Connect with us

Editorial Opinii

OPINIE/ Petru Romoșan: „Capcana lui Tucidide” şi virusul sino-american

Publicat


Ipoteza unei posibile „capcane a lui Tucidide” aplicabilă azi relaţiilor politice, economice şi militare dintre SUA, marea putere mondială în declin, şi China, puterea în ascensiune, a fost formulată pentru prima dată de Graham T. Allison jr. în cartea sa Destined for War : can America and China escape Thucydides’s trap ? (publicată de Houghton Mifflin Harcourt în 2017).

Graham T. Allison jr. este un faimos profesor şi autor de la John F. Kennedy School of Government a Universităţii Harvard. Profesorul american este membru al CFR (Council on Foreign Relations), al Brookings Institution (studii de politică externă), al Comisiei Trilaterale. A fost mereu citat ca posibil succesor al lui David Rockefeller la preşedinţia CFR. În acelaşi timp a fost foarte mulţi ani consilier şi secretar al Pentagonului şi al Defense Policy Board (din 1985). Adică Deep State-ul cel mai adânc.

Confruntare militară

„Capcana lui Tucidide se referă la confuzia firească, inevitabilă care se iveşte atunci când o putere în ascensiune ameninţă să înlocuiască o putere hegemonică… [şi] stresul structural care rezultă face ca o ciocnire violentă să fie regula, şi nu excepţia” (Graham T. Allison jr., op. cit.). În Războiul peloponesiac, Tucidide scrisese : „Ceea ce a făcut războiul inevitabil a fost creşterea puterii ateniene şi spaima pe care aceasta a provocat-o în Sparta”.

În 2018, Xi Jinping, preşedintele Republicii Populare Chineze, a declarat: „Cu toţii trebuie să lucrăm împreună pentru a evita capcana lui Tucidide.”

Confruntarea militară, după cea politică şi economică în desfăşurare, dintre SUA şi China va fi, foarte probabil, greu de evitat.

Când vorbim de SUA, avem în vedere şi partenerii săi din Five Eyes (Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelandă), Japonia şi câţiva parteneri ai SUA din Europa de Est (Polonia, ţările baltice). Nu e deloc clar unde se vor poziţiona Germania, Coreea de Sud sau chiar România (care n-a expulzat recent decât adjunctul ataşatului militar rus…).

De partea Chinei vor sta cu certitudine Rusia (SUA încearcă din răsputeri să spargă alianţa China-Rusia), Iranul şi foarte multe ţări din lumea a treia, din Asia, Africa şi America de Sud.

Putin și imperiile

Fenomenul cel mai spectaculos aflat în evoluţie este cel al imploziei imperiului american. Mandatul lui Donald Trump (atipic, antisistem), falimentul evident al alegerilor democratice din 2020, revolta rasialistă, cancel culture, „wokism”-ul (inspirat de Barack Obama şi George Soros ?), decăderea justiţiei (incapabilă să arbitreze în vreun fel alegerile) amintesc flagrant de anii care au precedat dezmembrarea Uniunii Sovietice.

De altfel, Vladimir Putin, preşedintele Federaţiei Ruse, s-a exprimat franc în acest sens la Forumul Economic ţinut de curând la Sankt Petersburg : „Ştiţi care e problema? O sa vă spun despre ce este vorba în calitate de fost cetăţean al fostei Uniuni Sovietice.

Problema cu imperiile e că ele cred că sunt atât de puternice, încât îşi pot permite mici erori şi greşeli. Dar numărul problemelor creşte. Şi vine un moment când ele nu mai pot fi rezolvate. Iar Statele Unite, cu un pas sigur, apăsat o apucă de-a dreptul pe calea Uniunii Sovietice” („Putin chafes at US, criticizes response to Capitol attack”, abcnews.go.com, 5.06.2021).

Politica agresivă la adresa Chinei

Politica extrem de agresivă a lui Donald Trump la adresa Chinei din ultimii săi doi ani de mandat (2019-2020) pare să fi fost expresia unei exasperări a SUA în faţa ascensiunii de neoprit a Imperiului de Mijloc. Aducerea lui Mike Pompeo (fost director al CIA) la Departamentul de Stat în locul lui Rex Tillerson şi a lui John Bolton (până la 10 septembrie 2019) în postul de consilier pe securitate naţională a avut acelaşi rol al potenţării agresivităţii (mai mult verbale) la adresa Chinei. China a răspuns, probabil greşind, cu contramăsuri.

„În aceste circumstanţe dificile, un atac biologic american asupra Chinei ar fi putut părea ultima carte care mai putea fi jucată în speranţa de a menţine supremaţia americană” (Ron Unz – „American Pravda : Covid-19, its impact and origins after one year”, unz.com, 15.03.2021).

Ron Unz adaugă în concluziile la articolul lui: „Elemente răuvoitoare din sânul uriaşului nostru aparat de securitate naţională, probabil afiliate neoconservatorilor din statul profund, au decis să aducă grave prejudicii imensei economii chineze, folosind războiul biologic” (idem). Demonstraţia lui Ron Unz e lungă şi complexă. Cei interesaţi îi pot citi mai multe texte pe această temă în celebra sa revistă online Unz Review.

Trump, demonizatul

Într-un articol mai recent, Ron Unz scrie: „E o ironie de proporţii în straniul şablon al tăcerii aproape universale. În maniera mea de a reconstrui evenimentele, atacul biologic semăna foarte mult cu o operaţiune secretă neautorizată de preşedintele Donald Trump dar probabil orchestrată de câţiva neoconi din Statul Profund pe care el îi însărcinase cu politica noastră de securitate naţională, persoane asociate cu secretarul de stat şi fost director al CIA Mike Pompeo şi cu consilierul pe securitate naţională John Bolton.

În ultimii câţiva ani, liberalii, stângiştii şi mulţi moderaţi i-au demonizat într-un chip nemaivăzut pe Trump şi pe cei numiţi de el, acuzându-i că ar fi, poate, cea mai proastă şi mai periculoasă Administraţie americană din toată istoria noastră modernă.

Şi totuşi, în timp ce vreun tweet grosier sau misogin al lui Trump provoca reacţii ultragiate duse la paroxism, aceiaşi critici se făceau că nu văd dovezile foarte reale ale faptului că acţiunile ilegale ale subalternilor lui ucideau acum mai mulţi americani decât toţi morţii cumulaţi rezultaţi din războaiele duse de noi în alte ţări, aducând şi imense pagube naţiunii noastre.

