OPINIE. Alin Tișe: Ceasul care merge înapoi. Viitorul amânat

Într-o sală uriașă, plină de ecouri, liderii lumii stau la masă. Una rotundă.  Pe ea sunt hărți ale Pământului, desenate pe bucăți de hârtie care par că se topesc încet, picurând în liniște podeaua. Adunându-se treptat într-un un râu sinuos, care evită mereu punctul de mijloc.

Liderii nu vorbesc aceeași limbă, deși toate cuvintele lor se regăsesc în același stil ezitant. Se disting frânturi de fraze: “trebuie să acționăm acum”, “dar ce câștigăm?”, “cine plătește?”  În timp ce discută, hârtiile de pe masă continua să se topească, iar râul de sub masă crește amenințător, udându-le pantofii. În colțul sălii, un ceas bizar merge înapoi, indicând nu timpul rămas, ci timpul pierdut.

Fiecare minut care trece face ca umbrele liderilor să devină mai mari.  Și totuși, în loc să le fie frică de umbrele lor, se aplaudă pe sine și unii pe alții. Aplauze lente și absurde, ca o piesă de teatru prost regizată. Când vine timpul deciziilor, o singură mână se ridică, dar nu pentru a vota, ci pentru a face un selfie. Mulțimea râde, iar râsul devine cântecul unei omeniri care dansează pe marginea prăpastiei. Nimeni nu cade, pentru că nimeni nu mai îndrăznește să se miște.

Situații limită

În final, masa rotundă se dizolvă complet. Fiecare lider își ia bucata de hârtie topită, o pune într-un pahar de cristal și închină un toast ironic, pentru viitorul pe care îl vor discuta mâine. Absurditatea întârzierii acțiunii, a deciziei, demonstrează paralizia colectivă a lor în fața problemelor globale, unde logica deciziilor este sufocată de interese mărunte sau de grup.

Pare un scenariu absurd. Nu este! Reprezintă o oglindă a incapacității noastre de a depăși barierele pe care ni le impunem singuri. Care vor conduce omenirea în situații limită, greu de gestionat, ca să nu spun imposibil.

În timp ce la masa rotundă unii se joacă cu viitorul nostru și îl amână permanent…