VIDEO. Profesorul Vasile Pușcaș:”Avem o genă greșită, fanariotismul. Se manifestă prin reforme de fațadă și administrație slabă”

În 1991 profesorul Vasile Pușcaș pleca la New York cu misiunea de a înființa Biblioteca Românească. Era un prim pas de reapropiere de SUA după căderea regimului Ceaușescu. În 1992, după deschiderea Bibliotecii Românești se mută la Washington ca ministru consilier al Ambasadei Românie în SUA, practic ca adjunct al ambasadorului.

A avut ca principală misiune reacordarea clauzei națiunii celei mai favorizate Românie de către administrația americană. Negociază cu succes acest lucru între 1992 și 1994 și România reprimește clauza. Între 2000 și 2004 este negociatorul-șef al României, cu rang de ministru, în relația cu Uniunea Europeană și principalul artizan al închiderii capitolelor de negociere și a admiterii României ca membru cu drepturi depline al UE, la 1 ianuarie 2007.

Pe lângă această impresionantă carieră de om politic și diplomat profesorul Pușcaș a scris cărți, a predat, a condus doctorate și a devenit membru corespondent al Academiei.

Apariția editorială cea mai recentă a profesorului este „Magna Civitas”, carte care concertează experiența de istoric, om politic și diplomat a uneia dintre cele mai elegante și elevate figuri publice ale României. Și pentru ca tabloul să fie cât de cât complet mai trebuie spus că profesorul Pușcaș este prezent și în marele business fiind membru în consiliile de administrație ale unor companii de top din România: Banca Transilvania și Grupul „Teraplast”. Mai jos aveți câteva dintre afirmațiile invitatului nostru de astăzi la podcastul Contraste de pe Cluj24. (Florin Danciu)

În diplomație, din disperare

„Un om politic trebuie să producă bunuri publice, pentru că fără aceste bunuri publice, la un moment dat, bunurile private ajung inevitabil să se blocheze.”

„Eu pot să spun ce am făcut, nu doar ce am fost, pentru că diferența reală dintre un om politic și un simplu ocupant de funcții este rezultatul concret al acțiunilor sale.”

„Concepția mea despre viața politică este una nobilă și pozitivă, chiar dacă astăzi pare depășită, pentru că politica ar trebui să fie un act dedicat binelui public.”

„România a fost singura țară care nu avea niciun plan de schimbare după 1989 și, din păcate, această lipsă de viziune strategică se regăsește și astăzi.”

„Am intrat în diplomație din disperare, pentru că nu mi se părea normal modul în care era gestionată țara mea și pentru că vedeam clar potențialul pierdut.”

Inamici interni

„Principalul nostru inamic nu este extern, ci intern, iar acest lucru se vede în blocajele majore care se repetă constant.”

„Nu trebuie să ai un limbaj confruntațional dacă nu ai resursele necesare pentru a susține o confruntare, pentru că altfel totul devine o formă de improvizație periculoasă.”

„Negocierea nu este o târguială, ci o construcție intelectuală care poate dura în timp și care trebuie să producă rezultate asumate de toate părțile.”

„O negociere adevărată este o creație culturală, deoarece pornești cu obiective diferite și ajungi la o soluție comună îmbunătățită”.

România, neintegrată cu adevărat în UE

„România a aderat la Uniunea Europeană, dar nu s-a integrat cu adevărat, pentru că integrarea presupune politici coerente și asumate, nu doar un act formal.”

„Avem o genă greșită care vine din secolul al XVIII-lea, pe care o numesc fanariotism, și care se manifestă prin reforme de fațadă și administrație slabă.”

„Trăim într-o epocă neofanariotă, în care administrația este prost plătită și pusă să apese pe cetățean, exact ca în trecut.”

„Mediul strică oamenii foarte repede, inclusiv pe cei bine pregătiți, dacă nu există reguli clare și responsabilitate publică.”

Securitatea Europei

„Vom trăi într-o ordine poliarchică, în care lumea nu va mai fi organizată global, ci pe regiuni cu centre de putere distincte.”

„Europa trebuie să-și asigure securitatea pe propriile picioare, pentru că dependențele externe o vulnerabilizează strategic.”

„Când ești o țară mică între două mari puteri, te afli în cea mai periculoasă situație, pentru că orice dezechilibru se resimte imediat.”

„Ceea ce se întâmplă acum cu Ucraina nu sunt încă negocieri propriu-zise, ci consultări și prenegocieri, pentru că o negociere reală presupune construcție și asumare comună.”

Despre conflictul din Ucraina

„Europa încă nu a intrat cu adevărat în joc în cazul Ucrainei, ci s-a limitat la sprijin financiar și la participarea marginală în aceste consultări.”

„Finalul conflictului din Ucraina nu îl văd în acest moment, pentru că Europa nu și-a definit clar rolul și nu a intrat ca actor strategic real.”

„Europa nu poate trimite trupe în Ucraina decât ca state individuale sau cu aprobarea NATO, iar această ambiguitate arată lipsa unei decizii politice asumate.”

„Presiunea războiului din Ucraina va obliga statele Uniunii Europene să accelereze integrarea, inclusiv prin punerea la comun a bugetelor de criză.”

„Faptul că în Senatul Statelor Unite a apărut o discuție despre ieșirea din NATO arată că lumea în care a început războiul din Ucraina nu mai este lumea de astăzi.”

„Statele Unite nu vor mai gestiona conflictul din Ucraina în logica veche a multilateralismului, ci într-o logică de redesenare a sistemului internațional.”

„Războiul din Ucraina rămâne deschis ca posibilitate de escaladare, pentru că marile puteri discută redesenarea ordinii internaționale, nu doar încetarea conflictului.”

„Europa este forțată de conflictul din Ucraina să decidă dacă vrea să fie actor strategic sau doar un spațiu dependent de deciziile altora.”

„În jurul Ucrainei se vede foarte clar acțiunea marilor puteri, în timp ce statele mici și mijlocii încearcă să supraviețuiască între ele.”