În februarie 2022, când Rusia a invadat Ucraina, iar femei de toate vârstele cu copii au început să treacă granițele în România, medicii de familie din Cluj s-au organizat rapid. Mulți dintre refugiați au ajuns încă din primele zile aici, iar medicii au știut că aceștia vor avea nevoie de ajutorul lor. Totul a fost pe bază de voluntariat, într-o fază în care poate nimeni nu își imagina încă dimensiunea fenomenului. De atunci au trecut 9 luni, iar în acest timp medicii de familie au ajuns ei să se lupte cu un sistem despre care spun că nu este foarte bine pus la punct. Însă, cu toată oboseala și frustrarea, refugiații, femei și copii, primesc toate îngrijirile medicale necesare.

Când au început să vină primii refugiați, în luna februarie, clujenii au venit imeditat în ajutor. Și-au pus la dispoziție casele, au plecat la granițe cu mașinile personale să preia femei și copii și să-i aducă la adăpost. Printre cei care s-au organizat rapid au fost și medicii de familie.

„Era nevoia aceea umanitară și am zis să ne organizăm și să le oferim ajutorul pe partea de probleme de sănătate. Veneau femei cu copii și vârsnici, mulți dintre ei cu probleme de sănătate grave, și de aceea ne-am gândit rapid să ne organizăm”, spune dr. Emiliana Costiug, președinta Asociației Medicilor de Familie Cluj.

Medicii de familie din Cluj sunt bine ancorați în grupurile de inițiativă civică din oraș, așa că au postat numere de telefon ale celor care pot oferi ajutor și îndrumări spre cele mai apropiate cabinete disponibile să acorde asistență medicală.

Acesta a fost începutul. Numerele de telefon au apărut și pe site-ul primăriei, dar și pe paginile de socializare ale organizațiilor care ajutau deja refugiații. Totul era făcut pe bază de voluntariat, iar apoi a intervenit și statul român care a spus că va asigura asistență medicală refugiaților. Doar că aceștia trebuie înscriși în sistem, iar cei care fac acest lucru sunt medicii de familie.

Acum sunt peste 4.000 de refugiați la Cluj, femei și copii. Mai mult, la Cluj s-au născut copii, care au fost înregistrați, sunt urmăriți de medicii de familie și li se fac vaccinurile necesare.

Nevoile există în rândul ucrainenilor și sunt multe, ca la orice om, fie că e vorba de un tratament pentru o simplă răceală, un vaccin anti-Covid, sau tratament pentru alergii. Sunt însă și refugiați cu boli cronice care trebuie să ia tratamentul prescris de medici în fiecare lună pentru că altfel boala se acutizează. Iar ca să beneficieze de medicamente compensate trebuie să fie înscriși în sistemul informatic.

„Nu cred că există vreun medic de familie din Cluj care să nu fi consultat un refugiat din Urcaina”

Medicii au început să fie contactați imediat ce refugiații au ajuns la Cluj. O parte din clujenii care găzduiau refugiați au apelat direct la medicul lor de familie.

„La această oră cred că nu există medici de familie în Cluj care să nu fi acordat măcar o consultație sau un serviciu medical, ca vaccinare, tratament sau îndrumare în sistemul medical unui refugiat”, spune dr. Emiliana Costiug.

Iar pentru că totul s-a întâmplat foarte repede, barierele au trebuit să cadă la fel de repede. Așa că medicii de familie au apelat rapid și la serviciul Google translate ca să se înțeleagă cu pacienții.

Dr. Emiliana Costiug

„Unii veneau cu gazdele lor, dar nici aceștia nu știau ucraineană sau rusă. Unii refugiați știau engleză și era mai ușor de comunicat. Cred că ne-am desurcat destul de bine și făra translator la fața locului”, mai spune dr. Costiug.

Aceasta susține că medicii clujeni au fost „norocoși” că două dintre colegele lor sunt vorbitoare de limbă rusă.

