Connect with us

Clujeni de 5 stele

MUNŢII noştri AUR poartă/ Noi CERŞIM din poartă-n poartă. Poetul clujean al PĂTIMIRII noastre. O. Goga, 140 de ani de la naştere

Publicat


A fost o fire sensibilă. Poet. Dar a fost şi politician. Premier, chiar. Este denumit “poetul pătimirii noastre”. Iar versurile din titlu îi aparţin. Dar şi astea: „La noi sunt codri verzi de brad/ Şi câmpuri de mătasă;/ La noi atâţia fluturi sunt,/ Şi-atâta jale-n casă”. A luptat pentru poporul român, dar a fost prieten şi cu maghiarii. Prietenia lui cu Ady Endre, de exemplu, este celebră. Şi datorită acestei prietenii a devenit clujean. A cumpărat de la văduva lui Ady Endre Castelul de la Ciucea. L-ar fi cumpărat şi dacă nu s-ar fi mutat în el. Dar s-a mutat. Şi acolo şi-a trait ultimii ani din viaţă. Acolo a şi murit. Deşi s-a născut la Răşinari, Sibiu, Ciucea i-a devenit mult mai apropiată. Şi, când vorbeşti despre el, locul care îţi vine în minte în primul rând e Ciucea. Octavian Goga. 140 de ani de la naştere.

Castelul Ciucea, 1920, în anul în care Goga l-a cumpărat de la văduva Ady (arhiva Cluj24)

Cel mai popular poet

Octavian Goga (20martie/1 aprilie 1881, 7 mai 1938), poet, publicist, premier al României şi ministru de Interne, membru al Academiei Române. În 1919, văduva poetului maghiar Ady Endre îi oferea spre vânzare proprietatea de la Ciucea, pe care Goga o cumpără şi o reface în perioada 1919-1923.

Octavian Goga, Castelul Ciucea, Ady Endre

Este cel mai popular poet român de la începutul secolului al XX-lea, cu influenţe ale înaintaşilor săi, George Coşbuc, Şt. O. Iosif, Mihai Eminescu. Octavian Goga s-a afirmat de la început ca un inspirat cântăreţ al satului ardelean, supus robiei naţionale şi sociale, fiind un „poet al mâinilor”, dar şi „poet al lacrimii”, conform Dicţionarului general al literaturii române.

Cântece fără ţară, 1916, ultimul volum de poezie al lui Goga din timpul vieţii (arhiva Cluj24)

„După Eminescu şi Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricii lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulţimii, poet naţional totdeodată şi pur ca şi Eminescu”, afirma George Călinescu în ”Istoria literaturii române de la origini până în prezent” (1941).

Revista Luceafărul (1907, arhiva Cluj24), înfiinţată de Octavian Goga şi cu o poezie de-a sa pe prima pagină

Studiile universitare le-a făcut la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta (1900-1904). După studiile din Budapesta a mers la Universitatea din Berlin, cu o bursă acordată de Asociaţia Astra. A fost nevoit să-şi întrerupă studiile, în urma decesului tatălui său, devenind secretar la Astra.

Debutul în poezia, Tribuna din Cluj

Liceanul Octavian Goga a debutat cu poezia „Atunci şi acum”, în revista „Tribuna” (1897). Mai târziu, a colaborat la „Familia”, „Revista ilustrată”, „Tribuna literară”. Aflat la studii la Budapesta, a făcut parte din Societatea academică studenţească „Petru Maior”. Aici, împreună cu Al. Ciura şi Octavian Tăslăuanu, a editat revista „Luceafărul” (1902), care a fost mutată la Sibiu, în 1906. A mai scris la „Ţara noastră” (1907), pe care a şi condus-o un timp, şi la „Viaţa românească”.

Revista „Familia” (1937 şi 1943, arhiva Cluj24), la care a colaborat

Prima carte, „Poezii”, i-a apărut în 1905, şi cuprindea „Rugăciune”, „Plugarii”, „Noi” şi „Oltul”. Volumul a avut un mare ecou în epocă şi la 21 martie 1906, în urma raportului elogios al lui Titu Maiorescu, Academia Română i-a acordat Premiul „Năsturel-Herescu”.

