Într-o întrevedere din 26 martie a.c. a Maiei Sandu cu ambasadorul Federație Ruse la Chișinău, Oleg Vasnețov, președintele Republici Moldova a solicitat sprijinul marelui vecin de la Est, pentru vaccinarea populație cu vaccinul „Sputnik V”. Informația a fost comentată „în fel și chip”, cu argumente pro și contra. Și în timp ce analiștii și jurnaliștii se opinteau să deslușească mesajul Chișinăului, s-au rostogolit spre spațiul public și alte informații despre vaccinurile acceptate sau respinse de unele țări din Europa și din lume.

Este mai mult decât limpede că toată lumea vrea să scape de pandemie. Din păcate, și în această situație funcționează și istoria din spatele istoriei. Statele și operatorii economici și sanitari nu scapă ocazia (re)poziționărilor geopolitice și geoeconomice. Vaccinarea a devenit un instrument pentru dobândirea și/sau consolidarea puterii și influenței în prezent și viitor.

Planeta și oamenii care o populează trebuie să se alinieze, ca de multe ale ori în istorie, în siajul unor comenzi și comandamente care (re)setează viața. Viața în toată complexitatea și biodiversitatea sa. Să vedem unele din aspectele geopolitice și geoeconomice generate de pandemie și de lupta împotriva sa

Mesajul Urbi et Orbi al papei Francisc

În tradiționalul său mesaj de Paștele romano-catolic, suveranul pontif, ca și în alte împrejurări, a pus accentul pe problema cea mai arzătoare care marchează lumea de astăzi: Pandemia. Exprimându-și convingerea că  „Dumnezeu pregătește o istorie nouă”, papa ne atrage atenția că „Pandemia există și este încă în desfăşurare, criza socială şi economică este foarte gravă, în special pentru cei săraci şi în pofida acestor lucruri -şi este scandalos- conflictele militare nu încetează, iar arsenalele militare se măresc”.

Prin aceste cuvinte, Speranța și Încrederea care trebuie să statornicească noul început se estompează în realitatea crudă a intereselor de ieri și de mâine a celor care dețin PUTEREA. O exercită, în scopuri politice, economice, militare etc. Mijloacele și scopurile sunt mai puțin importante din punctul lor de vedre. Important e să fie identificate și să fie folosite.

Ar fi un non sens să argumentez cele afirmate prin incursiuni multiforme în trecutul de lângă noi sau în cel mai departe de noi. Oricând și oriunde s-a profitat de ceea ce istoria a adus la masa ei: crize, războaie, revoluții, regimuri autoritare și democratice, fenomene politice, culturale, sportive și multe altele. De data aceasta pe/la masa istoriei este pandemia și vaccinarea!!!

Să revizuim termenii

Din cele mai vechi timpuri a existat şi există interacțiunea dintre economie, spaţiu şi politică. În prelungirea acestor realități au apărut și ideile și opiniile teoretice de și despre geocultură, geoeconomie, geoistorie, geopolitică, geostrategie. Sunt noțiuni mult discutate, acceptate și respinse. Indubitabil o explicare cuprinzătoare a acestora este dificil de realizat, chiar dacă există o uriașă literatură în domeniu. Și din aceasta ne putem da seama că abordările teoretice sunt consonante cu realitățile existente în societate. Și pandemia de astăzi ne conduce spre reluări și reinterpretări.

Dacă urmărim cu atenție agenda publică, națională, europeană și mondială, ne dăm seama că pandemia a „contaminat” și universul semantic, cu sintagme noi sau adaptate și transformate. Putem astfel vorbi de o geopolitică, geoeconomie și geostrategie în pandemie sau a pandemiei și vaccinării.

De la surpriză și necunoaștere la (in)coerență

Dacă rememorăm traseul epi(pan)demiei, de la identificare și atitudine până la acțiune și contracarare, ne dăm seama că omenirea s-a aflat și manifestat/acționat mai mult dezarticulat și incoerent. În opoziție cu oamenii, virusul a fost mai activ, mai „șmecher”, mai cameleonic. Tocmai de aceea a trecut de la un teritoriu la altul, de la o țară la alta, până a ajuns să cuprindă întreg mapamondul.

Reacțiile au fost similare cu extinderea și contagiunea teritorială. Prima măsură, specifică în majoritatea fenomenelor epi(pan)demice: izolare și carantină, mască și igienă. Apoi tratamente și vaccinări. Din păcate, la virusul global și excesiv de mobil și „păcălicios” oamenii, de la decidenți și specialiști până la oamenii cotidieni, au răspuns după „știință și conștiință”, după posibilități și imposibilități, după trebuințe și necesități, după avantaje și interese.

Din păcate, de cele mai multe ori și în cele mai multe locuri, au primat preocupările pentru altceva: alegeri legislative, prezidențiale, locale, poziționările politice, militare, promovarea și dezvoltarea afacerilor și activităților economico-pandemice, mișcări sociale și multe altele. E bine sau nu, însă viața trebuie să meargă înainte!!!