Tăcerea presei

În acelaşi timp, majoritatea celor de dreapta sau populiştii care l-au sprijinit pe Trump le-au fost întotdeauna ostili lui Pompeo, Bolton şi altor numeroşi neoconi pe care el i-a plasat în poziţii înalte.

Aceştia din urmă ar fi, cu siguranţă, primii suspecţi din spatele atacului biologic, iar efectul de bumerang care a urmat în SUA, inclusiv epidemia noastră şi lockdown-urile care au rezultat, a contribuit la a asigura înfrângerea lui Trump în alegeri.

Prin urmare, te-ai aştepta ca acuzaţiile mele să rezoneze puternic în cercurile pro-Trump şi antineoconi, dar, în loc de aşa ceva, subiectul a fost cu totul ignorat. Situaţia seamănă cu totala tăcere a mediei care înainte salutase uluitoarele dezvăluiri ale lui Sydney Schanberg, câştigător de premiu Pulitzer, fost reporter de vârf pentru New York Times.

Originea virusului

Expunerea lui remarcabilă pe tema prizonierilor noştri de război abandonaţi în Vietnam şi a muşamalizării ce a urmat, orchestrată de răposatul senator John McCain, a fost ignorată de-a lungul deceniilor de întreaga medie americană” („Breaking the silence on the origins of Covid-19”, unz.com, 19.05.2021).

Chiar înainte de textele lui Ron Unz au apărut, mai ales în Statele Unite, alte importante articole de investigaţie pe tema originii virusului şi a unui eventual război biologic.

Probabil, cel mai important dintre ele, publicat încă din 30 ianuarie 2020, i se datorează lui Whitney Webb, scriitoare şi jurnalistă : „Deşi majoritatea mediei de limbă engleză n-a examinat până acum o asemenea posibilitate, există numeroase probe la îndemână care merită să fie cercetate.

Proiecte DARPA

De exemplu, nu numai că armata americană, inclusiv ramura sa controversată de cercetare – Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) –, a finanţat recent studii în China şi în apropierea Chinei care au descoperit noi coronaviruşi mutanţi provenind de la lilieci, dar Pentagonul s-a arătat şi el nu demult interesat de potenţiala utilizare a liliecilor ca arme biologice.

În timp ce actuala epidemie de coronavirus centrată pe China s-a răspândit în alte ţări şi a cauzat un număr crescând de decese, s-a degajat şi un consens asupra faptului că acest virus, botezat acum „noul coronavirus”, ar proveni de la lilieci şi ar fi fost transmis la om la Wuhan, în China, prin intermediul unei pieţe de fructe de mare care comercializa şi animale exotice. Pieţele zise „umede”, precum piaţa din Wuhan, erau acuzate înainte  vreme că se află la originea epidemiilor mortale de coronavirus în China, cum a fost cazul cu epidemia SARS din 2003 […].

Cauzele virușilor

Oricare ar fi motivaţia interesului brusc şi recent al Pentagonului pentru folosirea liliecilor ca vehicul pentru armele biologice, armata americană a cheltuit milioane de dolari în ultimii ani pentru a finanţa cercetarea asupra liliecilor, a viruşilor mortali pe care aceştia îi pot găzdui – inclusiv coronaviruşi – şi a modului în care aceşti viruşi se transmit de la lilieci la oameni.

De pildă, DARPA a cheltuit 10 milioane de dolari pe un proiect din 2018 „pentru a determina cauzele complexe ale viruşilor transmişi de lilieci care au făcut recent saltul la om, un fapt ce-i îngrijorează pe responsabilii mondiali din Sănătate”.

Un alt proiect de cercetare sprijinit de DARPA şi de NIH (National Institute of Health – n.n.) a cuprins cercetători de la Colorado State University care s-au ocupat de coronavirusul care cauzează sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS) la lilieci şi la cămile „pentru a înţelege rolul acestor gazde în transmiterea bolilor la oameni”. Alte studii finanţate de Statele Unite, discutate mai departe în acest raport, au descoperit câteva noi surse de coronaviruşi găzduiţi de lilieci deopotrivă în China şi în ţări vecine cu China […].

Liliecii, arme biologice

În plus, în timp ce programul PREEMPT al DARPA şi interesul afirmat al Pentagonului pentru lilieci ca arme biologice au fost anunţate în 2018, armata americană – în special programul de cooperare pentru reducerea ameninţărilor elaborat de Ministerul Apărării – începuse să finanţeze cercetările pe lilieci şi agenţi patogeni mortali, inclusiv coronaviruşii MERS şi SARS, cu un an înainte, în 2017.

Unul dintre aceste studii se ocupa de „apariţia zoonozelor transmise de lilieci în Asia occidentală” şi implica Lugar Center din Georgia (ţara europeano-asiatică – n.n.), identificat de foşti demnitari din guvernul georgian, guvernul rus şi de jurnalista de investigaţie Dilyana Gaytandzhieva drept un laborator american secret de arme biologice […]

Pentagon și Wuhan

Pentagonul la Wuhan ? […] Un studiu făcut în sudul Chinei în 2018 a dus la descoperirea a 89 de tulpini de „nou coronavirus de liliac” care folosesc acelaşi receptor precum coronavirusul cunoscut sub numele de sindrom respirator din Orientul Mijlociu (MERS).

Acest studiu a fost finanţat dimpreună de Ministerul Ştiinţei şi Tehnologiei al Chinei, de USAID – o organizaţie despre care se presupune de multă vreme că e un paravan al intelligence-ului american – şi Institutul Naţional al Sănătăţii din SUA, care a colaborat cu CIA şi cu Pentagonul în domeniul bolilor infecţioase şi al cercetării consacrate armelor biologice” (Whitney Webb – „Bats, gene editing and bioweapons : recent DARPA experiments raise concerns amid coronavirus outbreaks”, theamericanvagabond.com, 30.01.2020).

Virusul SARS-CoV-2 a apărut în timpul preşedinţiei Trump, al războiului comercial de-o extremă violenţă împotriva Chinei, declanşat de preşedintele american (promotor imobiliar, proprietar de cazinouri şi hoteluri, star TV şi politician amator).

Laborator în Wuhan

Ipotezele despre provenienţa virusului, mai întâi presupus naturală şi apoi datorată „scăpării” lui din laboratorul de la Wuhan, deşi larg susţinute de media manistream occidentală şi de Big Tech (Facebook, Twitter etc.), sunt azi grav discreditate.