 

Volumul „DIN LARG”, 1939, la un an de la moarte, primul după, un volum testament (arhiva Cluj24)

A continuat cu volumele „Ne cheamă pământul” (1909), cu poeziile antologice „Un om”, „În munţi”, „Graiul pâinii”, „Din umbra zidurilor” (1913), „Cântece fără ţară” (1916). A scris teatru, drama în trei acte „Domnul notar” (1914) şi piesa „Meşterul Manole” (1928). A tradus, totodată, din Petofi Sandor, Ady Endre, Imre Madách („Tragedia omului”, 1934, a cărei traducere a fost apreciată ca fiind excepţională).

Politicianul Goga

Octavian Goga s-a angajat de timpuriu şi foarte dinamic în lupta pentru drepturile naţionale şi sociale ale românilor din Transilvania. A întemeiat revista „Ţara noastră”, ca publicaţie pentru popor a Astrei (1907). A avut câteva procese de presă în anii 1907-1909. Un nou proces i-a fost intentat în 1911, de autorităţile austro-ungare, având ca motivaţie atitudinea sa militantă în favoarea românilor ardeleni. A fost închis la Seghedin (1912), unde a fost vizitat de I.L. Caragiale. În 1913 a făcut parte din delegaţia Partidului Naţional Român, care a dus tratative cu guvernul ungar cu privire la drepturile românilor din Transilvania, consemnează „Dicţionarul general al literaturii române” (Editura Univers Enciclopedic, 2005).

Unul dintre documentele semnate de Octavian Goga în una dintre cele 44 de zile cât
a fost premier, alături de semnătura regelui Carol al II-lea (arhiva Cluj 24)

A trecut munţii şi s-a stabilit la Bucureşti, unde a fost cooptat în comitetul Ligii Culturale. Între anii 1914 şi 1916, a susţinut numeroase conferinţe şi cuvântări, pledând pentru intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei, pentru eliberarea teritoriilor româneşti aflate sub stăpânire austro-ungară şi desăvârşirea unităţii naţional-statale. În 1917, s-a înrolat ca simplu soldat pe frontul din Dobrogea, aminteşte volumul „Dicţionarul scriitorilor români” (Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998).

Luptător pentru Unire

Refugiat la Iaşi, a participat la formarea unui Comitet Naţional al românilor emigraţi din Austro-Ungaria (1917) şi tot aici, mobilizat de generalul Prezan la Biroul de Propagandă al Armatei, a editat împreună cu mai mulţi scriitori, precum Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuţă, Lucian Blaga, ziarul „România” (1917-1918). În cadrul ziarului, a publicat 46 de articole şi mai multe poezii.

După semnarea Păcii de la Bucureşti-Buftea, a plecat la Paris şi Londra, ca membru al Consiliului Naţional Român, care lupta pentru desăvârşirea Unirii. Când la 1 decembrie 1918, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a hotărât Unirea Transilvaniei cu România, a fost numit membru al Consiliului Dirigent.

Angajat din ce în ce mai mult în politică, a deţinut funcţiile de ministru al Instrucţiunii şi Cultelor (1919-1920; 1920-1921), ministru de Interne (1926-1927).

Goga, premier

Activitatea sa de scriitor s-a diminuat treptat, fiind ales membru activ al Academiei Române în 1919. A fost distins cu Premiul Naţional de poezie în 1924. A fost ales preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români (1924-1925). În 1932, Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj i-a oferit titlul de Doctor Honoris Causa, pentru întreaga sa activitate publicistică.

Din acest moment s-a afirmat aproape exclusiv ca om politic, fiind membru şi vicepreşedinte (1928) al Partidului Poporului al generalului Alexandru Averescu. A întemeiat, în 1932, Partidul Naţional Agrar, care a fuzionat, în 1935, cu partidul lui A.C. Cuza, Liga Apărării Naţional-Creştine, sub denumirea Partidul Naţional Creştin, de orientare ultranaţionalistă.

În urma alegerilor din 1937, deşi partidul Cuza-Goga nu obţinuse decât 9,5% din sufragii, Goga a fost chemat de regele Carol al II-lea, să formeze guvernul. A fost preşedinte al Consiliului de Miniştri doar pentru câteva luni, din 28 decembrie 1937 până la 10 februarie 1938, când regele i-a cerut demisia. A fost actul final al unei activităţi politice care începuse sub semnul unui patriotism înflăcărat, dar care s-a transformat într-o formulă nefastă, înrudită cu diversele totalitarisme de extremă dreaptă ale epocii, notează „Dicţionarul general al literaturii române” (Editura Univers Enciclopedic, 2005).