Unele interese sunt mai interesate și interesante decât altele

În vârtejul acțiunilor pentru așa-zisa normalitate au apărut noi demersuri. Liderii regionali și mondiali s-au întâlnit, au discutat, au căutat și au găsit și alte soluții pe lângă izolare, carantinare, mască și spălarea mâinilor. Au apărut vaccinurile. Într-un timp relativ record și cu uriașe eforturi științifice, productive și pecuniare. Au fost și sunt speranța spre bine și pentru mai bine.

Dincolo de această speranță au apărut neîncrederea, contestarea, insolența, nemulțumirea, distorsionarea, blamarea și fragmentarea vaccinării. Fiecare țară și companie farmaceutică nu scapă ocazia să „tragă foc la oala lor”. Și continentele, țările, regiunile și așezările sunt, asemenea intereselor, unele mai egale decât altele.

Vechile metehne ale poziționărilor geopolitice și geoeconomice au îmbrăcat și haina Coronavirusului. Pe bună dreptate, secretarul general al Naţiunilor Unite, Antonio Guterres, spunea:  „Vedem numeroase exemple de naţionalism în materie de vaccin şi stocarea de vaccinuri de către ţările bogate, precum şi continuarea acordurilor bilaterale cu producătorii care subminează accesul tuturor”.(Subl.ns.).

Imunizare prin… binecuvântare regală

Vaccinurile au apărut, oarecum de la sine. În îndelungata luptă cu epidemiile, oamenii au constatat că unii sunt mai rezistenți decât alții. Imunizarea prin legătura și coabitarea cu cei bolnavi a dat rezultate și unii oameni au scăpat de boala nemiloasă. Medicii au început să promoveze ideea vaccinării/inoculării cu virușii răuvoitori.

S-a ajuns la acestă decizie și datorită credinței însănătoșirii prin binecuvântarea regală. Împărați și regi au hotărât „să dea piept cu uraganul” ridicat de  bolile epidemice, prin acordarea supremei generozități regale. Nu știm câți oameni bolnavi au scăpat. Cine avea grija lor? Știm însă că multe capete încoronate prin gestul lor s-au imunizat. După cum știm că unii dintre ei au fost secerați de necruțătoarea coasă epidemică: regina Mary II a Angliei și Irlandei (1689-1694), împăratul Iosif I al Sfântului Imperiu Roman de națiune germană (1705-1711), țarul Petru al II-lea al Rusiei (1727-1730), regina Suediei Ulrica Eleonora (1718-1741). Au fost și unii care au scăpat datorită inoculării/vaccinării, precum Ecaterina a II a Rusiei (1762-1796) sau Ludovic al XVI-lea al Franței (1774-1793).

Până la urmă, din aceste exemple, medicii au ajuns la concluzia că „cui pe cui se scoate” și au procedat la prelevarea și vaccinarea prin inoculare cu virușii epidemici a oamenilor. Unii dintre ei au avut ideea genială și responsabilă a transmiterii secretului și altor confrați. Au scris și tipărit lucrări în domeniul virusologiei. Multe autorități le-au promovat și au tipărit circulare și foi volante pe aceste teme. Anii au trecut, oamenii au obținut mai multe informații și au dezvoltat mai multe practici medicale și sociale antipandemice.

Colaborare și concurență pe piața vaccinurilor

La finele secolului al XVIII-lea și în secolul al XIX-lea mai multe țări (Marea Britanie, Franța, SUA, Germania, Rusia) au trecut prin revoluția industrială. Aceasta a avut repercusiuni majore și în eradicarea, stăvilirea sau limitarea bolilor. Lumea medicală a comunicat și colaborat mai mult. Decidenții au înțeles „să lase garda jos” pentru liniștea socială și prosperitatea economică. Însă, ca de obicei în istorie, cunoștințele dobândite au îmbrăcat și haina promovării și statornicirii unor vectori de putere economică, politică, militară.

Nu de multe ori se considera și se mai consideră și în prezent că vaccinurile erau și sunt pentru cei puternici și pentru aliații lor. Epidemiile și bolile sunt pentru cei slabi și pentru dușmani!!! O dispută și concurență s-au dezvoltat și în aceste domenii. Acest fenomene sunt active și astăzi, cu și/sau fără mască, adică „la vedere” sau „fără vedere”. Mai multe centre de putere își dispută uriașa piață a vaccinurilor și tratamentelor. Ostilitatea, dezinformarea, neîncrederea și presiunea politico-militară și economică sunt prezente.

Vaccinuri acceptate, dar … cu întrebări

În Uniunea Europeană au fost acceptate și considerate sigure 19 vaccinuri. La loc de frunte: BioNTech și Pfizer, Moderna, AstraZeneca și Jansson, Pharmaceutica NV. Despre acestea s-a spus și discutat mult. Argumentele pro și contra sunt multe. Poate prea multe, prea stufoase și prea nedesluşibile.

Unele eșecuri și inconsecvențe sunt inerente în întreaga activitate. De la concepție, producere, transport, administrare , reacție și eficiență medicală. Spun și eu că sunt eșecuri și inconsecvențe inerente, ca un om care am trecut prin viață, am reconstituit multe segmente din istorie și am căutat în multe cotloane ale vieții economice și sociale. Dar, recunosc, nu aș vrea să fiu nici eu și nici cei din familia mea și prin extensie nici prietenii și colegii mei sau orice om de pe Planetă,  în spațiul strâmt al acestor inerente eșecuri și inconsecvențe!!!