„Cele două au dus, însă, greul pentru că refugiații se simțeau mai în siguranță vorbind în limba lor. Colegele noastre au înțeles lucrul acesta, chiar dacă a fost un efort suplimentar, acela de a acorda asistență medicală și refugiaților, pe lângă pacienții lor. Acum au peste 100 de pacienți din Ucraina înscriși”, a completat dr. Costiug.

Medicii de familie din Cluj spun că au fost lăsați singuri în războiul cu birocrația

Dr. Natalia Danilov și dr. Cristina Rusu sunt cele care au dus și duc și cu acum greul. Ambele sunt năsute în Republica Moldova și cunosc limba rusă. Din vorbă în vorbă, refugiații au auzit de ele și au început să le caute tot mai des. Au peste 100 de refugiați înscriși pe liste fiecare.

Dr. Danilov spune că de la început i s-a solicitat să primească refugiați, iar apoi aceștia au început să transmită pe grupurile lor de socializare că este vorbitoare de limbă rusă și că ar putea să-i ajute.

Ca să beneficieze de servicii medicale, cetățenii din Ucraina, adulți sau copii, trebuie să fie înscriși în sistemul informatic. La început, de acest lucru s-a ocupat Casa Națională de Asigurări de Sănătate, dar apoi a fost făcut de medicii de familie.

Dr. Natalia Danilov

„Din păcate, Casa de Asigurări de Sănătate nu a fost implicată foarte mult. Pentru înscriere ni s-au dat numai niște noțiuni pur teoretice, iar la aplicare era mult mai complicat. Din acest motiv, foarte mulți medici nu au vrut să se implice.

De foarte multe ori îi înscriam, erau scoși afară din sistem și îi reînscriam. Doar în septembrie s-a înțeles care este cea mai corectă modalitate de înscriere.

Eu din martie până în iulie nu am primit niciun leu pe consultațiile făcute pentru refugiați pentru că mi s-a spus că nu este înscrierea corectă în sistem, că eu sunt răspunzătoare de introducerea datelor în sistem. Când aveam nevoie de ajutorul lor, să spună exact care sunt pașii, nu mi s-a dat o explicație clară”, spune dr. Natalia Danilov.

La un moment dat a primit 22 de lei pentru o lună întreagă, bani pentru o singură consultație, deși a văzut mai mulți refugiați. În luna următoare a primit doar 44 de lei. Acum speră că lucrurile vor intra în normalitate cu plata.

Citește și: Peste 50 de pacienți cu cancer din Ucraina sunt tratați gratuit la Institutul Oncologic din Cluj

Dr. Cristina Rusu vorbește despre aceleași probleme.

„La început acești pacienți erau înregistrați de CNAS, iar apoi a trebuit să o facem noi, medicii de familie. Din păcate nu am primit suficiente informații cum se desfășoară concret această procedură, care este destul de anevoioasă. Nu am avut o colaborare prea bună cu cei de la CNAS, nu am primit suficiente informații, iar când am solicitat am fost trimiși de la un serviciu la altul.

A fost un drum foarte anevoios. Din luna iunie am început să înregistrăm pacienții în programul de la CNAS și abia în septembrie ne-am lămurit cum să se facă această procedură”, a declarat dr. Cristina Rusu.

Au fost făcute adrese către Casa Județeană și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Medicii au cerut ca totul să se facă mult mai simplu. A venit luna noiembrie și nu au primit niciun răspuns. Pentru orice problemă au fost nevoite să dea telefoane și să încerce să o rezolve ei.

Dr. Cristina Rusu

„E o muncă în plus pentru noi, care nu este în totalitate remunerată, iar pacienții solicită servicii. Ei nu cunosc toate dedesubturile, de ce nu putem să-i înregistrăm.

Toate aceste servicii oferite refugiaților se raportează separat. Acești pacienți trebuie reînscriși în fiecare lună. Astfel, la sfârșit de lună se fac alte tabele, se scanează din nou acte și se trimit. Iar plata se face doar pe serviciu nu și pe pacient”, a mai spus dr. Rusu.

