OPINIE/ Petru Romoșan – Oul sau găina ? Războiul în curs

Ce a fost mai întâi : oul sau găina ? Covidul, micul coronavirus sau criza economică mondială ? Mai ales americană, mai ales a dolarului, a banilor de hârtie (fiduciari), dar şi a petrolului, a gazului, a resurselor de energie fosilă ? Cei mai atenţi observatori ai evoluţiilor economice spun că o criză de o amploare nemaivăzută din 1929-1933, declanşată, de fapt, în 2008, a adus în prim-plan SARS-CoV-2, trecut şi prelucrat prin laboratoare.

Donald Trump a acuzat China de „scăparea” controlată a noului virus. China a replicat acuzând de acelaşi lucru SUA, armata SUA, prezentă la a şaptea ediţie a Jocurilor Mondiale Militare în 18-27 octombrie 2019 la Wuhan, regiunea Hubei. Ştiinţa nu a reuşit încă să producă în laborator nici unul dintre coronaviruşii aflaţi în circulaţie. Omul nu-l poate „naşte” pe coronavirus (creaţia viului rămâne încă apanajul lui Dumnezeu), dar omul îl poate „îmbunătăţi”.

„Ies la suprafaţă teorii economice care încearcă să explice pseudorăzboiul mondial în curs”

Nu prea mai crede nimeni în marea molimă a covidului declanşată într-o piaţă de animale vii din Wuhan, cu lilieci şi pangolini. Cu excepţia, desigur, a politicienilor, a guvernelor din 194 de ţări afiliate la ONU şi la OMS, două instituţii globaliste din ce în ce mai discutabile şi mai discutate, a mass-mediei şi a medicilor, mai ales a politrucilor din Sănătate (ministere, comitete şi consilii ştiinţifice, şefi de direcţii regionale, directori de spitale şi clinici etc.). Curând se face un an de la începutul crizei sanitare – de fapt, s-a făcut deja un an, pentru că trebuie să punem la socoteală şi epidemia din China.

Ies la suprafaţă teorii economice care încearcă să explice pseudorăzboiul mondial în curs, un război mai degrabă economic, cu aparenţă umanitar-sanitară. Dincolo de spectaculoasa criză sanitară, e evident că avem de-a face cu un război economic şi, eventual, cu unul care vizează controlul global al populaţiilor.

Toate planetele s-au aliniat în ultimii ani pentru a produce haosul în care am intrat în 2020. După părerea unui observator rus din SUA, Dmitry Orlov, inginer şi „colapsolog”, autor de cărţi de „colapsologie”, la originea haosului ar fi criza petrolului şi, în general, a limitării resurselor fosile pentru energie. Producătorii de petrol şi gaze nu ar mai fi putut da curs cererii de consum, şi asta cu câţiva ani înainte de marea criză din 2008-2010. Nu a mai rămas pentru marii decidenţi decât opţiunea încetinirii forţate, brutale a activităţii, şi deci a consumului.

„Criza economică a pornit din SUA”

Astfel se consumă mai puţină benzină şi motorină pentru automobile, şi mai puţin kerosen pentru avioane. Teoria „colapsologică” avantajează, evident, producătorii de energii fosile, de petrol şi gaze, printre care la loc de frunte se află Rusia (Dmitry Orlov – „La pandémie pétrochimique”, lesakerfrancophone.fr, 18.01 2021).

Criza economică a pornit din SUA (cum s-a întâmplat şi cu criza subprimelor, a imobiliarelor din 2008), şi asta înainte ca Donald Trump să ajungă la Casa Albă. Scriitorul şi expertul financiar german Ernst Wolff spune că „furtuna de la Capitoliu” din 6 ianuarie 2020, ca şi evenimentele care au precedat-o şi au urmat-o, printre care alegerile americane, arată intenţia clară de a provoca în SUA un război civil sau măcar tulburări foarte grave : „Pentru a înţelege de ce ar trebui declanşată o asemenea violenţă, trebuie văzut adevăratul centru de putere din SUA : complexul digitalo-financiar, cu Microsoft, Apple, Amazon şi Facebook, împreună cu marii administratori de active BlackRock, Vanguard, State Street şi Fidelity la vârf. Acest complex digitalo-financiar a uzurpat mai multă putere în ultimii ani şi în ultimele luni decât oricare altă forţă dinaintea lui în toată istoria SUA” („Tempête sur le Capitole instrumentalisée par le complexe numérico-financier”, lesmoutonsenrages.fr, 27.01.2012, apud Kla TV).

