Promisiunea trebuie respectată. De aceea vin cu încă un text despre Bitocoin. De data acesta despre riscurile și vulnerabilitățile acestuia. Apărut din inițiativa și prin opțiunea oamenilor, Bitcoinul are imperfecțiunile, instabilitățile și subiectivismele sale. Nu trebuie absolutizate, dar nici neglijate. Între pozitiv și negativ trebuie să primeze raționalul.

 1.Noutatea: primul risc, prima vulnerabilitate

Domnul Bitcoin este riscant și vulnerabil pentru că se află în siajul subiectivității umane. Oamenii au fost și rămân circumspecți atunci când este vorba de orice fenomen nou sau relativ nou. Să ne aducem aminte de teama și neliniștea generate de primele mașini, locomotive, lămpi cu gaz și filament electric, de televizoare, computere și așa mai de parte. Este aproape firesc să apară teamă, neîncredere și controverse.

Și însemnele monetare tradiționale au generat astfel de reacții. Este adevărat, așa cum am mai spus, Bitcoinul nu este o apariție solitară și fără antecedente. Dematerializarea monetară este de mult o realitate. Însă de fiecare dată când s-a trecut de la obiectele premonetare la monedă, de la aceasta la banii metalici, apoi la înscrisuri speciale purtătoare de valoare (bancnote, cecuri, viramente, polițe etc.) și așa mai departe, omenirea a trecut peste praguri și incomodități psihice și mentale.

În istoria monetară, renunțarea la anumite însemne monetare sau schimbarea designului și a culorii au generat ambiguități, nesiguranțe, acceptări sau respingeri. Exemplele sunt numeroase. Să ne aducem aminte episoade din/de trecerea la euro. În unele țări a fost o adevărată tragedie psiho-comportamentală.

Mulți germani nu doreau să renunțe la faimoasa lor marcă. Pentru ei aceasta era simbolul de necontestat al unificării și identității Germaniei. Așișderea francezii cu francul. Când s-a propus pentru moneda europeană denumirea de  franc, în ideea proiectului unificator european al lui Carol cel Mare, din secolul al IX-lea, reacțiile au fost multe, contradictorii și excesiv de himerice. Germanii l-au revendicat și ei pe Carol cel Mare, părintele mitologic al Europei, dar nu au renunța la ideea mărcii germane. Spaniolii au refuzat și ei ideea francului, pentru că le aducea aminte de  Francisco Franco, generalul/dictator care a condus Spania cu mână de fier între 1939-1975. Grecii au venit și ei cu ideea ca moneda europeană să se numească drahmă, motivând că aceasta a fost prima și cea mai veche monedă bătută/emisă în Europa  în secolul al VII-lea î.Hr.

2.Confuzia între virtual și electronic

În teoria și practica monetară nu s-a ajuns la o demarcație precisă între moneda virtuală și cea electronică. În fapt, nici nu se prea poate, dacă ne gândim la semantica termenilor/noțiunilor și la geneza sau/și funcționalitatea digitală a banilor virtuali și electronici. Este limpede că ambele sunt „creația” computerișilor. Este limpede că exprimă tendințele mai noi sau mai vechi de reprezentare monetară.

Banii electronici exprimă realitatea monetară fiduciară în variantă digitală, în baza reglementărilor internaționale, europene și românești. Scopul lor: activizarea circulației monetare și activităților economice. Banii electronici sunt precis definiți și reglementați prin lege.

În România au fost adoptate:   Ordonanţa de Urgenţă nr. 113 din 2009 privind serviciile de plată, Legea 127/2011 privind emiterea de monedă electronică, precum şi Regulamentul nr. 6 din 2006 al Băncii Naţionale. Mai sunt unele precizări și corecții ale BNR atunci când piața o cere.

Banii electronici  rezolvă multiple problemele din economie pentru simplul motiv că au putere circulatorie oficială, reglementată, legalizată. În spatele banilor electronici se află banii fizici, reali, materiali. Însă confuzia/suprapunerea între virtual și electronic tot mai există.

