OPINIE/ A fost odată America

După încheierea zilei de 3 noiembrie, cu diferenţele de fus orar corespunzătoare pentru noi, realitatea alegerilor din America a devenit una curat suprarealistă, cu fraude masive, documentate, care continuă până azi, 6 noiembrie. A început să fie pus în aplicare programul pregătit de ceva vreme şi asupra căruia Donald Trump a atras atenţia, program care are un singur scop : fabricarea lui Joe Biden ca nou preşedinte al SUA (şi al imperiului global).

Suntem foarte aproape, o zi sau două, şi Joe Biden va fi declarat preşedinte de toată media înregimentată (CNN, New York Times etc. în SUA, dar şi media mainstream din alte ţări occidentale) şi de Big Tech, care îl cenzurează deja grosolan pe Donald Trump, preşedintele încă în exerciţiu.

„Sesizările către Curţi ale avocaţilor lui Trump (…) nu duc neapărat la succese sigure”

Echipele de avocaţi ale lui Donald Trump, conduse de Rudy Giuliani, fostul primar al New York-ului, au depus deja contestaţii în justiţie, dintre care unele au fost admise şi altele respinse. Trebuie ştiut că în SUA magistraţii sunt la rândul lor democraţi sau republicani, adică sunt aleşi şi ei prin vot direct.

Miliardarul George Soros a investit în ultimii ani sume mari în campanile procurorilor – la noi, ne amintim de susţinerile acordate unor Monica Macovei, Laura Codruţa Kövesi şi alte figuri din aparatul de justiţie. Dar sesizările către Curţi ale avocaţilor lui Trump pentru fraude de diferite feluri nu duc neapărat la succese sigure.

Trump şi republicanii au, în mare, de partea lor poporul – oameni înstăriţi, vechi familii, clasa medie şi o foarte întinsă clasă muncitoare sărăcită de mondializare. Adică America adevărată, în concret, partea centrală a SUA, de la Nord la Sud, lume mult mai interesată de viaţa cotidiană internă decât de marile fantezii globaliste şi militariste.

„În urmă cu patru ani, Donald Trump a beneficiat de efectul de surpriză”

Biden şi democraţii au de partea lor tot Sistemul, birocraţia de vârf, oligarhii, Wall Street-ul, Big Tech, Big Pharma, media centrală, organizaţiile feministe, Antifa, Black Lives Matter, multe universităţi, intelectuali publici şi, în general, locuitorii din marile oraşe de pe cele două Coaste, de Est şi de Vest. Lupta aceasta – cu conotaţii de 1821 la noi, între “popor” şi “tagma jefuitorilor” – este, evident, inegală.

În urmă cu patru ani, Donald Trump a beneficiat de efectul de surpriză, resimţit de adversari, care erau foarte siguri de victoria lor, încât au fost prinşi nepregătiţi să fraudeze, să întoarcă rezultatele, să falsifice şi să disimuleze. Se spune că alegerile în America se fraudează de multă vreme, de pe vremea lui George W. Bush şi Barack Obama. De altfel, Joe Biden a fost surprins spunând, fie şi din greşeală, cum adesea i se întâmplă, că democraţii, încă de pe timpul lui Barack Obama, ar fi “implementat organizaţia de fraudă electorală cea mai largă şi mai cuprinzătoare din istorie”.

„Donald Trump a anunţat în 6 noiembrie că nu recunoaşte victoria lui Joe Biden”

America pare să se găsească, după alegerile din 3 noiembrie, între o lovitură de stat aplicată prin alegeri presupus democratice şi un posibil război civil, cu dictatură militară la ieşire şi poate chiar destrămarea SUA. Asta mai ales dacă Donald Trump va reuşi să ducă plângerile penale în faţa Curţii Supreme. Care ar trebui să-i acorde victoria în alegeri. Atunci ar putea începe ce e mai rău. Cele vreo 400 de milioane de arme aflate în posesia populaţiei ar putea fi folosite. Situaţia e, oricum, explozivă din cauza crizei Covidului şi a crizei economice.

De altfel, Donald Trump a anunţat în 6 noiembrie, că nu recunoaşte victoria lui Joe Biden. De câteva luni, democraţii au promovat în media “scenariul” acestui refuz de recunoaştere a înfrângerii – o înfrângere neconfirmată de realitatea votului legal. Dimpotrivă chiar, Trump a beneficiat de un vot mult mai substanţial din partea populaţiei de culoare şi a celei hispanice.

„Cât de şifonată va fi democraţia americană după asemenea acuze de fraudare a alegerilor”

Cum se vor acomoda America şi lumea cu un preşedinte Joe Biden, impus de Sistemul global, cu dosarele lui de corupţie prezentate pe larg deja în toată presa lumii ? Iar Kamala Harris, care l-ar putea înlocui, e senatorul situat cel mai la stânga, mai la stânga decât socialistul Bernie Sanders. Ce autoritate ar putea avea un preşedinte american ales în condiţii atât de discutabile ? Trump şi trumpiştii oricum nu vor dispărea – mai grav, s-ar putea să aibă un cuvânt greu de spus în Senat şi în Camera Reprezentanţilor în urma votului recent, în care aşteptata performanţă democrată nu s-a confirmat.

Prima reacţie a pieţelor la eventualitatea « Joe Biden preşedinte » s-a constituit într-o cădere bruscă a dolarului. Rămâne de văzut cât de şifonată va fi democraţia americană după asemenea acuze de fraudare a alegerilor. Poţi să te gândeşti că aşa arată o lume condusă de oameni foarte în vârstă, cu foarte mulţi bani, preocupaţi numai de planurile lor infernale, indiferenţi la opinia publică americană şi la cea internaţională. (Petru Romoşan)

Cine este Petru Romoșan

Poet, editor, negustor și expert de artă. S-a născut la 30 martie 1957 în comuna Orăştioara de Sus (Hunedoara). A absolvit în 1976 Liceul “George Coșbuc” din Cluj-Napoca, după trei ani la Liceul “Ady Şincai”.

Activează pentru început în cenaclul literar “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Din 1972 devine membru al grupului de scriitori format în jurul revistei culturale “Tribuna” (seria Dumitru Radu Popescu). În anii ’80 se stabileşte în București și lucrează în comerțul de artă ca galerist al Fondului Plastic. Urmează Şcoala de Comerţ de artă a UAP.

Între 1988 și 1998 trăiește la Paris, unde își deschide o galerie şi activează pe piaţa de artă pariziană. Revine în țară în 1998, tot la București. Debutează publicistic în 1972 cu poezie în revista “Tribuna” (Cluj-Napoca). Debutul editorial are loc în 1977 cu volumul de versuri “Ochii lui Homer”, publicat la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Au urmat alte două volume de poezie.

A alcătuit cinci antologii de poezie românească, printre care şi cea intitulată “Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române” (Ed. Compania, 2001). Este deținătorul premiului pentru poezie acordat de revista “Tribuna” din Cluj-Napoca (1976) și al premiului pentru debut în poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România (1977).

Este administrator și editor al Editurii Compania din București, împreună cu soţia sa, Adina Kenereş, scriitoare şi editoare la rândul său.