De altfel, după cum comunica oficial şi ministrul Afacerilor Externe al Chinei, teoria „scăpării” virusului din laboratorul de la Wuhan (vezi Wall Street Journal, articolul preluat de toată presa lumii despre personalul îmbolnăvit al laboratorului la începutul epidemiei) a fost pusă pe piaţă, dacă nu şi inventată, de acelaşi ziarist (Michael R. Gordon) care a lansat teoria armelor de distrugere în masă din Irakul lui Saddam Hussein în New York Times în 2002.

Războaiele clasice

În schimb, ipoteza înspăimântătoare a unui război biologic, scăpat de sub control şi care a lovit mare parte din planetă, are susţineri din ce în ce mai credibile. Deşi probele directe lipsesc deocamdată – în timp ce „probele” scăpării virusului din laboratorul de la Wuhan par să ţină doar de propagandă.

Războaiele clasice nu mai sunt posibile decât prin proxies. Arma nucleară le interzice între principalii adversari. Dar tocmai de aceea războaiele biologice sau chimice, bazate pe cercetări împinse din ce în ce mai departe, rămân posibile şi sunt greu de detectat, de identificat. Şi aceste războaie pot fi purtate de entităţi non-statale, private.

Investigaţiile serioase (şi uneori periculoase) există. Trebuie doar citite şi interpretate cu seriozitate şi răspundere.

Decăderea presei de investigaţii (o tautologie, în fond) nu mai e un secret pentru nimeni, dar altermedia a preluat spectaculos ştafeta. Vedetele presei de investigaţii nu mai sunt de căutat în marile ziare sau în televiziunile dominante de ieri. Acolo sunt marii mincinoşi, ziarişti cumpăraţi sau închiriaţi. Pe modelul cumpărării politicienilor din fostele democraţii.

 

 


Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


CULTURA

Opinie. Mirel Borodi: 150 de ani de colaborare. Prima asociere a clujenilor în afaceri. Expoziţia de pe Eroilor

Publicat

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la anii copilariei mele antreprenoriale, parca si acum imi salta inima de emotie. Aparitia capitalismului dupa o lunga perioada de  timp  de comunism a generat in randul romanilor o euforie generala in cautarea căilor de producere  rapida a banilor . Nu multi intelegeau notiunile de companie, actiuni, obligatiuni sau unitati de fond, dar cu toate astea, majoritatea era gata in orice moment sa devina achizitori ai titlurilor de capital si parteneri in diverse afaceri .  Colegii de intreprindere se asociau in cate un SRL-u si porneau cu entuziasm in aventura antreprenoriala. Dupa un aşa zbucium, dupa atata energie pozitiva pusa in slujba colaborarii, te asteptai la o explozie a fenomenului colaborativ.  Din pacate, lucrurile n-au stat chiar asa.

Cei care au bani pleacă cu cunoştinţe, cei care au cunoştinţe, pleacă cu banii

Este o descriere a bursei de valori ca locul in care se intalnesc cei care au bani cu cei care au cunostinte si cei care au bani pleaca cu cunostinte, iar cei cu cunostinte pleaca cu banii. A urmat o lunga perioada de falimente rasunatoare de la mari companii si pana la fonduri de investitii. Era o lectie pe care fiecare nou capitalist român o primea si, asemenea unui duş rece, ar fi trebuit să aibă rolul de a-l căli.

Poate pentru generatia care era pe final de mandat era prea tarziu, dar noile generatii de investitori, antreprenori aveau la dispozitie un curs interesant de studiat. Ca efect imediat, scaderea apetitului de asociere al oamenilor de afaceri pe fondul diminuării încrederii pe care o aveau unii in altii.

Timp de doua decenii am asistat, desigur cu mici exceptii,  la o continua destructurare a colaborarii. Miile de companii, cu o multitudine de actionari in spate, au urmat fie calea dizolvarii, fie pe cea a concentrarii intr-o singura mână a capitalului. SRL-urile cu unic asociat deveneau cea mai reprezentativa forma de societate in ecosistemul antreprenorial romanesc.

E greu dacă sunt mai mulţi, dar e rău dacă eşti singur

Suntem in acest punct. Avem majoritatea afacerilor detinute de asociat unic si prima generatie de antreprenori se afla la sfarsitul mandatului lor. Sunt de 30 de ani in afaceri si au depasit de ceva vreme varsta de pensionare. S-au concentrat pana in acest moment pe cresterea afacerii si in marea majoritate a cazurilor sunt cei care controleaza totul in afacerea lor. Ei trebuie sa plece si altcineva ar trebui sa le ia locul.

Sub 15% din afaceri se transferă in cadrul familiei, in timp ce restul ar trebui sa-si identifice un succesor din afara. Vor reusi cei peste 100.000 de antreprenori români sa-si vanda afacerea in timp util sau vor trebui sa o lichideze? Cui sa le propuna sa o cumpere? Si acum apare cea de-a doua lectie a capitalismului pe care o primim. Daca din prima s-a invatat ca nu-i bine sa te arunci cu ochii inchisi in tot felul de asocieri si sa faci investitii fara sa le intelegi, ce-a de a doua lectie ne invata ca nici sa fii singurul asociat al afacerilor tale nu-i bine .

Sa cultivi forme colaborative implicand prin planurile de fidelizare si pe cei mai buni angajati in structura de proprietari sau sa realizezi structuri de societati de capitaluri pot fi solutii bune, atat pentru cresterea companiei, cat si pentru transferul ei. E greu daca sunt mai multi, dar e rau daca esti singur.

Orice colaborare se bazează pe reguli

Cele doua lectii vor introduce cu siguranta in manualul antreprenorului si investitorului român reguli. Va trebui sa invatam ca orice colaborare se bazeaza pe reguli. Setul de reguli care descrie ce se intampla in fiecare situatie si care se afla in actul constitutiv al asocierii va fi fundamentul noilor colaborari.

Eu cred ca suntem la un nou început. Un nou curent colaborativ va cuprinde detinatorii de afaceri . Digitalizare si verde am vazut ca sunt directiile impuse de la nivel european. Poate, va pare un alt ideal care sa anime colaborările viitoare.

Prima asociere a clujenilor

Daca privim in istorie, prima asociere a mestesugarilor romani din Cluj,  se forma avand la baza idealul national. Reprezentanti de seama ai bisericii pun bazele, acum 150 de ani, unei asociatii a mestesugarilor.