Poate ar fi mai bine să vorbim de tehnologia digitală, mai ales că mai multe concepte/sintagme încercă să esenețializeze realitatea digitală contemporană: liberschimbismul digital, liberalismul digital, confederalismul digital, paternalismul digital, protecționismul digital, republicanismul digital etc.

3.Ciocnirea monetară dintre banii fizici și criptomonede

Este un alt risc și o altă  vulnerabilitate pentru domnul „Bitcoin”. Monedele tradiționale nu o să părăsească ușor și rapid jocul economic. Nici un însemn monetar nu a făcut aceasta „de bună voie”. Numai atunci când a încetat emisiunea oficială, când s-a depreciat/devalorizat monetar, când au apărut alte realități politice și teritoriale.

Oamenii, care sunt mânuitorii și deținătorii banilor, optează și hotărăsc, tacit sau declarat pentru o realitate monetară sau alta. Nu de puține ori au existat tensiuni  și ciocniri monetare.

Din multitudinea de exemple, să ne aducem aminte de circulația simultană, între 1918-1920, a cel puțin șase însemne monetare pe teritoriul României, după Marea Unire din 1918: leul românesc, leul de ocupație emis de germani, rubla țaristă, rubla bolșevică, coroana austriacă și coroana maghiară bolșevică. La care  s-au mai adăugat și alte înscrisuri purtătoare de valoare: acțiuni, obligațiuni, titluri de stat etc.

În același timp, deținătorii de valori pecuniare (dolari SUA, dolari canadieni, franci elvețieni, euro, lire sterline, coroane suedeze, yeni, yuani renminbi etc) și/sau de alte obiecte mai palpabile care păstrează valoarea (lingouri, bijuterii, pietre prețioase, perle, medalii, monede de colecție, timbre și multe altele) nu o să le abandoneze pentru un etalon volatil și plin de riscuri, care poate să dispară printr-un clic și enter!!!

În spatele acestor vehicule purtătoare de valori se află entități statale și bancare puternice, persoane și personalități cu interese și orgolii uriașe. Să ne gândim la presiunea decidenților politici care trebuie să propună, să  opteze și să acționeze pentru o realitate criptomonetară. Poate fi reversul monedei când presiunea poate veni de la cei mulți spre decidenți. Însă, indiferent de presiune, de la cei puțini spre cei mulți sau invers tot ciocnirea monetară se numește.

4.Ciocnirea criptomonetară dintre Bitocoin și… ceilalți

Informațiile despre criptomonede sunt numeroase și se amplifică de la o zi la alta. Se spune că la ora actuală sunt în jur de 1.000 de criptomonede. Alții afirmă că ar fi mai puține. Nu știu și nu am găsit în literatura de specialitate (virtuală sau clasică) informații despre numărul și numele precis al acestora.

Pe lângă, celebrul și arhicunoscutul Bitcoin, mai sunt Ethereum, Ripple, Litecoin, Doqecoin, Anacoin. Unele au avut ca părinte și model pe   Bitcoin sau au derivat din acestea. Unele se folosesc pentru tranzacții specializate, pentru exprimări și etalonări monetare. Este un fenomen monetar specific însemnelor montare clasice, când se folosesc și se acceptă sau se resping doar anumiți bani pentru tranzacții comerciale, iar pentru aceasta utilizatorii trebuie să opereze schimburi monetare prin trecerea valorii dintr-o monedă în alta, la cursul oficial și la cel oferit de piață. Doqecoin este pentru bacșiș sau recompense  monetare, fiind asociat cu mottoul: „Către lună” (To the moon)!!!

