”Emigrez!, mi-a spus un prieten foarte bun. Cum, de ce vrei să pleci din țară?, l-am întrebat. Din cauza homosexualității, a răspuns. Cum adică? Să îți explic: Acum 500 de ani dacă erai homosexual, te ardeau pe rug, te supuneau la cele mai înfiorătoare cazne. Acum 100 de ani, dacă erai homosexual te împușcau sau te executau sumar, dar fără să te mai chinuie. Acum 50 de ani pentru homosexualitate, te băgau în pușcărie unde te supuneau la practici perverse. Acum 30 de ani, homosexualitatea era pedepsită cu o amendă, iar de vreo 20 de ani scapi doar cu un avertisment, ba mai nou, ești și consiliat psihologic dacă nu ai fost discriminat. Dacă lucrurile au evoluat atât de bine, de ce mai emigrezi? Mă văd nevoit să emigrez pentru că mi-e teamă ca homosexualitatea să nu devină obligatorie!”

Este transcrierea unei glume dintr-o emisiune BBC din anii ‘70. Continuând gluma, este destul de greu să emigrezi în spațiul occidental unde să afli că homosexualitatea nu-i propagată cu agresivitate.

Western cu lesbiene pe Netflix

NETFLIX. Regret că pe Netflix se promovează cu atât de mare succes filme de calitate îndoielnică. La regretabilul lor succes am participat vizionând în ultima vreme, e drept mai pe sărite, un western în care să vezi comedie, protagoniste erau două lesbiene. Pentru că subiectul nu mă interesa am accesat un serial istoric, Străina. Spre stupoarea mea, la al nu știu câtelea episod ofițerul englez își manifestă pornirile „pe nedrept” ascunse, homosexuale, îl șantajează pe eroul muntean scoțian și face sex cu el.

Cei doi bărbați fac sex între ei de mai multe ori, și se mai prezintă și în alte variante să fie foarte clar că sexul se poate face între persoane de același gen. În Istoria Scoției și în zona muntenilor!

Promovare făcută în acel serial și în multe, multe alte filme, îndeobște slabe calitativ, de pe Netflix, un canal care promovează cu succes, extrem de ieftin, foarte multe filme.

Gândește liber, cum este un slogan tv? Să fim serioși!

Despre TIFF și filmele gay

TIFF. Nu mă interesează homosexualitatea? Nu vreau să folosesc nici un fel de termen sau aluzie de miștocăreală, condamnare sau repulsie față de fenomenul gay. Am trăit în medii în care acest fenomen nu era condamnat, nu era discriminat, pur și simplu nu se vorbea despre aceasta. Am crezut că vom putea trăi în continuare sub aceste auspicii, că nu mă interesează acest fenomen, nu doresc să vorbesc despre el. Am fost convins că oamenii afectați (sau care îl practică) trebuie lăsați în pace, nu agresați, nu executați, nu discriminați și nici încurajați.

Trebuie lăsați în pace! Dar nu este așa simplu! Nu te mai lasă ei pe tine!

Cinefil înseamnă că iubești cinematograful și filmul (scuze, precizare utilă pentru unii tineri), iar tiffar este un cinefil care vede multe, foarte multe filme la TIFF (Festivalul Internațional de Film Transilvania).

De cele mai multe ori, împreună cu prieteni din adolescență sau colegi de facultate ne luăm concedii să putem vedea TIFF-ul. Aflasem că unul dintre organizatori este gay și aceasta nu ne deranja, nu era problema noastră. A devenit, dar nu datorită nouă, a sărmanilor cinefili. Într-o singură zi de concediu, intrând la al patrulea film, din locații diferite, am constatat că și acela avea principală problematică homosexualitatea. Ca să parafrazăm alt banc din „domeniu”, parcă începea să ne doară fundul de atâta TIFF!

”Cel mai iubit dintre pământeni”, o producție expirată

CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI. Se spune că actorii noștri (de atunci…) erau atât de mari și talentați că dacă erau puși împreună și filmați, indiferent ce ar fi făcut, tot ar fi ieșit un film bun.

Este valabil la filmul „Operațiunea Monstrul” și multe altele, dar se poate să îi aduci împreună să faci și un film prost. Exemplul este ”Cel mai iubit dintre pământeni”, un film care se pretinde inspirat din romanul cu același titlu, însă cum spunea un critic de film clujean, este o producție total expirată.