In februarie 1871, la Casina Romana din Cluj are loc adunarea de constituire a “ Reuniunii Sodalilor Romani din Cluj “, prima asociatie de meseriasi cu atestat din Europa. Stim cu totii ca la final de secol IX, breslele isi pierdeau monopolul si apar clasele de meseriasi care constituie mai tarziu cele doua blocuri sociale : patronatul si sindicatul. Primul constituindu-se din randul meseriasilor care au ajuns sa detina ateliere si mai tarziu fabrici, iar ce-l de-al doilea adunand  meseriasii lucratori din ateliere si fabrici.

Deci, acum un secol si jumatate, intelectualitatea romaneasca clujeana punea bazele unei asocieri care se adresa meseriasilor , sodali inseamna calfa, cu scopul de-a crea o clasa de mijloc. Prin activitati de formare a tinerilor romani se dorea ridicarea nivelului statului lor.

Scopuri ale reuniunii

Prin invatarea unei meserii, cultivarea unor traditii, ridicarea nivelului intelectual se intentiona ca pe de-o parte sa se creeze o clasa de meseriasi romani educată, iar pe de alta parte prin întoarcerea unora dintre acestia in mediul rural sa contribuie la dezvoltarea societatii romanesti de la sate.

Reuniunea se straduia ca pe langa formarea ca mestesugari a tinerilor romani sa-i ajute sa-si dezvolte si celelate cunostinte  si sa devina persoane implicate social.  S-a constituit in acest scop o biblioteca,  se organizau festivaluri de datini, serate literare unde se recitau poezii de Coşbuc , Alecsandri si alti poeţi ai vremii. Se jucau la festivaluri pese scrise de Iacob Mureşianu, interpretate uneori de tineri amatori . S-au creat fonduri de bani  ( fondul Grigore Silaşi ) pentru a se putea sprijini diverse actiuni.

Expoziţia din centrul Clujului

O parte  din povestea reuniunii precum si a succesorilor sai o puteti vedea la pavilionul expozitional de pe B-dul Eroilor , din spatele monumentului Memorandiştilor.

Daca privim succesiunea colaborare/ individualism eu consider ca suntem din nou la inceputul unor noi forme de colaborare. Viitorul ne va demonstra cum .

Mirel Ioan Borodi, membru al biroului executiv al Asociaţiei Patronilor şi Meseriaşilor Cluj, autoarea expoziţiei

Citește mai departe

Editorial Opinii

OPINIE/ Adrian Marian: Apendice la SMARTPHONE. Drumul spre imbecilizare este lung și greu. Dar sigur.

Publicat

Vom obține generații de oameni care reprezintă doar un apendice organic la smartphone.  (APÉNDICE pentru victimele școlii noi: mică prelungire a tubului intestinal, multă vreme considerat inutil, recomandat de extirpat / Parte secundară a unui organ, o prelungire a acestuia).

Digitalizare sau imbecilizare ? S-a întâmplat în Cluj, iunie 2021.

Zona Someșeni spre Apahida, la marginea orașului în clădirea Vămii Cluj. În aceeași clădire se dau și examenele teoretice ( ”sala” ) pentru obținerea permisului de conducere auto.

Un adolescent iese din examen stă câteva clipe, butonează telefonul și începe să plângă. La un moment dat, mi-e milă de el și-i spun că nu-i nici o problemă că a picat examenul că doar se mai poate da, iar el este încă un copil, alții iau examenul pentru permis la bătrânețe (deși nu-i recomandat- reflexele nu mai sunt aceleași).

-Am luat Sala, îmi răspunde tânărul cu ochii în lacrimi și foarte speriat !

– Atunci ar trebui să te duci acasă fericit, ce mare necaz ai ?

-Nu pot să merg acasă! Nu știu cum să merg acasă! Mama mi-a luat de ziua examenului auto un telefon nou, a trebuit să îl închid la examen și nu am apucat să îi memorez PIN-ul.

-Îți împrumut telefonul meu să o suni pe mama ta, ori pe cineva din familie !

-Aveam toate datele în memoria telefonului, nu știu numerele.

-Ai bani de bilet să mergi până acasă cu autobuzul sau taxi, de unde ești?

-De lângă Huedin, dar eu călătoresc doar cu aplicația, care-i pe telefon…

”Parcă prinsese aripi”

În fine, copilul era distrus pentru că nu știa unde sunt stațiile de autobuz sau taxi, nu știa cu ce mașină se merge în oraș, din ce loc, cu ce se merge la gară sau unde este gara în Cluj. Nu știa în ce direcție să meargă și în ce parte este Huedinul!

Nu știa pe nimeni pe care să îl întrebe să îi explice cum se merge din Cluj spre casă. Fără telefon parcă era căzut de pe Planeta Marte. Rog respectuos să fiu crezut, deși dacă nu aș fi trăit direct această experiență, mi-era greu să cred.

Mă gândesc imediat că am permis copiilor mei când merg pe jos în Cluj să se orienteze uneori și după Waze. Adică nu îmi dau seama cât de aproape, sau de departe suntem de aceeași situație.

Întâmplător, aveam timp și am reușit să dau de familia adolescentului prin ”mess-ul” de pe Facebook si au reușit să îi trimită poza cu PIN-ul.

Incredibil cum s-a schimbat la față când a reușit să își deschidă telefonul, parcă crescuse 10 cm și prinsese aripi! Mi-au mulțumit și părinții și el, dar am rămas speriat și trist eu. Ce-i drept, pe mine nu m-a întrebat nimeni ce am, de ce sunt supărat. Nici nu se uita nimeni la mine, toți cei din jur se uitau în telefoanele lor.

Cu zeflemea la vremuri noi!

Amintiri din Epoca de Aur

Avalanșa tehnologică ne copleșește și avem tendința, gravă, noi românii de a face glumițe, în stilul filmului ”Amintiri din Epoca de Aur ” sau de a desființa caustic fenomenul ”FB este o mizerie”. E mai serios decât o mizerie, este realitatea !

Situația-i mult mai alarmantă decât o glumiță dâmbovițean/ napoceană, actualele generații de tineri se modifică, noi nu știm cum, nici măcar nu suntem informați, preveniți, bănuim poate, și nu ne punem problema să elaborăm mecanisme să ne apărăm, să ne adaptăm.

Este pozitiv că mai există (puțini) intelectuali români, precum istoricul Mircea Platon de la Iași de pildă, care avertizează.