Moartea lui Goga

Octavian Goga a murit la 6 mai 1938, la numai 57 de ani, în urma unui atac cerebral, la Ciucea. Trupul neînsufleţit al poetului a fost transportat la Bucureşti şi depus la Ateneu (11 mai), unde i s-au organizat funeralii naţionale. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu (14 mai). În 1939, rămăşiţele pământeşti ale poetului naţional au fost reînhumate la Ciucea, potrivit lucrării „Enciclopedia şefilor de stat şi de guvern” (Nicolae C. Nicolescu, Editura Meronia, 2011).

„Cântece fără ţară”, 1916, ultimul volum de poezie al lui Goga din timpul vieţii (arhiva Cluj24)

Militantul neobosit pentru unirea Transilvaniei cu ţara publicase încă înainte de război o serie de volume conţinând articole politice: „O seamă de cuvinte” (1908), „Însemnările unui trecător. Crâmpeie din zbuciumările de la noi” (1911), „Strigăte în pustiu. Cuvinte din Ardeal într-o ţară neutrală” (1915). Următoarele, „Mustul care fierbe” (1927), „Precursori” (1930) şi „Discursuri”, publicat postum (1942), reflectă curba descendentă a orientării sale ideologice din ultimii ani de viaţă. Comentând acest aspect, George Călinescu îl caracteriza pe Octavian Goga, astfel: ”foarte bun orator de mase, ştiind să stârnească toate instinctele populare, fără a deveni comun, un adevărat demagog academic”.

(MaAv)


Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


Clujeni de 5 stele

EDITORIAL/ Ovidiu BLAG – Tot Clujul plînge după Remus Cîmpeanu

Publicat

A plecat în Ceruri domnul Remus Cîmpeanu. Ce pierdere pentru U, ce pierdere pentru comunitatea Clujului, ce pierdere pentru fotbalul românesc…

Prestanța, caracterul său șlefuit precum un diamant au atras atenția încă dintr-un începuturi, de pe vremea cînd juca acolo, pe partea stîngă a apărării lui U.

În cartea „Confesiunile unui veteran al gazonului” bunul gazetar Ion Cupen scria: „L-am ales pe Remus Cîmpeanu fiindcă el deţine un atu obiectiv care îi conferă trăsăturile unui adevărat şef de trib în fotbalul românesc. Este un fel de lider al jucătorilor noştri, un port-drapel, dacă vreţi un simbol: numără cele mai multe prezenţe, 329, în meciurile primei divizii, toate sub culorile aceleaşi echipe, Universitatea Cluj.

E uşor să găseşti sorgintea acestei calităţi: moral forte, caracter bătut în metal nobil, disciplină interioară. Este un reprezentant autorizat al plutonului, nu atât o medie a sa, cât o simbioză perfectă, fotbaliştii de excepţie, cei plasaţi la un pol sau altul nedeţinând niciodată aureola longevităţii într-un regim constant. Numele de mare sonoritate au ars pe gazon mai intens şi mai repede, într-o singură vâlvătaie sau în cicluri imprevizibile.

„Un factor de echilibru, un tip cerebral dar autoritar, maleabil dar cu idei clare”

Traiectoria lor cu viraje sucombă la cifre pe lângă care un Cîmpeanu sau un Adam, alt fotbalist fără sceptru, dar în fruntea clasamentului, foarte aproape de numărul obţinut de Cîmpeanu, calcă în pas cadenţat. Tocmai de aceea, din confesiunile unui Remus Cîmpeanu poţi croi o haină în care să încapă orice fotbalist, căci gândurile şi trăirile lui ating orizonturi caracteristice, au putere de generalizare.”

Aceste calități, să le spunem de jucător, s-au desăvîrșit mai apoi, după încheierea carierei, ajutîndu-l pe domnul Remus Cîmpeanu să devină un adevărat stîlp al societății clujene.

Un factor de echilibru, un tip cerebral dar autoritar, maleabil dar cu idei clare. Îmi amintesc cum îmi spunea, prin anul 2000, sintetizînd situația de atunci de la U Cluj: „Trebuie renunţat la aceste şedinţe care au loc la Universitatea, care ţin ore în şir, unde se dezbat teme generoase de altfel, dar cu o componenţă atât de stufoasă, încât decizia este foarte greu de luat. Vorbesc acolo vrute şi nevrute, după care fiecare merge la casa lui, iar a doua zi nu se întâmplă nimic din ceea ce s-a preconizat. Fotbalul este un domeniu în care trebuie să ai profesionişti, de la vârf şi până la magazioner”.

