OPINIE. Viorel Băltărețu: Listarea companiilor de stat, între mitul trădării și realitatea economică

Când unul dintre inițiatorii programului de privatizare în masă din anii ’90 ajunge astăzi să afirme că listarea companiilor de stat la bursă duce la „pierdere de suveranitate”, ceva nu se leagă.

Într-un interviu recent, profesorul Mircea Coșea a folosit cuvinte grele: a vorbit despre „teroare fiscală” și a sugerat că actualul guvern urmărește să sperie populația doar pentru a justifica „înstrăinarea” patrimoniului național. Și-a susținut punctul de vedere cu referiri la eșecuri, la Petrom, la deficit, la “flămânzi care-și vând pantalonii”. Un amalgam de teme, fără o linie clară, dar cu o concluzie fermă: listarea ar fi periculoasă.

Ca om care a trăit în economia reală peste 25 de ani, ca fost parlamentar și membru al Comisiei pentru industrii și servicii, simt nevoia unei reacții. Pentru că listarea companiilor de stat nu este nici o trădare, nici o vânzare a țării. Este o oportunitate – dacă este făcută corect, cu scopul de a aduce capital, responsabilitate și eficiență acolo unde, de prea mult timp, ne-am obișnuit cu risipa.

Listarea nu este înstrăinare. Este disciplină și transparență

Listarea la bursă nu înseamnă pierderea controlului, ci deschiderea companiilor către reguli clare de piață: transparență, guvernanță corporativă și presiune pentru performanță. Statul poate păstra pachetul majoritar și controlul strategic, dar cere mai mult decât loialitate politică: cere eficiență, management competent și rezultate.

În plus, acțiunile listate sunt cumpărate în mare parte de fondurile de pensii Pilon II și III – adică de banii noștri, ai românilor. Lunar, milioane de angajați contribuie la aceste fonduri care așteaptă oportunități bune de investiții în România. Nu vindem companiile „străinilor”, ci deschidem posibilitatea ca românii să devină co-proprietari.

A spune că „am avut atâtea eșecuri” este complet fals. În ultimii 10 ani, statul român nu a mai listat nicio companie de stat pe bursă, deci nici nu putea exista o serie de „eșecuri”. Cea mai mare și mai reușită listare a fost Hidroelectrica, în 2023 – un model de bune practici, transparență și încredere în piață. Statul a rămas acționar majoritar, compania a devenit un lider bursier și un exemplu că statul poate face profit prin piețele de capital, nu în ciuda lor.

Deficitul nu e o sperietoare. Dar nici o scuză pentru stagnare

Profesorul Coșea spune că deficitul nu este o problemă dacă banii sunt folosiți pentru dezvoltare. Are dreptate. Un deficit orientat spre investiții poate fi un pariu cu viitorul.Dar în același text, critică statul pentru că se bucură că s-a împrumutat mai ieftin. Așadar, e bun sau e rău deficitul? Tocmai acest gen de retorică contradictorie alimentează confuzia.

România se află într-o situație în care trebuie să recâștige încrederea partenerilor financiari. Ani la rând s-au dat cadouri electorale, s-au făcut cheltuieli fără acoperire și s-au umflat structuri bugetare care nu mai pot fi susținute. Azi, reformele nu sunt opționale. Sunt necesare. Poate că unele tăieri trebuiau să vină mai devreme, din zona privilegiilor și a risipei. Dar un guvern care are și presiune internă, și presiune externă, trebuie să acționeze în echilibru.

În acest context, listarea unui pachet minoritar devine o alternativă responsabilă. Se atrag bani, se impune disciplină, se reduc presiunile bugetare fără a vinde controlul. Statul poate oricând răscumpăra acțiunile, dacă situația o permite. Piața oferă flexibilitate. Împrumuturile cu dobândă ridicată, nu.

Adevărata suveranitate: companii performante, nu simboluri goale

Nu putem confunda suveranitatea cu izolarea economică. A avea capital privat într-o companie nu înseamnă că pierzi controlul, ci că distribui riscurile și ceri performanță. Companiile strategice trebuie să fie campioni economici, nu vaci de muls pentru clientele de partid.

Avem companii cu potențial real – în energie, resurse, infrastructură. Dar acest potențial nu se valorifică prin protejarea ineficienței, ci prin expunerea la cerințele pieței. Listarea pe bursă poate fi motorul care obligă aceste companii să devină mai bune, mai clare, mai competitive.

Uitați-vă la OMV Petrom. Poate că statul a vândut ieftin atunci, poate că putea păstra mai mult. Dar realitatea este că azi compania este profitabilă, bine gestionată, listată și activă în regiune. Dacă rămânea de stat, e foarte probabil că azi era o altă gaură bugetară.

Așadar, miza nu e cine deține acțiunile, ci ce performanță livrează compania pentru România. Statul nu trebuie să controleze totul. Dar trebuie să dea exemplu: să investească inteligent, să atragă parteneri serioși și să construiască companii care contează.

(Viorel Băltărețu este antreprenor și investitor. A fost deputat în peroada 2020-2024, membru al Comisiei pentru industrii și servicii)