Deja există lucrări care abordează subiectul – eu știu doar ”Copiii și ecranele luminoase” sau ”Demența digitală!”. Sigur mai sunt, dar avalanșa schimbării-i mai rapidă decât studiile care se fac. Acolo unde se fac, la noi dimpotrivă! Unii își avertizează însă populația.

Imbecilizare decât digitalizare

De exemplu, în SUA s-a publicat în 1953 Raportul ”Creșterea infracționalității datorită televiziunii!” . TVR la București a început să emită doar în 1956. Occidentalii nu au rezolvat problema, dar și-au avertizat populația.

Pentru că din populație trebuie mai ales câțiva lideri informali să reacționeze! Alții se laudă cu Digitalizarea țării? Spun unii, mai degrabă imbecilizare decât digitalizare.

Credem/știm că în România există oameni minunați și demni care vor face digitalizarea școlii pentru emanciparea națiunii, nu bulversarea ei. Atenție însă, forța financiară și corupătoare a I.T.-ului mondial (își amintește cineva de SIVECO?) este mult mai mare decât cea din sucuri (vezi cazul Ronaldo și Coca Cola).

Bănel și Rădoi

Chiar și firmele IT trebuie să vândă și, în toate domeniile, cîștigă cel mai mult cei care vând scump, produse ”ieftine” de calitate, rudimentare, slabe valoric.

Cel mai eficient vinzi scump mărfuri proaste la proști. Nu a reacționat nimeni când la PRO-TV (gândește liber?) cu ceva ani în urmă, fotbaliștii Rădoi sau Bănel Nicoliță în urma unui sondaj de opinie ”Care este cel mai important român?” au ocupat poziții mai înalte decât Iorga sau Hașdeu!

Avem motive să credem că acum situația este mai gravă. În multe domenii chiar și acela al nebacalureatului Rădoi.

Nu avem nimic cu Rădoi, este însă managerul NAȚIONALEI ROMÂNIEI. În această țară, necalificată de 24 de ani la Mondiale (și care nu se va mai califica nici la următoarele în era Burleanu-Rădoi), Hagi, Popescu și Dorinel Munteanu au fost ținuți la Tribuna a II-a? Chiar dacă îi urăști ca rivali, măcar de fațadă nu ar trebui să arătăm că suntem atât de proști.

Taifunului zdrobitor psiho-tehnologic, la noi i se adaugă zeflemeaua mucilaginoasă de genul filmului ”Amintiri din Epoca de Aur!”.

De la creatorii de glume la obscenitatea din rețelele de socializare

Se știe că erau grupuri de securiști (sau glumeți plătiți de aceștia precum turnătorul Ionescu Quintus) care fabricau sau modelau glume în Epoca de Aur în care Ceaușescu sau arhetipul comunistului /securistului, aparent era criticat sau luat în derâdere, dar imaginea finală era de simpatie față de personaj. Așa ne apare filmul Amintiri… care ar face trimiteri la secvențe istorico-anecdotice, spre deosebire de suratele ”La vita e bella” sau ”Trenul vieții ” al excelenților Roberto Begnini și Radu Mihăileanu unde spiritul recreează o altă lume din context tragic, nu comicăresc mistificator niște vremuri îngrozitoare.

În antiteza glumeților cu sarcină, Păstorel inventa glume și cânta epigrame, cu efect de asanare sufletească, nu pentru a scuza dictatura și a umaniza torționarii. Ce-i drept a făcut și temniță pentru o epigramă, iar Ionescu Quintus a fost pus (real, dar ca o zeflemea) ministrul Justiției.

Manipularea tinerei generații

Râsul este foarte important, dar despre acea epocă mai sugestive ni se par secvențele copiilor lihniți de foame în orfelinate și internate, sau figurile umile ale bărbaților care stăteau la imense cozi la farmacii când se aducea vată pentru soțiile și fiicele lor.

Secvențe care nu apar deloc în acele inepte Amintiri… cinematografice. Dar care au audiență, audiența acelui public asfixiat din ce în ce mai mult de Zuckenberg.

În schimb, în alte părți nu se râde de loc de necunoscutele manipulării care amenință tinerele generații și dacă ar fi să redăm doar un fragment dintr-unul din cele mai prestigioase publicații occidentale.

„Avem o generație de tineri pe rețelele de socializare atât de îngroziți să aibă opinii greșite încât s-au jefuit de oportunitatea de a gândi și de a învăța și de a crește” a scris Adichie.

′′Am vorbit cu tinerii care îmi spun că sunt îngroziți să scrie pe tweet orice, că citesc și recitesc tweeturile pentru că se tem că vor fi atacați de ai lor.

Presupunerea bunei credințe este moartă. Ceea ce contează nu este bunătatea, ci aspectul binelui. Nu mai suntem ființe umane. Acum suntem ”îngeri” care se joacă să se întreacă unii pe alții. Doamne ajută ! Este obscen.” ( https://www.theguardian.com/…/chimamanda-ngozi-adichie via Mircea Platon ) .

În această notă noi am avea aici opinii greșite?

Drept răspuns, am aminti doar că genii recunoscute ale IT-ului mondial, Bill Gates, Steve Jobs s.a. au permis accesul propriilor copii la gadgeturile informatice numai de la 18 ani. Dar în schimb au vândut bine!  Și cele mai bune afaceri în vânzări se fac cu ce fel de cumpărători?

 

 

 

Citește mai departe

ACTUALITATE

OPINIE/ Petru ROMOȘAN – Summit-ul Biden-Putin: o semifinală înaintea finalei SUA-China

Publicat

Noul lider al „lumii libere”, preşedintele Joseph Robinette Biden jr., împăratul noului Imperiu Roman de Apus, a făcut prima călătorie la aliaţii săi, în Marea Britanie, centrul fostului Imperiu Britanic, cel mai preţios aliat şi supus al său, şi în Europa Occidentală continentală, noul Imperiu Roman de Răsărit sau noul Imperiu Bizantin, UE, şi la sfârşitul călătoriei sale s-a întâlnit cu puternicul ţar al Celei de-a Treia Rome (Rusia), Vladimir Putin.