„Oare am dat vreodată vreo pasă perfectă?”

Domnul Remus Cîmpeanu a știut să se comporte mereu ca un gentleman. Nu a fost cu nasul pe sus cînd era unul dintre cei mai importanți oameni din fotbalul clujean și manager al celebrului ACR așa cum nu a stat cu capul plecat nici cînd unii l-au nedreptățit sau l-au plasat într-un con al uitării.

Cu spatele drept, cu figura semeață și cu pași hotărîți străbătea orașul care-l chema mereu și pe care îl înnobila cu figura sa emblematică. Se lumina strada cînd pășea Remus Cîmpeanu pe acolo, se luminau chipurile celor care îl salutau cu respect.

Omul care a jucat 15 ani fundaș stînga deși era dreptaci a avut mereu, așa cum îmi mărturisea, o dilemă: „oare am dat vreodată vreo pasă perfectă”?

Ați dat multe pase perfecte, domnule Remus Cîmpeanu. Noi însă nu am știut să le preluăm…

Foto: Mircea Roșca

Citește mai departe

ACTUALITATE

GLASURI ardelene care au VRĂJIT lumea. PRIVIGHETORILE clujene Lya Hubic şi Ana Rozsa Vasiliu

Publicat

Încă suntem în luna martie, dedicată femeii. Iar două dintre femeile celebre care au făcut cinste Clujului, Transilvaniei şi României sunt solistele de operă Lya Hubic şi Ana Rozsa Vasiliu.

Peste 2.000 de spectacole în lume

Lya Hubic (9 ianuarie 1911, 16 februarie 2006), interpretă de operă și operetă română.

„A fost soprană, solistă a Operei Române din Cluj. A făcut Academia de muzică şi artă dramatică la Cluj. Era supranumită privighetoarea Transilvaniei şi a debutat în rolul Musetta, de Puccini. Se zice că a avut peste 2.000 de spectacole şi a fost invitată pe marile scene ale Europei.

Un lucru foarte important e că a renunţat la marile scene ale lumii, să fie angajată de ele, pentru a rămâne acasă la Cluj şi a contribuit cu talentul său la prestigiul Operei Române. În semn de apreciere, Opera Naţională Română din Cluj-Napoca a instituit în onoarea sa Trofeul Lya Hubic, care este decernat unor personalităţi de marcă ale scenei lirice”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

A urmat cursurile liceale la Liceul de Fete de la Beiuș și la Liceul din Satu Mare, apoi, între 1931-1936, cursurile Academiei de Muzică și Artă Dramatică din Cluj la canto și pedagogie.

A fost angajată la Opera Naţională Română din Cluj, unde a debutat pe 3 octombrie 1936 în rolul Musetta din Boema lui Giacomo Puccini. A cântat, printre alţii, alături de Ana Rozsa Vasiliu.

Printre altele, a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural şi cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler. În 2003 a fost instituit, în onoarea sa, Trofeul „Lya Hubic”, care este  decernat unor personalități în domeniul artei lirice.

De la Cluj, la Scala din Milano

O altă mare voce a Clujului şi a lumii a fost Ana Rozsa Vasiliu.

„S-a născut la Buziaş în 1899 şi a murit la Cluj în 1987. Era mezosoprană şi apoi soprană. Era foarte frumoasă. A debutat la Opera Română din Cluj, în 1921. În 1931 debutează la Scala Milano, unde activează până în 1932.

A fost una dintre femeile cuceritoare ale Clujului interbelic. S-a căsătorit cu celebrul medic Titus Vasiliu. A trăit la Cluj până la sfârşitul vieţii”, spune, pentru Cluj24, istoricul Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

Ana Rozsa Vasiliu (10 februarie 1899, 9 aprilie 1987) a absolvit „Școala Superioară de Fete din Timișoara“ şi Milwaukee Conservatory (USA). În 1931 a debutat La Scala Theater Milan, cu „Freja“.