Dar care, în speranța creșterii audienței și a stârnirii senzaționalului pe modelul „găinii care a născut pui vii”, a introdus o temă care nu avea nici un miros în carte – homosexualitatea, chiar violul între bărbați. Miros nu este un cuvânt nimerit, probabil că duhoare ar reprezenta mai bine calitatea finală.

Duhoare stârnește nu fenomenul în sine, ci efortul acesta, uneori fanatic, de a-l promova. O duhoare a lipsei de măsură, a inculturii, a grotescului arivist în lipsa unor realizări reale.

Noi criterii pentru premiile Oscar

Cei mai exagerați dintre pământeni în industria filmului nu sunt bineînțeles în România, sunt tocmai la „mama lor”, a filmului, la Hollywood (se observă că nu s-a spus cei mai tâmpiți dintre pământeni, mostră de imparțialitate și decență în exprimare).

Academia americană de film impune noi reguli pentru a fi premiat la Oscar! Prima condiție este ca povestea principală, tema sau narațiunea filmului să fie centrată pe un grup sau grupuri subreprezentate; LGBTQ, femei, grup rasial sau etnic, persoane cu dizabilități cognitive sau fizice, sau care sunt surzi sau cu deficiențe de auz.

Poate că Baudelaire ar trebui citit, studiat, premiat pentru iubita lui pitică, nu pentru poezie. La Hollywood, cel puțin unul dintre actorii principali sau actorii secundari semnificativi trebuie să provină dintr-un grup rasial sau etnic subreprezentat si de asemenea cel putin 30% din toti actorii secundari.

Repetăm, se detaliază precis aceste comunități: LGBTQ, grup rasial sau etnic, persoane cu dizabilități cognitive sau fizice, sau care sunt surzi sau cu deficiențe de auz. Pentru detalii și veridicitate se poate consulta: „Academy Creates Inclusion Standards for Best Picture Oscars”.

Homosexualitatea nu este o problemă a specificului nostru național

Se mai spune că această problematică a homosexualilor ține și de climă și de națiuni și de tradiții culturale. Dascălii noștri ne-au iubit și totuși nu ne-au vorbit despre aceste lucruri. Sau poate tocmai de aceea? Dacă nu au vorbit, noi nu le-am căutat, nu le-am citit.

Știam dintotdeauna că există, dar credem că așa se cade, să nu vorbim despre ele. Școala românească s-a schimbat, iar elevii sunt îndoctrinați cu aceste elemente de educație, deși credem cu tărie, dar nu cu ostentativă mândrie, nici mâhnire, că homosexualitatea nu este o problemă a specificului nostru național. Știm că există, dar nu credem/credeam că este o problemă, o avarie, o alarmă sau un risc. Nu te poți însă ascunde nici de problema care nu există, când un președinte al țării tale spune că 20% din români sunt homosexuali!

Nici în cazul acestei declarații, nebune, problema nu este homosexualitatea! Problema este disprețul cumplit al unor oameni politici față de adevăr, de documentare și cercetare în aflarea realității, față de promovarea calității umane, a valorilor creștinești, a cinstei, a corectitudinii, a educației.

Este disprețul și tupeul fără limite al personalităților care au făcut din flota românească ce este acum, au făcut ca trenurile să meargă mai încet ca în perioada interbelică, la drumuri să fim rușinea Europei, iar anumite servicii de spionaj să înregistreze povești cu caltaboși.

Un film totuși, se mai poate vedea?

Cât despre homosexuali și lesbiene, transexuali, transgenii/transgenderi și toate, cum să le spunem să fim decenți, să nu fim acuzați de părtinire – orientări sexuale.

O glorie a rugbylui clujean, ajuns la vârsta deplinei înțelepciuni, spune că nici a fi heterosexual nepracticant nu este de dorit. Noi le dorim tuturor multă sănătate! Dacă este permis, le dorim să se protejeze, iar dacă vor considera că problema lor nu i-a făcut mai fericiți să nu facă o obsesie din promovarea ei!

În România deja este greu aceasta! Știm o familie din Cluj unde acest subiect nu se prea discută acasă, dar unde, la sesizarea unuia din părinți că nu mai poți vedea un film fără homosexuali, cei doi copii, unul de liceu, altul de școala generală, au declarant la unison: Din cauza unora ca voi, săracii homosexuali suferă!

Halal școală românească! Nu înțelegem de ce suferă, cum și prin ce părți suferă, cum sunt și dacă sunt discriminați.

Le dorim încă o dată sănătate! Dar un film totuși, se mai poate vedea? Mai ales că imoral în artă e doar lipsa de talent, cum spunea un clasic în școala tradițională, actualmente exmatriculat din manual.

Adrian Marian