EXCLUSIV. De la Cluj pe platourile de filmare din Spania. Povestea lui Robert, tânărul care transformă machiajul horror în artă

În industria dominată de glamour și ecrane strălucitoare, succesul se construiește adesea pe o fundație dură. La doar 20 de ani, Robert-Eduardo a reușit ceea ce pentru mulți tineri artiști pare un vis îndepărtat: să-și transforme pasiunea pentru machiaj într-o carieră internațională.

Născut în Fetești, crescut parțial în Cluj-Napoca și stabilit acum în Valencia, unde este student la Universal Arts, Robert lucrează deja pe platourile de filmare din Spania, acolo unde creativitatea, disciplina și curajul se întâlnesc în fiecare zi.

„Orice proiect la care te implici este foarte important pentru cariera ta ca artist. Nu regret niciunul dintre ele, dar mi-aș dori să lucrez în producții mai mari — de exemplu, producții de tip Netflix, dacă se poate, în viitorul apropiat”, spune Robert cu un zâmbet care trădează ambiția unui tânăr hotărât să-și depășească limitele.

De la timiditatea copilăriei la încrederea artistului

Copilăria lui Robert s-a petrecut într-un orășel mic, Fetești, unde arta a fost mereu o formă de refugiu.

„De mic am fost fascinat de arte, desen, muzică și actorie”, își amintește el.

Însă anii de liceu din Cluj nu au fost deloc simpli.

„Mi-au plăcut doar ultimii doi ani, deoarece am schimbat liceul. În cel anterior, am avut parte doar de bullying și de profesori nepăsători. Când am ajuns în noul liceu, am întâlnit profesori care m-au susținut și m-au ajutat să mă focusez pe materiile care mă fascinau”, povestește Robert pentru Cluj24.

A fost perioada în care a început să se descopere artistic și să înțeleagă cât de important e să rămâi autentic, chiar și când ceilalți nu te înțeleg.

Când un film de groază aprinde o pasiune

Pasiunea pentru make-up a apărut la doar opt ani, într-un mod neașteptat.

„Fratele meu mi-a arătat filmul The Exorcist (1973). Este pelicula mea preferată și acum. De atunci am fost fascinat de machiajele horror și sci-fi”, povestește Robert.

A început să experimenteze machiaje și costume de personaj, fără să știe că într-o zi acest hobby se va transforma într-o profesie.

„Îmi plăcea să mă machiez, să creez personaje. Era o formă de joacă, dar și de expresie artistică. Am fost însă foarte criticat de multe persoane, inclusiv de unii apropiați. Singura care m-a susținut mereu a fost mama mea — ea m-a încurajat să-mi urmez drumul artistic.”

„Nu mi-am impus niciodată limite”

Când a fost întrebat dacă își amintește momentul în care a realizat că machiajul ar putea fi o carieră, Robert răspunde simplu și direct: „Hobby sau nu, eu mereu am privit tot ce fac ca pe o carieră. Nu mi-am impus niciodată limite.”

Criticile nu l-au ocolit nici mai târziu.

„Au fost multe persoane care mi-au spus că domeniul meu nu este o carieră adevărată. Că artiștii mor de foame și că băieții reușesc mult mai greu în acest domeniu. Dar eu am continuat. Aproape tot ce mi-am propus să fac până acum, am reușit”, spune el.

Primii pași în cinematografie și un vis regizoral

Deși cariera lui se desfășoară în prezent mai ales în zona machiajului cinematografic, Robert a făcut deja un pas curajos spre o nouă dimensiune artistică: regia.

„Cel mai provocator proiect la care am participat, chiar dacă nu am luat parte la el drept make-up artist, a fost filmul meu Little Bird, pe care l-am regizat și care urmează să fie lansat”, povestește el cu vizibilă emoție.

Un nou început în Spania

Mutarea în Spania a fost un pas curajos.

„M-am adaptat destul de ușor, deși nu știam deloc spaniola când m-am mutat aici. Eu am crescut fără prieteni, am fost un adolescent singuratic, închis în lumea mea artistică. Aici, în sfârșit, am întâlnit oameni care m-au susținut și m-au făcut să mă simt în siguranță.”

Robert și-a construit viața de la zero într-o altă țară, într-un domeniu extrem de competitiv. Acum, face parte dintr-o generație de artiști tineri care duc machiajul dincolo de estetic, transformându-l într-o formă de povestire vizuală.

România, o sursă de inspirație

Chiar și departe de casă, Robert nu și-a uitat rădăcinile.

„Nașterea mea în România a contribuit la obsesia mea pentru filmele horror. Am locuit și în Cluj-Napoca, care este în Transilvania. Au fost multe persoane care mi-au spus că nu o să ajung departe, pentru că sunt român. Dar mereu am vrut să demonstrez că nu locația sau cetățenia sunt importante. De multe ori, nici talentul nu este destul — ambiția și devotamentul fac diferența”, spune el cu mândrie.

Despre artă, disciplină și echilibru

Munca în cinematografie i-a oferit lecții importante.

„Orice proiect te învață ceva despre viață și despre tine. Am învățat să las arta să decurgă natural și să nu mai încerc să forțez lucrurile. Mereu am vrut să controlez tot, dar am descoperit că perfecțiunea vine din organizare și din adaptare.”

Un mesaj pentru sinele din trecut

Dacă ar putea vorbi cu sinele său din perioada de liceu, Robert nu ar schimba nimic. „Dacă aș spune ceva, pozitiv sau negativ, aș influența cursul lucrurilor. Nu aș dori să-i spun nimic; aș lăsa situația la stadiul de enigmă.”

Astăzi, Robert-Eduardo își continuă studiile la Valencia, visând la colaborări mari și la recunoaștere internațională. Este dovada vie că talentul n-are granițe și că un copil pasionat dintr-un orășel mic poate ajunge pe platourile marilor producții, cu suficient curaj și determinare.

„Îmi doresc să lucrez în producții mari, care să-mi permită să exprim arta mea în cel mai autentic mod. Fiecare pas pe care îl fac acum mă duce mai aproape de acel vis”, a încheiat Robert.