Vaccinul chinezesc Sinopharma

În opoziție cu vaccinurile europene au apărut și cele din  China și Rusia. Vaccinul chinezesc Sinopharma, respins și mult hulit, a intrat pe piața mai multor țări din lume. Marija Obradovi, ministrul administrației publice și autonomiei locale din Serbia, a declarat: „Cel mai bun vaccin este cel pe care îl avem la îndemână”. Este perfect adevărat și chiar important. Vaccinare și sănătate să fie!!! Nu contează cum se numește pisica dacă prinde șoareci, spunea liderul chinez Deng Xiaoping, cel care a promovat „socialismul cu caracteristici chinezești” și „economia de piață socialistă”.

Și în această situație nu contează pisica, pentru că omenirea trebuie să scape de marea povară a COVID-19. Dacă ne închipuim însă că pisica chinezească, în ecuația geoeconomică și geopolitică prezentă și viitoare va sta și blândă, ne înșelăm!!!

Geostrategia Serbiei prin și pentru vaccinare

Serbia este o țară cu un trecut îndelungat, aflată la interferența balcanică dintre Europa Centrală și cea Sud-Estică, a trăit tragedia coliziunilor geopolitice și geoeconomice postiugoslave. Și-a păstrat, atât cât a putut teritoriul și influența zonal-regională. Sârbii au reușit să facă față de multe ori în istorie vrășmașilor. În și prin echilibrul rațiunii aplicate răspunde provocărilor și presiunilor globale și europene.

Opțiunea pentru vaccinul chinezesc Sinopharma este un exemplu. Dar, Serbia a venit și cu ideea cumpărării și utilizării altor vaccinuri din marea ofertă mondială, inclusiv cele din Uniunea Europeană și Rusia. Un proiect pentru construirea unei fabrici de producere a vaccinurilor este în atenția autorităților de la Belgrad. Scopul suprem: sănătatea oamenilor. Și nu numai a celor din Serbia, ci și a celor din celelalte foste republici iugoslave și… printr-o alonjă mai largă și mai mobilă chiar și pentru vecinii din Ungaria, Bulgaria și Italia. Și totul gratuit!!! Pe lângă resetarea atitudinală față de sârbi vin și profiturile economice și nu numai: crește aria de interese și poziționări geopolitice.

Vaccinul rusesc Sputnik V

Un alt vaccin, cu reacții și poziționări nebănuite în angrenajele puterilor europene și mondiale este vaccinul rusesc Sputnik V. Nu intrăm în universul ideilor și părerilor medicale despre eficacitatea medicală a acestuia. Deși se pare că nu ar fi de ignorat, din moment ce lideri europeni precum președintele Franţei, Emmanuel Macron, și şefa executivului de la Berlin, Angela Merkel, au discutat cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, despre o posibilă cooperare în privința vaccinurilor.

Este limpede că Rusia vrea nu numai să-și imunizeze populația, ci și să se (re)afirme ca mare putere mondială. Însăși numele de Sputnik transmite acest mesaj. Nu prea se mai știe și nu se mai spune, în lume și cu atât mai mult la noi (datorită  multiplei noastre opțiuni europene și transatlantice), că  Sputnikul a fost primul satelit artificial al Pământului, trimis în spațiu de către URSS, la 4 octombrie 1957. Dacă nu ar fi fost acest „tovarăș de călătorie”, cum  se traduce din  limba rusă, poate nu ar fi fost tot ceea ce a urmat în domeniul spațial și comunicațional.

De data aceasta, „tovarăș de călătorie” este vaccinul. Și ar fi absurd să credem că nu există interese de natură geoeconomică și geopolitică. Și aș adăuga și de natură geomedicală și geoștiințifică. Ne-o spune (in)direct purtătorul de cuvânt al MAE de la Moscova: „Este un război al vaccinurilor, dar cred că este și un război al oamenilor de știință, este un război al politicienilor și al celor de pe frontul informațional cu care avem de-a face în paginile main-stream-lui occidental, cu precădere”. Și atunci ne punem întrebarea: este vaccinarea, cum spunea Antonio Guterre, cel mai mare test moral al timpurilor noastre?

Ţări mici către un vaccin mare

Poate că așa este dacă avem în vedere că și țări mai mici, cu experiențe mai modeste în domeniu, s-au angrenat în uriașul efort mondial al producției de vaccinuri: Cuba și  Bangladesh. Este adevărat că cea de-a doua o face și din motive religioase (frica în utilizarea de către producătorii consacrați a unor enzime provenite de la porc), dar și din motive geopolitice, ca replică la intenția Indiei, rivalul tradițional din zona Asiei, de-a se înscrie în această cursă.

Dincolo de toate acestea și de numeroasele alte întrebări și răspunsuri care pot fi formulate, este limpede că pandemia există și nu putem să o îngenunchem decât prin vaccinare!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumpedean

sursa foto: digi24