Cea mai respectată constituţie din lume

Funcția de președinte al Statelor Unite face parte din sistemul democratic american instituit prin Declarația de independență din 4 iulie 1776 și Constituția  din 1787. Americanii au dorit, atunci, să întoarcă spatele istoriei și să vină cu o formulă politică nouă, modernă, opusă sistemelor de guvernare europene.

Chiar dacă s-au distanțat de acestea, nu le-au ignorat în totalitate și chiar s-au inspirat din ceea ce filosofia și realitatea politică europeană le oferea la acea vreme. A existat multă, foarte multă cumpătare în dezbaterile și hotărârile de atunci. Ideea echilibrului puterilor în stat a fost vectorul care a ghidat, de peste două secole și jumătatea, societatea americană.

În secolul al XVIII-lea și într-o lume unde acest principiu era mai mult exprimat în filosofia Luminilor decât în realitatea concretă, „părinții fondatori” au căutat modele și formule politice care să asigure perenitate și putere coloniilor care au devenit Statele Unite al Americii. Nu a lipsit ideea monarhică, din simplul motiv că această formă de guvernământ era predominantă în epocă.  Nici ideea unei republici parlamentare nu a fost ocolită.

Până la urmă s-a ajuns la instituție prezidențială, reprezentată de un președinte ales prin vot universal pentru o perioadă de patru ani. Pentru controlul puterilor și egalității statelor s-a introdus votul electorilor. Prin Amendamentul al 12-lea și Amendamentul al 23-lea din Constituția federală, fiecare stat își desemnează numărul de electori în funcție de populație și de numărul voturilor exprimate pentru un candidat sau altul. Cei mai mulți americani consideră a fi un sistem democratic bun și funcțional, deși au apărut și păreri, nu puține în ultima vreme, că ar fi vetust. Dar până la modificare, constituția este constituție și ea trebuie respectată. Și până acum a fost cea mai respectată și invocată constituție din lume.

O planetă stupefiată

Și cu toate mecanismele de funcționare și control ale sistemului constituțional și electoral american au apărut contestări puternice în discursul politic și public precum și în comportamentul oamenilor politici și a electoratului. În învălmășeala aceasta de contestări, acuzații, nedumeri și neadaptări s-a ajuns la actuala situație din Statele Unite.

Toate acestea au „ieșit din pahar” într-o zi, oarecum firească din istoria electorală americană. Ziua când, mai mult formal, Congresul american trebuia să valideze alegerile prezidențiale.

Și uite că „mineriada americană” a lovit în inima sa, la Capitoliu, puternica și democratica, unii spun cea mai democratică, națiune de pe Glob. Întreg mapamondul a rămas și este stupefiat. Dacă nu erau clădirile simbol din Washington, puteam crede că suntem într-o republică bananieră, în Europa răsăriteană, pe maidanul ucranean sau în Bucureștiul lui 10 august. Chiar agențiile de presă americane dădeau aceste exemple, deși în multe din evenimentele petrecute în perimetrele amintite, vectorii de putere și influență erau dinspre SUA.

Lucrările și memoriile unor lideri politici și de securitate americani ne spun fără prea multă reținere ce s-a întâmplat într-o parte sau alta a lumii, unde era sau nu era „deficit” de democrație. Pentru a nu fi sub presiunea unor acuzații gratuite, nu o să amintesc despre astfel de evenimente din proximitatea noastră. Însă o să reiterez cazul  Salvador Guillermo Allende din Chile, răsturnat de la putere și împușcat prin presiunea SUA, la 11 septembrie 1973.

Ca o ironie a timpului, a existat un alt 11 septembrie, dar în 2001, în alte „inimi” simbolice americane!!!

Firescul în transferul puterii prezidențiale americane

În istoria americană, între 1787-1937, trecerea de la un mandat prezidențial la altul avea loc în data de 4 martie. Este și data intrării în vigoare a Constituției din 1787, elaborată, dezbătută după proclamarea și obținerea  independenței, în urma războiului dintre anii 1774-1783.

Foarte atenți cu principiile și mecanismele democratice, „părinții fondatori” au stabilit și ora când încetează și începe mandatul prezidențial, în așa fel încât să nu se creeze un vacuum de putere, care să lase America „descoperită”.

Până în 1937, mandatul președintelui care părăsea Casa Albă se încheia în data de 3 martie, ora 23,59 (după ora oficială a meridianului capitalei SUA). Iar noul președinte își prelua atribuțiile în data de 4 martie la ora 0,00. Se respecta această cutumă și în cazul reînnoirii mandatului, dar mai mult din perspectiva ceremoniei și a mesajelor către opinia publică.