Muncă multă peste program

Refugiații primesc un permis de ședere și cei mai mulți cred că acesta le servește și ca asigurare medicală, dar nu este așa, spune dr. Natalia Danilov. Și ajung la medicii de familie, unde consultația și înscrierea durează mai mult de o jumătate de oră. Pentru că pe lângă înscriere și consultație, au nevie de explicații, de adrese exacte ca să meargă la specialiști.

Așa că medicii de familie ar dori să aibă mai mult sprijin, iar procedurile de înscriere să fie simplificate.

„Consumul pentru o consultație și pentru înscrierea lor este imens. Eu am ajuns să stau până la 2 noaptea să fac înscrieri, dar nu există nicio motivație. Ne dorim să facem acest lucru, să-i ajutăm, dar am pierdut nopți la rând”, spune dr. Natalia Danilov.

Dr. Cristina Rusu spune și ea că a ajuns să lucreze în weekenduri. „I-am scos, i-am reînregistrat. Noi avem voie 24 de consultații maximum pe zi, dar în fiecare zi le depășim.

Eu fac această muncă pentru că trebui să ajut oamenii. Dar statul trebuie să se implice un pic mai mult să nu transmită pe umerii medicilor de familie aceste proceduri de înregistarte”, spune dr. Rusu.

Adresa către CNAS

Din cauza birocrației, mulți medici preferă să lucreze pro bono, dar nu îi lasă pe oameni să sufere

Birocrația este o piedică, așa că mulți medici de familie lucrează, în continuare, pro bono. Practic nu îi înscriu pe pacienți pe liste. Îi consultă și le prescriu tratamentul și dacă trebuie îi primesc din nou la consultații.

„Mulți medici nu vor să îi înregistreze pentru că este multă muncă în plus. Nu există niciun fel de a motiva medicii de familie. Așa că mulți pereferă, pe momentul acut, să ofere consultații fără a fi remunerat”, spune dr. Natalia Danilov.

Sigur, medicii pot cere bani pe consultații, dar e puțin probabil că sunt printe ei care o și fac. Știu că acestor oameni le este greu și poate nu au bani să plătească, așa că oferă acest serviciu gratuit.

Pro bono a lucrat și dr. Emiliana Costiug și spune că au impresionat-o poveștile de viață acle celor cu care s-a putut înțelege în engleză.

„M-a impresionat și bunul lor simț. Am avut o mamă cu un copilaș de 5 ani care era în criză cu astm bronșic. I-am făcut tratamentul, dar nu i-am putut asigura o rețetă compensată. Mama lui a spus că nu e nicio problemă. La sfârșit chiar a vrut să-mi achite consultația. Și i-am spus <<dacă ați fi în locul meu ați accepta să vă plătesc?>>.

Mi-a arătat poze. Este din Harkov și a stat 9 zile într-un beci și mi-a arătat poze de acolo. Te impresionează. Era bucuroasă că a scăpat, nu-i păsa de tot ce a lăsat în Ucraina, era fericită că cele 9 zile au trecut și acum se află în siguranță”, a spus dr. Emiliana Costiug.

Dr. Cristina Rusu are și acum pacienți în așteptare și pur și simplu nu mai are timp. Face tot ce poate și spune că ea, personal, nu le poate cere bani refugiatelor.

„Poate sunt colegi care taxează, dar eu nu pot să cer bani de la cei care sunt în situația aceasta”, spune ea.

Dr. Rusu își amintește și ea de un caz care a impresionat-o. „Era o doamnă care nu a sunat, a venit pur și simplu și aștepta în sală, amărâtă. Nu cunoștea decât limba rusă, nu cunoștea pe nimeni. Este o pacientă cu cancer și nu primise, de când a venit, niciun fel de tratament.

M-a impresionat pentru că era total pierdută. Am discutat cu o colegă, o prietenă care lucrează la Institutul Oncologic. A primit-o și a îndrumat-o și acum primește tratament”, a spus dr. Cristina Rusu.

Adina Urcan

Material realizat cu o bursă din programul „Consolidarea rezilienței democrațiilor vestice ca reacție la războiul din Ucraina și la consecințele acestuia la nivel european și mondial”, derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate România și Moldova. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a celor două organizații.