Pluralismul criptomonetar este contrar opiniilor despre unificarea monetară și ideea unei monede unice mondiale, susținută de inițiatorii lui Bitcoin. Nici nu poate fi negat sau ocolit din simplul motiv că „minarea” (termen folosit pentru „confecționarea” criptomonedelor) este la îndemâna celor care se pricep la astfel de operațiuni. În același timp, pluralismul criptomonetar generează și întreține vulnerabilități specifice piețelor unde există mai multe însemne monetare: inechități monetare și fiscale, abuzuri și  contrafaceri (falsuri), ierarhizări monetare, pe termen scurt, mediu și lung, corupție etc. 

5.Legea lui Gresham

Am ținut să prezint printr-o abordare oarecum distinctă această problematică. Legea lui Gresham este la fel de veche precum banii. În fapt, aceștia au și generat-o, numai că a trebuit să treacă secole până când, un englez, Sir Thomas Gresham (1519-1579), să-i explice reginei Elisabeta I a Angliei (1558-1603) că moneda rea alungă din circulație moneda bună. Constatarea a venit de la dorința reginei de-a emite o monedă devalorizată cu scopul creșterii masei monetare a regatului.

Este o practică veche, prin care emitenții recurg la „fraude oficiale” pentru acoperirea cheltuielilor publice. Oamenii neîncrezători în noua monedă „ușurată” de metalul prețios prin retopire și completare cu metale comune o resping. Aceștia vor opta pentru tezaurizarea, păstrarea și exprimarea prețurilor în vechea monedă. Pe piață vor circula mai multe monede „rele” decât monede „bune”.

Cred că procriptomonetariștii o să spună că așa ceva nu se poate întâmpla pe piața criptomonetară. Dacă acceptăm că monedele criptodigitale nu sunt monopolul statului, dacă mergem pe logica dematerializării virtuale, putem să acceptăm și aceste păreri. Însă, indiferent cum privim lucrurile, un lucru este cert: piața dispune și impune și în această paradigmă monetară.

În consecință, pe lângă vulnerabilităţile amintite, o criptomonedă o va „împinge” pe alta de pe piață și în piață. Mai ales că riscurile și volatilitățile sunt și se pot accentua și accelera cu viteaza fulgerului informatic. Atunci, toată lumea va încerca să scape de „moneda rea”. Atunci se vor declanșa sau adânci alte fenomene monetare negative. Acestea depind de oameni, de atitudinea și de comportamentul lor în societate și economie.

6.Inflație, depreciere și devalorizare

În istoria monetară au fost și sunt prezente astfel de dezechilibre economice generate de bani și de prețuri. S-a scris și s-a vorbit mult despre acestea. Nu doresc o reluare a aspectelor și caracteristicilor acestora. Ele fac parte din viața economiei, chiar dacă sunt „bolile”acesteia. Unele mai vehemente, altele mai ascunse. Se împletesc, de multe ori cu crizele economice, cu șomajul, cu deficitele comerciale și monetare.

Sigur, se pune problema dacă în cazul criptomonedelor, aceste fenomene monetare negative sunt prezente. Răspunsul nu este simplu, deși unele încercări au fost făcute. Depinde de generatorii și utilizatorii acestora, de acceptarea sau respingerea lor. Până când criptomonedele rămân în cercul lor „strâmt”, până nu sunt dominante pe piață, pericolele nu sunt foarte periculoase. Pericolul este altul, transferurile valorice de la sau dinspre criptomonede spre banii fizici și/sau invers.

Masa monetară devine astfel mai fluidă și mai ușor „umflabilă”. De ce „umflabilă”? Pentru că prin venele economiei circulă mai mulți bani, „buni și răi”, iar organismul economic este mai atacabil, mai predispus spre alte alte boli. În fapt, de la realitatea medicală a presiunii sangvine a derivat și termenul/conceptul economic inflație. S-a întâmplat în timpul războiului civil de secesiune din SUA (1861-1865), când prin emisiunile monetare necontrolate s-a ajuns la puternice dezechilibre monetare și economice.