După crizele multiple din ultimii ani, din timpul imprevizibilului preşedinte american anterior, Donald Trump – ultima şi cea mai gravă fiind cea a coronavirusului, o pandemie, de fapt, un probabil război biologic scăpat de sub control, încă nu pe deplin descifrat –, întâlnirile politice ale lui Joe Biden din Regatul Unit (noua „Global Britain”), inclusiv cu regina, dar şi cu liderii G7, cu conducătorii tehnocraţi ai UE, cu liderii ţărilor membre NATO la Bruxelles (armatele sale din partea europeană a vastului imperiu american) şi întâlnirea de câteva ore de la Geneva, organizată la iniţiativă americană, sunt veşti bune pentru planeta Pământ. Criza şi crizele încep să fie treptat dezamorsate.

În Cornwall (Marea Britanie) a avut loc întâlnirea G7. G7 a însemnat în Franţa, Germania, Italia, probabil şi în alte părţi „lumea bună” (le beau monde). Dar, dacă ne uităm bine la cei care compun azi cândva prestigiosul G7, pe lângă SUA (Marea Britanie, Germania, Japonia, Franţa, Italia, Canada), vedem imediat că este vorba doar de principalii parteneri (şi supuşi) ai SUA. Criteriul actual anunţat al selectării lor e cel al PIB-ului pe cap de locuitor (un calcul pur occidental, irelevant pentru restul lumii). Lipsesc China, India, Rusia, Brazilia, Turcia şi Africa de Sud. Italia se găseşte, cu o datorie faraonică, într-o situaţia aproape comparabilă cu cea a Greciei de acum câţiva ani. Canada e o ţară frumoasă şi bogată, dar nu e o mare putere, ci doar vecinul sigur al SUA, aşa cum nu prea e Mexicul. PIB-ul Chinei e egal cu cel rezultat din însumarea PIB-urilor a patru sau chiar cinci din ţările G7, exceptând SUA.

Reuniunile la care a participat preşedintele Joe Biden au fost mai degrabă formale, un bal mai mult sau mai puţin mascat (la una a fost invitat şi preşedintele român, Klaus Iohannis, care a avut onoarea de a-şi ciocni pumnul de augustul pumn american ; de la Trump primise o şapcă), ca să nu spunem un „Congres al babelor” din Viena lui 1815. Asemenea întâlniri nu mai impresionează pe nimeni, produc mai degrabă iritare, glume, satire sau doar indiferenţă în rândul populaţiilor. Şi nici măcar importanta întâlnire dintre Joe Biden şi Vladimir Putin nu e de prima mână. Decât din punct de vedere militar. Întâlnirea de gradul zero ar fi fost cea dintre SUA şi China, care, iată, nu poate avea loc deocamdată.

Joe Biden s-a întâlnit cu Vladimir Putin după ce l-a făcut recent „asasin”. El însuşi nu e un preşedinte recunoscut pe deplin nici măcar acasă, în SUA. Donald Trump nu-l recunoaşte nici astăzi şi destulă presă „republicană” sau trumpistă anunţă întoarcerea lui Donald Trump în vara sau în toamna asta. E adevărat că încă se renumără voturi în SUA, un audit în statul Arizona, comitatul Maricopa. Alte state republicane se pregătesc să facă acelaşi lucru. Dar e foarte improbabil ca Donald Trump să se întoarcă la Casa Albă fără noi alegeri. Auditul din Maricopa pare să fi provocat şi reacţii la Departamentul de Justiţie, şi noi comentarii ale lui Donald Trump, liderul de facto al republicanilor, precum acesta : „Că e vorba de maşinile de vot, de votanţi care nu au vârsta legală pentru a vota, de persoane decedate, de străini aflaţi ilegal pe teritoriu, de voturi adăugate, de voturi falsificate, de voturi ale celor absenţi, de livrari ale voturilor prin poştă sau de absenţa lor, de cutii cu voturi, de oameni plătiţi să voteze sau de alte lucruri, alegerile prezidenţiale din 2020 sunt, după mine, crima secolului” (Zachary Stieber – „Trump wanted Supreme Court to order new election in key swing states, emails show”, theepochtimes.com, 16.06.2021).

Ce au putut negocia la Geneva Joe Biden şi Vladimir Putin ? După cum a reieşit din conferinţele lor de presă, ambasadorii celor două mari puteri se vor întoarce la posturile lor. Un mare pas înainte. E posibil să aibă loc şi un schimb de prizonieri (tot pe podul din Berlin ?). Echipe ale Ministerului de Externe rus se vor întâlni cu echipe din Departamentul de Stat pe diferite subiecte de interes bilateral. S-a discutat şi despre securitatea cibernetică, despre activitatea ONG-urilor, despre grosolanele şi abuzivele mistificări ale mediei, despre falsele îngrijorări privind Arctica.

Dar, deocamdată, în urmă cu câteva zile, SUA au acordat Ucrainei un nou ajutor militar în valoare de 150 de milioane de dolari. Tot recent, Vladimir Putin precizase că o eventuală aderare a Ucrainei la NATO ar însemna încălcarea unei linii roşii, adică Rusia va reacţiona brutal. Şi Ucraina riscă să devină mult mai mică, dacă nu cumva să dispară de tot de pe hartă. Iar România şi-ar putea recupera teritoriile pierdute în favoarea fostei Uniuni Sovietice. La fel ca Polonia, Ungaria şi Rusia, bineînţeles. Teritoriile şi cetăţenii români (la fel ca polonezii şi maghiarii) care locuiesc dincolo de graniţele actuale. Pentru moment, Ucraina, care nu este încă ţară NATO, a devenit un ciudat poligon de antrenament – nu mai puţin de şapte exerciţii militare împreună cu NATO sunt prevăzute în Ucraina pentru anul în curs. La graniţa Rusiei. La Forumul Economic de la Sankt Petersburg de la începutul acestei luni, ministrul de Finanţe rus a anunţat că, până într-o lună, Rusia va renunţa la toate rezervele sale în dolari şi îşi va diminua semnificativ rezervele în lire sterline. În schimb, îşi va spori rezervele în yuani, în euro şi în aur.

Din punct de vedere economic nu a fost nimic de discutat între delegaţiile SUA şi Rusia. Decât, poate, ridicarea unor sancţiuni americane (şi europene). Care vor fi discutate în următoarele şase luni. Rusia s-a reorientat economic spre Asia şi e din ce în ce mai puţin interesată de Occident. După lovitura de stat din 2014 din Ucraina, după Maidan, relaţiile politice, economice şi militare ale Rusiei cu China, India, Iran şi alte ţări din Asia au devenit mult mai consistente. Ne putem întreba dacă Republica Populară Chineză a refuzat un summit cu Joe Biden. Ar putea fi mai multe explicaţii. Politica agresivă a lui Donald Trump faţă de China e continuată de Administraţia Biden. În plus, originea virusului devastator nu e deloc clarificată.