„America e pe cale să-şi piardă preeminenţa globală”

Şi, într-adevăr, în 2020, marii câştigători pe Bursele americane şi pe cele din întreaga lume sunt giganţii citaţi mai sus. Pe lângă cunoscutele câştiguri ale Big Pharma. În plus, coronavirusul a permis introducerea pe scară largă în SUA, sub pretextul pandemiei, mai ales în statele conduse de democraţi, a votului prin corespondenţă. Vot care le-a fost extrem de favorabil Partidului Democrat, lui Joe Biden, mass-mediei mainstream asociate (”presstitutes”) şi comanditarilor din Big Tech şi din marile fonduri de investiţii : „Ultimele nouă luni de aşa-zisă luptă împotriva pandemiei au arătat cât de bine funcţionează această strategie : măsurile care au făcut să scadă nivelul de viaţă a aproape 2 miliarde de oameni, care au aruncat 130 de milioane de fiinţe în foamete şi au distrus pentru totdeauna milioane de mijloace de subzistenţă sunt astăzi prezentate opiniei publice mondiale ca fiind un mijloc de „protecţie împotriva unei boli” de către politicieni, jurnalişti şi oameni de ştiinţă cumpăraţi” (Ernst Wolff, idem).

America e pe cale să-şi piardă preeminenţa globală de care s-a bucurat începând din 1945 – ultimele alegeri au făcut să planeze o umbră întunecată asupra multlăudatei democraţii americane. Pentru mulţi comentatori, decadenţa SUA are la origine epuizarea unui model economic şi civilizaţional (moral, ideologic, cultural). În plus, dolarul se află la capăt de drum şi va trebui înlocuit în anii următori ca monedă globală de schimb. SUA nu poate accepta noua stare de lucruri şi, împreună cu Occidentul, le fac vinovate pe China şi pe Rusia de propria lor decădere într-un asalt propagandistic din ce în ce mai puţin convingător. (Petru Romoşan)

Cine este Petru Romoșan

Poet, editor, negustor și expert de artă. S-a născut la 30 martie 1957 în comuna Orăştioara de Sus (Hunedoara). A absolvit în 1976 Liceul “George Coșbuc” din Cluj-Napoca, după trei ani la Liceul “Ady Şincai”.

Activează pentru început în cenaclul literar “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Din 1972 devine membru al grupului de scriitori format în jurul revistei culturale “Tribuna” (seria Dumitru Radu Popescu). În anii ’80 se stabileşte în București și lucrează în comerțul de artă ca galerist al Fondului Plastic. Urmează Şcoala de Comerţ de artă a UAP.

Între 1988 și 1998 trăiește la Paris, unde își deschide o galerie şi activează pe piaţa de artă pariziană. Revine în țară în 1998, tot la București. Debutează publicistic în 1972 cu poezie în revista “Tribuna” (Cluj-Napoca). Debutul editorial are loc în 1977 cu volumul de versuri “Ochii lui Homer”, publicat la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Au urmat alte două volume de poezie.

A alcătuit cinci antologii de poezie românească, printre care şi cea intitulată “Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române” (Ed. Compania, 2001). Este deținătorul premiului pentru poezie acordat de revista “Tribuna” din Cluj-Napoca (1976) și al premiului pentru debut în poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România (1977).

Este administrator și editor al Editurii Compania din București, împreună cu soţia sa, Adina Kenereş, scriitoare şi editoare la rândul său.