Opţiunile 4 martie şi 6 ianuarie

Opțiunea pentru data de 4 martie a fost la început una strict  legată de asigurarea timpului necesar pentru noul ales de-a se deplasa (împreună cu familia și colaboratorii) spre capitală. Imensitatea spațiului american, starea de atunci a drumurilor și a mijloacelor de transport și chiar anumite pericole care trebuiau prevenite și contracarate au condus  la ecartul de 4 luni între momentul alegerii și cel al instalării.

În secolul XX aceste inconvenienţe au fost treptat depășite prin generalizarea transportului feroviar, apariția automobilului, mijloacelor rapide de comunicare, precum și a deplasării centrului de greutate a puterii politice spre Washington. Mulți din candidații la președinție erau oameni politici și locuiau în  capitală.

Opțiunea pentru validarea președintelui în data de 6 ianuarie în Congres și apoi învestirea pe data de 20 ianuarie a fost stabilită prin al 20 Amendament din 23 ianuarie 1933. Primul președinte instalat la 20 ianuarie a fost Franklin Delano Roosevelt la cel de-al doilea mandat al său, început în 1937.

Istoria s-a repetat și la mandatele sale ulterioare din anii următori, fiind primul și singurul președinte ales de patru ori în înalta funcție prezidențială (1933-1945). A fost pragmatismul unei epoci  marcată, încă, de Marea Criză Economică, politica New-Deal, pericolul și desfășurarea celui de Al Doilea Război Mondial.

Ce trebuia să se întâmpla între 14 decembrie 2020 și 20 ianuarie 2021?

Istoria  a înregistrat, atât cât s-a putut, ce se întâmplă în perioada rățoiului șchiop, cum este numit intervalul dintre votul electorilor și ziua inaugurării. Este perioada când în Satele Unite sunt doi președinți, cel în funcție și cel ales. În limbajul din spațiul public precum și din cel oficial se și utilizează două sintagme: președinte și președinte ales. Sau domnule președinte și  domnule președinte ales. La fel pentru vicepreședinte.

Serviciile speciale le asigură securitatea pentru ei și familiile lor, fiind informați și pregătiți în acest sens. Ei nu mai sunt persoane obișnuite, ci speciale, aflate în înalte demnități publice, care trebuie să fie apărate, pe toate căile, în toate ipostazele și prin toate mijloacele. Nu se face rabat de la aceste principii și norme!!!

Trump, preşedintele care a încercat să iasă din rând

La inaugurarea oficială a mandatului său, Donald Trump, cunoscut pentru comportamentul său atipic, a încercat „să iasă din rând”. Imediat, agenții de securitate i-au arătat politicos unde-i este locul. Rețelele de televiziune și cele sociale din întreaga lume au surprins și transmis mișcarea  președintelui și atitudinea fermă a celor din paza prezidențială.

Tranziția se materializează prin predarea și primirea de către apropiații președintelui și președintelui ales a dosarelor cu problemele care privesc starea și politicile Statelor Unite. Din informațiile publice, aceste activității au avut loc, cel puțin parțial, și în acestă perioadă.

Însă paralel cu aceasta, Donald Trump a continuat să afirme fraudarea votului popular. Poate că a fost așa, mai ales că votul prin corespondență utilizat pe scară largă datorită pandemiei, putea să duc la astfel de situații. Numai că afirmațiile trebuie susținute cu fapte, nu cu vorbe. Acta non verba, spune un vechi principiu de drept roman. Și de aici a apărut acum tot ceea ce s-a întâmplat în SUA. Spun că a apărut acum, pentru că înainte de tot și toate, ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni și în ziua de 6 ianuarie 2021 are cauze și resorturi profunde care  nu pot fi încă suficient de bine inventariate și cunoscute.

Creşterea şi descreşterea SUA

Au apărut foarte multe opinii și interpretări. O să vedem dacă sunt veridice și dacă se confirmă. De aceea, deocamdată sunt rezervat în am mă aventura, punctual, în susținerea sau respingerea lor.

Părerea mea este că, precum Imperiul Roman sau alte entități politice, economice și militare (și exemple sunt destule în istorie), SUA și civilizația americană au intrat pe panta descreșterii (după principiul cantemirian al creșterii și descreșterii) prin epuizarea și dispersia resurselor regenerative. Rămâne, atunci, mai mult decât firească întrebarea: Statele Unite quo vadis? O să vedem. Mai ales că vine… și 20 ianuarie!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean