OPINIE. Florin Danciu: Untold sau frica de real

În această lună, mai precis pe 15 august, se împlinesc 56 de ani de la prima și unica ediție a festivalului de la Woodstock sau, după numele oficial, Woodstock Music & Art Fair, „trei zile de pace și muzică” – așa își doreau organizatorii.

Astăzi, dacă vorbești despre pace ai putea fi repede expediat ca rusofil sau, mai rău, membru al „partidei ruse” cu care domnul Tismăneanu și prietenii se luptă neobosiți. Dar astăzi nu despre pace și liniște vrem să vorbim, ci despre fenomenul „Untold” care „a pus Clujul pe harta lumii”, încercând o paralelă, aproape inutilă din păcate, între cele două manifestări.

Sigur, festivalul cu pricina este un fenomen global, generează venituri uriașe, organizatorii l-au duplicat pe litoral, la Brașov și București, în Dubai, sunt curtați de primari și politicieni ahtiați după asocierea cu brand-ul festivalului, și dornici să ofere comunităților care i-au ales cât mai multă distracție, entertainment cum se zice acum pe stil nou, iar pe stil vechi i-am putea spune simplu, circ.

Entertainment pentru tineri

Privind puțin spre originile „Untold” trebuie să amintim că a apărut ca principal eveniment a ceea ce s-a numit, acum 10 ani, „Cluj-Napoca – Capitală europeană a tineretului”… a tineretului care doar se distrează, deoarece nici una dintre marile probleme ale tinerilor europeni (șomaj, accesul la resurse de orice fel, consum de droguri, scăderea natalității și îmbătrânirea accentuată a populației Europei, migrație etc.) n-a fost o preocupare a organizatorilor.

Totul s-a focusat pe „entertainment” și a culminat cu prima ediție a festivalului -devenit între timp fenomen. Ca orice afacere de succes are la bază și o infracțiune (știți genul, nu mă întrebați cum am făcut primul milion!) unul dintre fondatori, un anume Vlad Pop, a fost condamnat la închisoare, cu suspendare, pentru falsificarea actelor cu care s-a obținut finanțarea, nerambursabilă, de la Primărie pentru prima ediție! E adevărat, n-au fost decât 450.000 de euro, nu un milion, probabil de aia a luat cu suspendare.

„Make love, not war”

Dar problema nu este originea sulfuroasă a manifestării și nici imensul său succes. Am îndrăznit să amintesc, la începutul articolului, de festivalul de la Woodstock unde artiștii aveau muzică, versuri și mesaj.

Tinerii de atunci se regăseau în mesajele artiștilor, care militau împotriva războiului din Vietnam sau pentru impunerea drepturile civile.

Mesajele trimise de la Woodstock au cutremurat conformismul social din Statele Unite și au devenit obiect de studiu pentru științele politice în marile universități americane. „Make love, not war” mesajul tinerilor de Woodstock, te-ar putea trimite azi în atenția serviciilor secrete. Era forma artistică de a înfrunta realul, tabuu-rile  societății industrializate și confortul consumerismului capitalist. Au zguduit America prin radicalismul lor, artiști și public deopotrivă.

Manifestul unei generații

A fost manifestul unei generații și strigătul ei de protest, controversat, radical și contondent prin muzică și vers. La festivalul nostru autohton pare că lucrurile stau exact invers, publicul vine în special pentru DJ-ei, pentru mix-ul de muzici  ale altora, și pentru așa-numitul „vibe” al manifestării despre care cei care au participat au spus că e extraordinar.

Întregul decor este conceput cu teme să le zicem magice, din lumi imaginare și „vietăți” fantastice care te invită la evadare din realitate.

Este o fugă de real, o invitație la evadarea dintr-o lume complicată și cu probleme spre un tărâm magic unde, cum ar spune teologul, nu este nici durere și nici suferință.

Dacă „generația Woodstock” a ales să înfrunte realul și să lupte cu el, „generația Untold” alege să fugă de real și să nu-și asume nimic din ceea ce ar putea constitui mesajul ei adresat societății.

Poate cu alte ocazii și la alte festivaluri, unde piesa cu care Joan Baez își încheia recitalul la Woodstock, „We Shall Overcome”, va putea face sens.

Atât mai trebuie adăugat, că realul vine până la urmă peste noi, cu deficite, cu datorie publică uriașă, cu războiul din Ucraina, cu înarmarea Europei și cu celelalte neplăceri de care decorul și muzica de la Untold n-o să ne mântuiască.