(MaAv)

Citește mai departe

ACTUALITATE

Omul care A FĂCUT Clujul FRUMOS. Marele arhitect al ARDEALULUI. A dat VIENA pe Cluj. 100 de ani de la MOARTEA lui Pakey Lajos

Publicat

E aproape anonim. Dar a făcut din Cluj un oraş frumos. Cel puţin zona centrală. Nu numai că a proiectat o serie de obiective clujene, dar a condus arhitectura oraşului vreme bună. Din 1880 până către sfârşitul vieţii. Vreo 40 de ani. Şi a contribuit semnificativ la aspectul multor obiective din Transilvania. De la moartea lui se împlinesc 100 de ani. Dar, deşi Pakey Lajos a fost unul dintre cei mai importanţi arhitecţi şef ai Clujului, se ştiu foarte puţine lucruri despre el. Abia de puţin timp, un chiştoc de stradă din Bună Ziua, Cluj, îi poartă numele. Iar pe casa în care a locuit şi pe care a proiectat-o nu e niciun semn despre el…

Casa Pakey Lajos din Cluj-Napoca

Clujul, în schimbul Vienei

Încă de tânăr a fost foarte bine cotat. A fost unul dintre preferaţii lui Theophil Hansen. A participat şi proiectarea şi finalizarea clădirii Parlamentului din Viena. Putea să facă o carieră internaţională. Dar până la urmă a ales Clujul.

„N-ar fi vrut să se întoarcă de la Viena. Însă era singur la părinţi şi, ca să poată să aibă grijă de ei, a trebuit să se întoarcă la Cluj. Era unul dintre elevii ai lui Theophil Hansen. Şi lucra în echipa lui la Viena. El a proiectat nu numai la Cluj, ci şi în alte părţi din Transilvania. A fost prolific la acest capitol. A proiectat în zona centrală a Clujului clădiri semnificative. A făcut planul de arhitectură pentru Hotel New York, de exemplu. Dar nu poţi să vorbeşti de activitatea lui şi să faci abstracţie de Loja Unio, fiindcă multe dintre idei se cristalizează acolo”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Varga Attila, care se ocupă de viaţa marelui arhitect clujean.

Attila Varga aminteşte şi de clădirile Universităţii Tehnice de pe Bariţiu, Muzeul de Industrie, Vila Pakey, pe care arhitectul clujean le-a proiectat.

Mason cu perspectivă

Pakey Lajos (1 martie 1853, Cluj – 22 martie 1921, Cluj) a fost unul dintre cei mai importanţi arhitecţi şef ai Clujului. A proiectat clădiri importante ale oraşului. Şi lui i se datorează în bună măsură faţa pe care o are acum Clujul.

„Trebuie să mărturisim faptul că preocuparea intensă pe care o avem faţă de personalitatea şi, totodată, contribuţia arhitecturală remarcabilă în beneficiul acestei urbe din partea celui care a fost Pakey Lajos, membru marcant al Lojii „Unio” din Cluj, şi, totodată, unul din cei mai competenţi arhitecţi ai acestui oraş din a doua jumătate a veacului al XIX-lea nu este întâmplătoare. A fost un om de geniu. Care şi-a lăsat amprenta asupra arhitecturii Clujului modern”, mai spune istoricul clujean.

Schimbarea la faţă a Clujului

Pakey Lajos a contribuit fundamental la schimbarea Clujului natal, în care s-a întors după ce a studiat arhitectura la Budapesta, Munchen şi Viena. Era foarte apreciat la Viena. Şi probabil că ar fi devenit unul dintre arhitecţii renumiţi ai Europei.


Întors la Cluj preia funcţia de aritect şef al oraşului. Şi era la acea vreme singurul arhitect cu studii în domeniu. În vremea sa, oraşul îşi schimbă aspectul. Şi în Piaţa Unirii de astăzi începea mare demolare a zidului şi a tarabelor din jurul Bisericii Sfântul Mihail. Pakey a supravegheat personal demolările. Şi a recuperat o mulţime de pietre valoroase din perioada antică sau medievală. O parte dintre ele chiar le include în construcţia casei sale de pe actuala stradă Republicii.

Câteva opere

Printre clădirile pe care le-a proiectat se numără hotelul Continental, clădirea Politehnicii de pe Bariţiu, clădirea Chios şi Cazinoul, fântâna arteziană din parc, clădirea Liceului Brassai.