În ultima vreme, umflarea criptomonetară este evidentă și poate deveni extrem de periculoasă pentru toată lumea. Prin aceasta se ajunge extrem de ușor la depreciere și devalorizare. Rămâne încă o stavilă în fața acestor fenomene numai reținerea oamenilor. Circumspecția, neexprimarea bancară și comercială în bitcoin și frații/rivalii săi fac ca aceste fenomene să rămân, deocamdată, în stand by. Oare până când?

7.Multipolaritatea criptomonetară

Argumentele criptomonetariștilor pentru importanța și succesul proceselor și fenomenelor monetare digitale criptate sunt plasate și în sfera negării și resetării sistemelor politice și economice convenționale, în esență a organismelor statale. Nu este o idee total nouă.

Statul trebuie să dispară pe o anumită treaptă a istoriei, spuneau Marx, Engels și îndeosebi Lenin. Apoi și Stalin. Și tot ei au spus de dispariția banilor. V.I. Lenin chiar a inițiat după 1917 un astfel de demers, dar a renunțat repede la el, dându-și seama de dezastrul economic pe care l-ar fi generat.

După un secol de la revoluția bolșevică, din neantul bitcoinist se relansează ideea desființării banilor. De peste două decenii se vorbește de sfârșitul banilor și viitorul civilizației (Thomas H. Greco Jr.). Poate că nu este chiar sfârșitul banilor, ci mai degrabă transformarea banilor, a banilor cei vechi și a celor noi, care s-au adaptat și au navigat, sub diferite chipuri și înfățișări, de la scoica monedă la bitcoin.

Pericolul este și în această situația altul: delocalizarea monetară virtual-digitală prin necunoașterea centrelor emitente și odată cu aceasta instaurarea haosului monetar. Mai mulți poli de „emisiune criptomonetară” nu pot duce la fenomene foarte sănătoase din punct de vedere monetar și economic. O să fie haosul haosului, o să fie concurența concurențelor, a tensiunilor și presiunilor multiforme în plan economic, politic și militar.

O situație relativ asemănătoare a fost în SUA, până în 1913, când s-a înființat Sistemului Rezervei Federale. Până atunci se emitea monedă de aproape toate băncile publice și private din statele uniunii  americane. Dolarii circulau la cursuri și cu valori fluctuante/flotante. Existau multe falsuri și multe însemne monetare nonfederale. În 1913 a apărut un sistem federal monetar solid și funcțional care a asigurat dezvoltarea și progresul economiei americane.

Se păre însă că unele inițiative criptomonetare pornesc tocmai de la americani. S-au plictisit americanii de falnicul lor dolar?  Nu știu. Sunt informații care nu pot fi verificate. Deocamdată, dolarul este cea mai răspândită monedă din lumea și pârghia economică care asigură supremația economică și politică americană.

8.Exuberanța putregăioasă

Atunci când este vorba de și despre bani, oamenii „alunecă” cu ușurință spre exuberanța irațională (Allan Greenspan, Robert Shiller). În cazul criptomonedelor avem de-a face cu o exuberanța putregăioasă comparabilă cu fobia lalelelor din secolul al XVII-lea din Olanda.

Oamenii, ademeniți de himerice câștiguri și-au dirijat banii spre… o floare, mai precis spre bulbii lalelei. Uriașe sume de bani au fost pierdute în vâltoarea păguboasă și putregăioasă a unor așa-zis etaloane purtătoare de valoare. Nu gândeau sau nu știau oamenii că bulbii lalelei sunt perisabili și degradabili, că puteau, natural, să-și piardă calitățile biologice. Ceea ce a fost considerat a fi sigur a devenit nesigur, iar activele numai erau active!!!

Situația s-a repetat de mai multe ori în istorie, cu alții bani și cu alte active sezoniere și instabile, fie că erau acțiuni, titluri de stat, asignate, bonuri de tezaur, banii scripturali și chiar cu terenuri, mine, clădiri, utilaje și mașini atunci când erau deteriorate și fără valoare.

