OPINIE Radu Molnar: „Ce pedeapsă aduce scuza ta?”, o campanie IPJ Cluj a FRICII și a URII împotriva celor vulnerabili

În autobuzele din Cluj rulează niște mesaje antidrog demne de anii ‘80. Autoritățile locale alături de IPJ Cluj și Agenția Națională Antidrog folosesc tehnici pe care țările civilizate le-au abandonat în urmă cu zeci de ani, nu doar pentru că nu funcționează, ci pentru că dăunează de-a dreptul.

În ceea ce presa numește “autobuzele condamnaților”, se pot citi mesaje ca:

„El e Cristi. Aflându-se la un festival, ca să «fie cool», a luat o pastilă de Ecstasy și a fumat un joint. 6 luni închisoare.”

sau

“El e Ovidiu. Spune că nu e mare lucru să fumezi câteodată un joint și că pe el chiar îl ajută să-și facă curaj în diverse situații. […] 3 ani închisoare.”

Astfel de mesaje arogante nu fac decât să poziționeze autoritățile dur împotriva consumatorilor, scăzând și mai mult șansele ca victimele să li se adreseze. Statul Român consideră că orice tânăr care a luat contact cu lumea drogurilor merită doar închisoare, nu reabilitare și sprijin. De aceea știrile noastre sunt pline de “mari capturi” și nu de persoane reabilitate…

Ori lupta cu dependența nu se câștigă prin violență împotriva propriilor cetățeni! Pentru ca nu drogurile sunt problema ci dependența, abuzul și lipsa de educație legată de efectele acestor substanțe.

Specialiștii spun asta demult și majoritatea statelor europene au înțeles: o persoană dependentă nu se va vindeca doar pentru că o ameninți, iar un om aflat în suferință nu are nevoie de reproșuri ci de ajutor. Sunt lucruri de bază pe care orice părinte le știe. Dar Statul Român are subalterni, nu copii.

Alternativa corectă ar fi ca tinerii să primească informații sincere și utile, cumulate cu reducerea stigmei societății, așa cum se întâmplă în Norvegia. Aici nu doar că au abordat problema cu umanitate, dar au creat un întreg lanț de intervenție și suport, pentru a reduce numărul victimelor. Fără judecată, fără ură.

Prin comparație, la nordici găsești astfel de mesaje:

“Ema nu a murit din supradoză de alcool, pentru că prietenii ei au recunoscut simptomele și au sunat ambulanță.”

sau

“Thomas nu a murit când a folosit GHB, pentru că a evitat alcoolul și a folosit doza corectă.”

sau

“Sarrah nu a murit când a încercat MDMA, pentru că luat doar o jumătate de pastilă și a urmărit cu atenție efectele.”

Campania românească e menită eșecului pentru că e copiată după cea din 2013-2020, când consumul de substanțe interzise a crescut în România cu 70%! Să faci același lucru și să aștepți alt rezultat e nebunie și prostie. Iar faptul că asta se petrece în Cluj-Napoca, un oraș care se vrea european, mă dezamăgește cumplit.

Dar să punem problema și din punctul de vedere care interesează politicienii și polițiștii: tratarea unui bolnav într-un centru de reabilitare costă statul român aproximativ 1.900 de euro/an, în timp ce încarcerarea lui costă peste 15.000 euro/an. Iar din închisoare nu iese nimeni vindecat.

Gradul de încredere al autorităților în acest demers reiese chiar din cuvintele directorului CTP Cluj-Napoca, “acuma, cât efect are, mi-e greu să vă spun”… Asta pentru că ele pun în continuare disciplina înaintea bunăstării. Și uită că atunci când acuză, urăsc și incriminează, vorbesc despre copiii lor.

Sursa foto: Radu Molnar – Facebook