Macheta statuii lui Matia Corvin, premiată la Paris (arhiva Cluj24)

De asemenea, a proiectat soclul Grupului statuar Matei Corvin, pentru care a fost distins cu Ordinul Franz Josef în grad de cavaler. Se spune că ar fi împrumutat chiar chipul său unuia dintre străjerii regelui. Tot el a proiectat atelierul construit la Budapesta unde a fost realizată statuia lui Matei Corvin şi Pakey Lajos a proiectat şi casa autorului statuii, Fadrusz Janos. A mai proiectat o serie de biserici unitariene, spitalele din Huedin şi Mociu.

Un stil arhitectural ardelean

Pakey Lajos a avut o cultură vastă. A călătorit mult. Şi chiar cânta la pian şi violoncel. Puţin ştiu că a fost şi francmason.

„Pakey Lajos a fost francmason. Renumitul arhitect a fost iniţiat în cadrul Lojii „Unio” din Cluj în ziua de 24 aprilie 1887, pentru ca, după numai şase zile, să primească deja şi gradul de Maestru. Această ascensiune rapidă a sa în cadrul masoneriei ardelene nu trebuie să surprindă pe nimeni. După cum s-a mai pomenit şi cu alte ocazii, cunoscutul atelier a reunit în structurile sale elita acestui oraş, iar Pakey Lajos a fost, cu siguranţă, una din figurile sale cele mai reprezentative.

A călătorit mult, străbătând Europa de la un capăt la celălalt. S-a pregătit alături de nume de marcă ale arhitecturii continentale, convins fiind de faptul că armonia, ordinea şi frumuseţea trebuie să se regăsească în fiecare aspect al muncii pe care o depune zilnic cu pasiune şi entuziasm. Poate fi considerat un veritabil vizionar al vocaţiei sale tocmai pentru că a fost printre puţinii care, în plin dualism austro-ungar, a pledat cu convingere pentru un stil arhitectural autonom, tipic ardelean, care să reflecte, din plin, farmecul şi tradiţia locală. A constatat cu regret că, din păcate, contemporanii săi nu beneficiau de o educaţie pe măsură pentru a înţelege importanţa acestui aspect.

Nu o dată s-a exprimat în mod deschis, subliniind că planurile pentru construcţiile mari din această urbe erau pregătite şi finanţate la centru, motiv pentru care şi caracteristicile lor aduceau mult din specificul clădirilor pestane. Şi atunci de ce un stil independent care să conţină generos motivele artistice tradiţionale?”, povesteşte Varga Attila.

Ţara celor 100 de orgi şi oraşul comoară

„Dincolo de erudiţia sa incontestabilă, Pakey Lajos a fost un romantic şi un visător incurabil, parcă veşnic îndrăgostit de splendoarea locurilor unde el a crescut şi s-a format ca om. Viaţa, la un moment dat, l-a pus să aleagă între capitala Imperiului Dunărean şi oraşul de pe Someş.

A revenit pe meleaguri natale, cu inima deschisă, convins fiind de aceea că Lumina sa interioară e suficientă pentru ca şi aici să contribuie la edificarea unor minunăţii arhitecturale după modelul marii metropole vieneze. El a dorit să zidească în „Ţara celor 1000 de Orgi” o altă metropolă regală în miniatură. Dar, dincolo de toate, visul său a fost ca frumuseţea oamenilor şi minunăţiile locurilor să nu se piardă niciodată, iar cei care vin după el să se poată bucura de tot ceea ce a constituit cândva magia inegalabilă a „Oraşului Comoară””, mai spune istoricul Varga Attila.

Proiectele sale împânzesc Transilvania şi Europa

Pakey Lajos (1 martie 1853, Cluj – 22 martie 1921, Cluj), arhitect şef al Clujului. Și-a început studiile la Liceul Unitarian din Cluj, apoi la Budapesta şi Munchen. A practicat arhitectura la Viena.

Printre operele sale: bisericile unitariene din Belin, Delenii, Firtănuş, Odorheiu Secuiesc, biserica catolică Târnăveni. Apoi, Liceul Unitarian din Cluj, Liceul Unitarian din Odorheiu Secuiesc, Muzeul Industriei din Cluj, Academia de Comerț din Cluj, Hotelul New York (azi Continental), Chios și Casino din parcul mare clujean, spitalele din Huedin şi Mociu.

Iar: casa lui Janos Fadrusz din Budapesta, castelul contelui István Teleki din Dumbrăvioara, castelul lui Tivadar Béldy din Budila, castelul lui István Ugron din Zau de Câmpie, castelele Teleki din Chinari. De asemenea, a restaurat Casa Matia Corvin din Cluj.