Bucuria și entuziasmul în investiții, așa zis sigure, rapid recuperabile și cu profituri uriașe nu rezistă și nu sunt pentru toți și/sau pentru toată lumea. O mână nevăzută, invizibilă, potrivit expresiei lui Adam Smith, organizează lucrurile și în acest joc economic. Numai că acest joc se joacă cu pierderi pentru unii (uneori irecuperabile) și generoase pentru alții. Depinde cine se prinde în joc și depinde cine-l conduce!!!

Până una alta, în și prin acest joc bitcoinul a avut oscilațiile sale de la cote înalte la prăbușire. Joi 25 februarie 2021, după ce timp de două săptămâni a fost „pe cai mari” , a căzut de pe cal. Destul de abrupt și puternic. După ce  Elon Musk (inginer, investitor, informatician, om de afaceri din Africa de Sud cu rezidența în Canada) a anuțat achiziția de către grupul Tesla a 1,5 miliarde de dolari s-a ajuns la scăderea  prețului Bitcoin cu 20%, de la 58.268$ la 46.624$. Aproximativ 400 de miliarde de dolari s-au topit în neantul criptovirtual. Rivalul lui Elon Musk, Bill Gates, a dat vina pe acesta. În istorie știm că, de multe ori, acuzatorul era și el în jocul acuzatului. Nu știm cum este acum. Vom vedea.

9.Instabilitate politică, militară și socială

Omenirea traversează o complicată și extrem de contorsionată perioadă istorică. „Un buchet” de crize și tensiuni, de presiuni, lipsuri și neîmpliniri. Analiștii nu le-au identificat și nici nu pot să le identifice pe toate. Ele vin în cascadă, unele tăcute și ascunse, altele cu „surle și trâmbițe”.

Indiferent cum vin și cum se manifestă, sunt periculoase pentru omenire. Rațiunea și predictibilitatea trebuie să prevaleze în abordările noastre, ale oamenilor. Din păcate, nu prea întâlnim astfel de comportamente. Apoi oamenii regretă. Se încercă soluționarea numeroaselor instabilități prin mișcări, presiuni și proteste sociale, intervenții militare, comportamente politice păguboase și populiste și multe altele.

Criptomonetarizarea poate să fie cauza la multe din acestea. Poate să fie acuzată și trasă la răspundere, vehement și violent, așa cum s-a întâmplat cu bursa new-yorkeză în 1929 sau cu alte și alte instituții și active financiare de-a lungul timpului. În lume există încă multă sărăcie, și tentația celor săraci de-a lua de la cei bogați este activă. Mesajele și acțiunile, teroriste, migratorii și nu numai sunt cât se poate de clare. Până la idealul criptomonetarist, egalitarist și conciliant social și economic, mai este. Și nimeni nu poate garanta că va fi vreodată!!!

10.Tehnologia și atacurile cibernetice

Multe din invențiile și descoperirile umane s-au întors împotriva oamenilor. E posibil și în acestă situație. Deocamdată, tehnologia poate deveni nefuncțională, din multe motive. Amintim unul simplu și aproape imperceptibil și cotidian: criza energiei electrice.

Prin structura sa productivă și distributivă, aceasta poate încurca foarte mult viața criptomonedelor. Exemple recente din SUA: perturbațiile climatice și întreruperile electrice.  Să nu uităm de atacurile cibernetice. Un fenomen care este greu de preîntâmpinat, urmărit și contracarat.

P.S. Am încercat prin trei texte să aducem în fața cititorilor câteva din ideile, opiniile, părerile pro și contra despre criptomonede. Le-am desprins din uriașul ocean al informațiilor, știrilor și opiniilor de și despre monedele criptate. Nu doresc să-i îndemn pe oamenii să le accepte sau să le respingă. O modestă sugestie: informați-vă!!!

Prof.univ. dr. Ioan Lumperdean