorel Băltărețu: România reală merită mai mult decât un vot. Merită reconstruită.

Duminică, 18 mai, votăm. Este un moment esențial. Nu doar pentru următorii 5 ani, ci pentru direcția morală și economică a României.

Dar vreau să spun limpede: votul e doar începutul. Alegerile nu rezolvă automat problemele din societate. Ele doar stabilesc cadrul. De a doua zi, avem nevoie de ceva mult mai greu: vindecare. Reconstrucție. Revenirea la o normalitate care respectă munca, responsabilitatea și decența.

Zilele trecute am citit un articol scris de Dorel Goia (Teraplast), antreprenor cu o perspectivă lucidă asupra economiei românești. Vorbește despre „România reală” – aceea care muncește, produce, ține firmele și statul în picioare.

I-am trimis articolul unui prieten, și el antreprenor. Mi-a răspuns cu o sinceritate dureroasă.

„Am investit în fabrică, am tehnologizat ca să le ușurez munca și să îi pot plăti mai bine. În loc de recunoștință sau măcar respect, mi s-a spus că vor o roată din Touaregul meu. Și o cameră din casa mea.”

Nu era furios. Era dezamăgit. Frustrat. Obosit.

A simțit că efortul lui nu e apreciat, că în loc de încredere a primit suspiciune. Că în loc de parteneriat, primește ostilitate.

Această ruptură este reală. Și nu e despre bani. E despre sens. Despre relația de încredere care ar trebui să existe între oameni care muncesc împreună – fie în privat, fie în administrație, în educație, oriunde.

Dar eu cred în oameni.

Cred că fiecare om trebuie valorizat la adevărata lui valoare, fie că e muncitor necalificat sau director, antreprenor sau funcționar, profesor sau șofer de autobuz, medic sau brutar, tânăr la primul job sau specialist cu zeci de ani de experiență, lucrător sezonier sau cercetător, IT-ist sau tâmplar, lucrător în agricultură sau contabil.

Fiecare are un rol. Fiecare poate contribui. Și fiecare merită respect dacă își face treaba cu seriozitate și bună-credință.

Și nu trebuie să-i uităm nici pe pensionarii noștri – oameni care au muncit o viață întreagă pentru România și care merită nu doar recunoștință, ci o pensie decentă care să le asigure o bătrânețe demnă.

Iar pensiile nu vin din lozinci, ci tot dintr-o Românie care produce, plătește corect și își face treaba. Dintr-o economie sănătoasă, cinstită și prosperă. Acolo e cheia.

Cred într-o societate care respectă și pe cel care produce, și pe cel care învață, și pe cel care, cu sprijin, poate mai mult.

Dar mai cred și că trebuie să terminăm cu impostura, cu “merge și-așa”, cu mimarea muncii, cu refuzul responsabilității.

România are nevoie de o nouă normalitate:

• în care munca cinstită este răsplătită și încurajată;
• în care statul susține mediul privat, nu îl sufocă;
• în care cei care nu pot sunt sprijiniți cu respect, dar cei care pot și aleg să nu facă nimic nu sunt încurajați în pasivitate;
• în care educația, sănătatea și administrația publică devin spații ale competenței, nu ale pilelor și improvizației.

Este nevoie de o societate empatică, dar fermă.

Să dăm undița, nu peștele. Să-i sprijinim pe cei care n-au avut șansa, dar să cerem responsabilitate de la cei care pot.

Nu e vorba despre stânga sau dreapta.

E vorba despre etica muncii. Despre decență. Despre cum vrem să trăim unii cu alții.

Și da, vom vota diferit duminică.

Respect opțiunea fiecăruia – așa e firesc într-o democrație.

Dar cred că e important să ne întrebăm, sincer:

Putem construi această Românie decentă, productivă și solidară sub orice președinte?

Avem aceleași șanse de reconciliere, de reconstrucție și de normalitate în oricare dintre direcții?

Eu cred că șansa reală de a pune aceste valori în practică este dacă România alege un președinte care crede în reguli, în responsabilitate și în valorile europene.

De aceea, eu îl aleg pe Nicușor Dan.

Pentru că este un om serios, incoruptibil, rațional, orientat spre construcție, nu spre spectacol.

Pentru că știu că sub președinția lui vom avea șanse reale să reclădim încrederea între stat, cetățeni și mediul privat.

Pentru că viziunea lui este compatibilă cu o Românie care muncește, se respectă și se sprijină.

Pe 18 mai votăm.

Dar adevărata reconstrucție începe pe 19 mai.

– Viorel Băltărețu, fost deputat de Cluj, în prezent antreprenor cu peste 25 de ani de experiență.