După Gilbert Doctorow, important expert american în relaţiile SUA-Rusia, negocierile americano-ruse vor fi în primul rând militare. Summit-ul de la Geneva nu e decât „deschiderea” : „De ce ţine Joe Biden să organizeze o întâlnire atât de devreme în mandatul său ? Ni se spune că obiectivul este acela de a obţine o „mai mare stabilitate” în relaţiile bilaterale. Dar nu i-am auzit pe comentatorii de la noi explicând despre ce stabilitate ar fi vorba […]. Din punctul meu de vedere limitat, summit-ul n-are decât un obiectiv, să pună capăt unei curse a înarmărilor pe care Statele Unite sunt pe cale s-o piardă, dacă nu cumva au pierdut-o deja irevocabil, şi să împiedice ca schimbarea echilibrului strategic în defavoarea Statelor Unite să se mai agraveze.

Avantajul secundar ar fi anularea cheltuielilor militare prevăzute, cheltuieli care depăşesc cu mult 1 000 de miliarde de dolari alocaţi pentru a moderniza numai triada nucleară. Aceasta ar permite eliberarea unor fonduri pentru a face investiţii masive în infrastructuri pe care Biden acum încearcă să le facă adoptate de Congres […]. De la retragerea Statelor Unite din tratatul ABM (anti-ballistic missile – n.n.) în 2002, sub George Bush, politica americană vizează să permită o primă lovitură eliminând ICBM-urile (intercontinenal ballistic missile – n.n.) ruseşti şi apoi făcând inutile forţele nucleare reziduale din Rusia, care ar putea fi distruse prin sistemele antibalistice americane. Noile rachete ruseşti, maniabile şi de foarte mare viteză, ar putea scăpa tuturor sistemelor ABM cunoscute. Conform discursului lui Putin din martie 2018, noile armamente strategice ruseşti au făcut ca sutele de miliarde pe care americanii le-au investit pentru a obţine superioritatea să fie un fel de Linie Maginot a timpurilor moderne. Orice ar putea lansa Washingtonul împotriva Rusiei, forţele ruseşti reziduale ar penetra sistemele de apărare americane şi ar face prăpăd în patria americană” („A reductionist approach to the forthcoming Biden-Putin summit in Geneva”, gilbertdoctorow.com, 30.05.2021).

În luna următoare va avea loc la Beijing un alt summit, poate mai important decât cel de la Geneva, summit-ul Xi Jinping-Vladimir Putin. Chinezii şi ruşii îşi aniversează colaborarea pe cât de strânsă, pe atât de extinsă – 20 de ani de la semnarea Tratatului de bună vecinătate şi de colaborare prietenească.

Petru Romoşan

Citește mai departe

Editorial Opinii

OPINIE. Ioan Lumperdean: Simbolistica întâlnirii dintre Joe Biden și Vladimir Putin

Publicat

Istoria este marcată de simboluri și simbolistică. Să ne gândim la viața noastră. De la zilele de naștere, la întâlniri, sărbători și multe altele. Așa este și în diplomație și în relațiile internaționale. Întâlnirea de la Geneva, dintre Joe Biden și Vladimir Putin are simbolistica sa. Mai bine-zis simbolisticile sale, dacă se poate spune așa. Unele din ele au și fost surprinse, pasager, de numeroșii jurnaliști și analiști care și-au îndreptat privirile spre Geneva. Dincolo de ceea ce s-a spus, aceste simboluri sunt mai profunde și cu trimiteri în trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat, dar și în istoria viitorului (Jacques Attali).

Elveția, țara vocației pașnice

Geneva este un oraș din Elveția. Cine nu a auzit de această mică țară mare. Mică prin dimensiune, dar mare prin istoria sa îndelungată, puterea ei bancară și prin filosofia politicii sale pacifiste. A avut și  marea șansă istorică să-i fie acceptată și recunoscută importanța și neutralitatea statală.

Încă din antichitate și evul mediu, locuitorii din zonele alpine ale Europei au știut să traverseze timpurile, mai mult sau mai puțin faste. Au manevrat între marile puteri vecine  și s-au organizat sub forma unor „cantoane”, la început forestiere, iar mai apoi agro și zoomontane.

Treptat s-au dezvoltat relații și solidarități comerciale și monetare, care au asigurat evoluțiile economice și politice de mai târziu. Este de menționat că aceste solidarități, deși  marcate de Reforma religioasă a lui  Ulrich Zwingli (1484-1531), au reușit să-și regăsească echilibrele religioase, politice, instituționale și economice. După războiul de Treizeci de Anii (1618-1648), Elveția a devenit independentă și neutră, statut pe care și l-a păstrat până în 1798, când a fost cucerită de francezi și transformată în Republica Helvetică.

Cantoanele au fost desființate, însă după Congresul de la Viena (1815) s-a revenit la vechiul statut. De atunci și până astăzi, războiul nu a mai fost prezent pe pământul elvețian, iar țara cantoanelor a primit recunoașterea independenței și neutralității perpetuee. Nimeni nu a mai încălcat acest statut, nici în timpul celor două războaie mondiale, nici după aceea. S-a păstrat echilibrul între elvețienii celor trei limbi: franceză, germană și italiană. Un exemplu pentru toți cei care vorbesc de asperitățile interetnice, din alte spații geografice.

Stabilitatea a asigurat prosperitatea economică și mai ales bancară. În perioada antebelică, la Geneva s-au pus bazele Mișcării Internaționale a Crucii Roșii, iar în cea  interbelică, vocația pașnică a Elveției s-a dezvoltat prin găzduirea, chiar la Geneva, a Societății Națiunilor, precursoarea Organizației Națiunilor Unite (ONU).  Nicolae Titulescu a fost singurul om politic român care a fost ales președintele acestei organizații.

Simbolurile și miturile Genevei

Așezat în partea vestică a Elveției, orașul  Geneva este și capitala cantonului cu același nume. Situarea geografică a favorizat dezvoltarea și strălucirea urbană, dar și atracția naturală spre orașul alpin cu numeroase utilități și facilități hoteliere, magazine și ateliere de ceasuri și bijuterii.