A făcut soclul statuii lui Matia Corvin din Cluj, soclul statuii Reginei Elisabeta din Cluj, soclul statuii Maria Terezia din Bratislava, soclul statuii Wesselényi din Jibou.Tot el a proiectat, printre altele, mai multe plăci funerare, dar şi placa memorială cu 100 de ani ai teatrului maghiar din Cluj (Palatul Rhedey) şi gardul de fier al Bisericii Sfântul Mihail din Cluj.

Casa Pakey Lajos din Cluj

În imagini, unde a locuit Pakey Lajos, conține elemente arhitecturale din piatră cioplita din sec. XVI, cu valoare istorica deosebita.

Ancadramentele de ușă sau fereastra provin din casele construite în centrul istoric al Clujului în sec XVI. Casa Wolphard-Kakas, Henczel, Hensler sau Casa Bogner au fost demolate sau modificate odată cu marea transformarea urbana a Clujului de la sfârșitul sec. XIX, mai multe ancadramente din piatră cioplită fiind salvate de către arhitectul Pakey Lajos, din care câteva au fost puse în casa sa (amănunte în imagini).
(MaAv)

Citește mai departe

Clujeni de 5 stele

VIDEO/ ROMÂNII au TALENT: Carla STEFANI, o elevă de 14 ani din Cluj a cucerit juriul cu o piesă compoziție proprie

Publicat

Carla Stefani, o elevă de 14 ani din Cluj, a cucerit juriul și publicul de la Românii au Talent cu o compoziție muzicală proprie la care a lucrat pe perioada carantinei.

Tânăra din Cluj Napoca este fiică de preot militar, iar pasiunea pentru muzică a moștenit-o de la tatăl ei, cu care mai cântă uneori muzică bisericească ori melodiile pe care le aude la radio, prin casă, pe voci.

Fata a compus o melodie inspirată dintr-o suferință în dragoste prin care a trecut o prietenă de-ale ei, iar piesa i-a impresionat pe jurați.

Romanii au talent: Carla Stefani a cântat o melodie compusă chiar de ea

Smiley i-a remarcat talentul din primele secunde și a spus că multe persoane o vor invidia după prestația ei căci, într-adevăr, tânăra a dat dovadă de o ingeniozitate rarisimă la o astfel de vârstă.

„Carla, piesa pe care ai făcut-o e dovadă că ai un potențial mare să scrii muzică. Ai o voce foarte bună, ai o maturitate demnă de invidiat la 14 ani. Eu la 14 ani nici calculator n-aveam și visam să compun o piesă într-o zi”, a declarat Smiley după momentul tinerei din Cluj.

„Dacă povestea e suferința ei, atunci, cu toată răutatea necesară, îi doresc să mai treacă să faci un album”, a fost comentariul lui Florin Călinescu, din partea căruia fata a primit un Da.

Melodia tinerei din Cluj a prins la public

„Muzica bună mă face să mă simt bine. E minunat că poți să trezești anumite trăiri prin momente făcând ceea ce îți place”, i-a spus Andra, evident, oferindu-i șansa de a merge în etapa următoare.

La momentul Carlei, Andi Moisescu a jurizat de acasă, însă a dorit să intervină pentru a-i spune fetei că l-a cucerit definitiv și pe el.

Cine este Carla Stefani, tânăra din Cluj care i-a impresionat pe membri juriului de la Românii au talent

Carla Ștefana Ioniță cânta tot timpul prin casă, iar părinții s-au gândit că este mai bine să “zbiere” la cursuri și nu în urechea lor. În plus, se gândeau că poate se plictisește și va renunța la muzică.

Dar ea nu s-a plictisit de cântat și spune că e înnebunită să învețe tehnici noi. La festivaluri nu se duce, consideră că este o pierdere de timp. Preferă să posteze cover-uri pe conturile de socializare.

Părinții sunt cadre militare, mama lucrează la birou, iar tata este preot militar. Cântă împreună cu tatăl său, mai ales că acesta are o voce foarte bună. Cântă împreună în biserică, dar și la concertele organizare de școala de muzică unde studiază.

Carla iubește muzica rock și spune că găsește înțelegere din partea familiei. Tata o lasă să asculte în casă, dacă trupele au un nivel de decență ridicat. Fata își dorește să devină un star rock.

susa: Romanii au talent

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate
Publicitate