Spiritul libertății de acțiune și mișcare a fost prezent de timpuriu pe meleagurile Genevei. Personalități celebre au trăit și și-au legat numele de orașul de pe malurile lacului Leman.  În toate ghidurile turistice se poate afla că Ferdinand de Saussure, părintele lingvisticii moderne, s-a născut la Geneva. Sau că Jean Calvin (unul din părinții Protestantismului), Jean Jacques Rousseau și Voltaire au fost și trăitori în frumosul oraș elvețian. Nu sunt ocolite nici asasinarea împărătesei Elisabeta (Sisi), soția împăratului Franz Iosef sau de trecerea pasageră a lui Plenhov și  Lenin și a altor revoluționari bolșevici prin Geneva.

Românca Ecaterina Arbore (1873-1937) a avut și ea partea sa de istorie, ca medic (preocupată de combaterea tuberculozei) și  militantă socialistă, cu Geneva.

 Geneva războiului rece

În perioada postbelică, Geneva a rămas în simbolistica universală prin așezarea sa geografică, prin dezvoltarea economică, instituțională și universitară. Concurat de New York, Strasbourg și Bruxelles, orașul a fost mai puțin în vizorul diplomației, chiar dacă în clădirile fostei Societății a Națiunilor au funcționat unele instituții și organizații internaționale ale ONU și Crucea Roșie și-a consolidat statutul mondial de promovarea a respectului pentru viața și sănătatea oamenilor.

Însă la 11 martie 1985,  ajunge la Kremlin Mihail Gorbaciov. Format în ambianța politicii sovietice, el și-a dat seama de imobilismul URSS-ului și a dorit depășirea acestei situații. Nu și căderea URSS, cum s-a întâmplat până la urmă.  Gorbaciov a deschis calea unui program reformist și a abordat relațiile cu SUA prin echilibrul dintre cele două superputeri. Astfel s-a întâlnit, la 19 noiembrie 1985, la Geneva, cu președintele de atunci a SUA, Ronald Reagen. Era prima întâlnire dintre cei doi, și a fost mai mult una informală. S-a discutat atunci despre cursa înarmărilor, despre pace  și securitate internațională. Era prima întâlnire postbelică care  a deschis calea unor noi abordări în relațiile internaționale și care a condus, în final, la sfârșitul războiului rece.

Geneva: 16 iunie 2021

Din ceea ce am putut vedea și din ceea ce ni s-a livrat înainte, în timpul și în scurtul timp de după 16 iunie 2021 ne putem da seama de unele similitudini cu întâlnirea din 1985, deși unii jurnaliști prezenți la Geneva au conchis că aceasta se aseamănă mai mult cu „marea îmbulzeală” din noiembrie 1985.

Însă, dincolo de aceasta, imaginile ne-au arătat doi președinți, mai puțin zâmbitori ca predecesorii lor și mult mai preocupații de și pentru  țintele lor. Care au fost acestea este dificil de aflat. O să vedem, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, dacă declarațiile și opiniile exprimate vor fi consonante cu faptele ulterioare.

Putem să constatăm, însă, că totul a fost compartimentat. Fiecare președinte cu mijloacele sale de transport, avioane și mașini. Cu staff-urile lor, cu jurnaliștii lor, preponderenți, într-o tabără sau alta. Cu întrebări mai mult prestabilite decât spontane. Comune au fost bulevardul Woodrow Wilson pe care au venit cele două delegații, biblioteca și sala de discuții de la  Villa La Grange.

Ideea consistenței livrești apare indirect, deși nu cred că cei doi președinți au aruncat vreo privire pe vreo carte din uriașa bibliotecă în care au pozat, mai mult sau mai puțin zâmbitori. Și nu știm dacă Globul pământesc face parte, permanent,  din spațiul ambiental sau a fost așezat de PR-ști cu scopul mesajului planetar al celor doi.

Apar însă alte elemente care arată atitudinea, opțiunea și comportamentul celor doi lideri. S-a putut vedea că ceasul lui Putin, de pe mâna sa dreaptă, arăta ora Moscovei. Probabil că al lui Biden era setat la ora Europei occidentale datorită opțiunilor și solidarităților proactive pentru aliații săi, dar și a timpului petrecut cu aceștia la întâlnirile lor recente.

Compartimentarea s-a văzut și din maniera de transmitere a mesajelor la așa-zisele conferințe de presă. Putin, primul și într-un spațiu închis, precum face și la Moscova. Biden, într-un spațiu deschis de parcă era pe peluza de la Casa Albă. Unul mai îngândurat, altul mai degajat și nonconformist până la abandonarea lejeră a hainei. Fiecare a avut jurnaliștii lor, care le-au ridicat întrebările la fileu și atunci când au venit întrebări mai stânjenitoare, reacția a fost mai mult de-a războiul rece și a linilor de forță pe care le-au formulat.

Și modul de organizare este în logica aceasta. Distanța orară dintre cele două conferințe i-a permis lui Biden să urmărească spusele lui Putin și, desigur, să se consulte cu apropiații săi. Nici nu a ascuns acest lucru și nici nu a trebuit, precum Stalin, la Ialta, să-și spioneze interlocutorii. Știa oricum dinainte ce și cum gândea interlocutorul său.

Dar nici Putin nu a putut să facă gesturi de forță prin care să arate câte divizii are sau să-i ofere un arbore de lămâi pentru băutura preferată. Se știe că la Ialta, atunci când a venit vorba de statul papal, Stalin a pus întrebarea, prin care a periferizat rolul Vaticanului: „Câte divizii are papa?”, iar atunci când Roosvelt a cerut o lămâie pentru paharul său, la un semn al lui Stalin s-a adus nu un fruct, ci un arbore cu fructe!!!

Cu și fără simbolistică verbală și comportamentală, întâlnirea are mesajele sale principale. SUA este preocupată mai mult de China, iar Rusia de zona arctică. Interesant e că nici unul din cei doi nu au accentuat pe aceste teme. Cel puțin declarativ, dar se știe din mesajele și acțiunile lor anterioare.

Deocamdată, cred că mai îngrijorați sunt americanii pentru că știu că marea țară de la Răsărit este Atelierul Lumii, iar produsele manufacturate din China ajung în Europa și pe drumul mătăsii, care trece și prin Rusia sau fostele republici sovietice. Este o temă la care merită să reflectăm cu toții. Am spus!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean

foto: https://www.edinburghnews.scotsman.com/

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

    Publicitate
    Publicitate