Connect with us

Clujul de altă dată

Mândrie a Clujului. Sfatul lui Victor Babeş pentru ziua de azi: izolare şi igienă. S-a apucat de medicină după ce i-a murit sora de tuberculoză. 94 de ani de la moarte

Publicat


Una dintre marile personalităţi româneşti, profesor la Cluj, şi care dă numele numele universităţii clujene. Victor Babeş. Astăzi se împlinesc 94 de ani de la moartea sa.

Savantul care dă numele universităţii clujene

Unul dintre marii savanţi români, Victor Babeş, care a predat la Cluj şi care dă numele celei mai mari şi mai vechi universităţi din România, UBB (Universitatea “Babeş-Bolyai”.

Victor Babeș (4 iulie 1854, 19 octombrie 1926), bacteriolog și morfopatolog. În colaborare cu Victor André Cornil, este autorul primului tratat de bacteriologie din lume (Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase). Prin aceasta a pus bazele moderne ale acestei științe. Este, de altfel, fondatorul școlii românești de microbiologie.

Printre primii profesori clujeni după decembrie 1918

Victor Babeş a fost invitat să predea la Cluj imediat după Mare Unire, de către Iuliu Haţieganu.

“Învăţământul superior din Cluj datează din anul 1581. Viaţa universitară s-a dezvoltat treptat, conturându-se diferite domenii şi specialităţi de studiu. În rândul acestora, un loc important l-a avut medicina. Astfel, în 1775 a fost înfiinţată „Şcoala medico-chirurgicală” din Cluj. Aici a fost profesor cunoscutul oculist Ioan Piuariu-Molnar. În 1816, şcoala medico-chirurgicală s-a transformat în „Liceul medico-chirurgical”. Facultatea maghiară de Medicină a fost fondată chiar de la începutul existenţei Universităţii „Ferencz Jozsef” din Cluj, adică în 1872. În perioada 1888-1901 au fost construite clinicile şi institutele Facultăţii, situate pe strada Mikó – în prezent denumită strada Clinicilor. Printre profesorii cei mai importanţi ai acestei Facultăţi au fost: Zsigmond Purjesz, Miklos Jancso, Károly Lechner, Tamás Marschalko, Jozsef Brandt, Istvan Apáthy, György Hintz, Zsigmond Jakabházy.

Imediat după Marea Unire a Transilvaniei cu România, în învăţământul superior de medicină şi farmacie din Cluj a avut loc o transformare notabilă. În 1919 a fost întemeiată Facultatea românească de Medicină, ca parte componentă a Universităţii „Daciei Superioare”.

Primul decan şi organizator al Facultăţii a fost Iuliu Haţieganu, care ulterior a fost „Magnificus Rector” al acestei Universităţi. Datorită iniţiativei sale, au fost create noi discipline, precum: semiologia medicală, radiologia, stomatologia şi istoria medicinii, care au fost premiere în învăţământul medical românesc.

Prestigiul Facultăţii a fost asigurat încă de la început de remarcabilii profesori români: Victor Babeş, Constantin Levaditi, Ştefan Gh. Nicolau şi Nicolae Minovici, ca şi de celebrii profesori francezi: Jules Guiart, René Jeannel etc. Alături de maeştrii amintiţi, din prima generaţie de profesori ai Facultăţii au făcut parte profesorii de renume: Iuliu Moldovan, Victor Papilian, Titu Vasiliu, Ioan Drăgoiu, Dimitrie Negru, Iacob Iacobovici, Constantin Ureche, Ion Minea, Cristea Grigoriu, Dumitru Michail, Coriolan Tătaru, Titu Gane, Ion Predescu-Rion”, se arată într-o prezentare a Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) “Iuliu Haţieganu” Cluj.

Lupta cu bolile infecţioase

Marele bacteriolog şi morfopatolog român, Victor Babeş, s-a luptat toată viaţa sa cu bolile infecţioase. Implicit, şi cu microorganisemele care le declanşează. El este autorul primului tratat de bacteriologie din lume. Fără cercetările sale, mulţi dintre noi şi dintre înaintaşii noştri am fi murit cu mult înainte de vreme.

Ca exemplu, în urmă cu 132 de ani, pe 6 mai 1888, el făcea primele vaccinări antirabice în Bucureşti.

În plenul Academiei Române, el a prezentat propunerile sale în ceea ce priveşte organizarea sanitară din România şi dispoziţiile legale de combatere a bolilor infecţioase. Era în şedinţa Academiei Române din 20 mai 1911 (vezi imaginile).

“Toată organizarea legii trebue să aibă înaintea ochilor lupta în contra unui duşman care ne ameninţă din toate părţile, în orice moment, în toate manifestaţiunile vieţii. E vorba deci de un răsboiu continuu contra unui duşman perfid, care ameninţă omenirea cu degenerare şi nimicire, în contra inamicului implacabil al fericirii şi progresului omenirii”, spunea Victor Babeş în discursul său.

În elita internaţională a vremii

Ca reper al valorii de care se bucura Victor Babeş la nivel international, în august 1909, el a prezentat o prelegere referitoare la studiul şi combaterea teribilei lepre. Prelegerea a susţinut-o în Norvegia, la o conferinţă internaţională care a avut loc la iniţiativa sa. (în imagini).

Victor Babeş este fiul lui Vicenţiu Babeş şi al Sophiei Goldschneider. A mai avut o soră, Alma, şi un frate, Aurel. A fost căsătorit cu Iosefina Thorma, având cu aceasta un fiu, Mircea. A început să studieze Arta Dramatică, la Budapesta. Moartea surorii sale, Alma, provocată de tuberculoză, la o vârstă tânără, l-a determinat să abandoneze studiile începute şi să se înscrie la Medicină. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Budapesta şi Viena. Şi a luat doctoratul în medicină la Viena în 1878

*în imagine sunt patru broşuri cu studii, idei, conferinţe ale marelui medic român, una dintre ele, privind studiul şi combaterea leprei, susţinută acum 110 ani, în Norvegia, în cadruul unei conferinţe internaţionale care a avut loc la iniţiativa sa. Broşurile sunt din anii 1907, 1909, 1910 şi 1911 şi i-au apaţinut lui Titu Maiorescu (arhiva www.cluj24.ro).

(MaAv)

CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


Clujul de altă dată

Zilele naţionale ale României. Ce a fost înainte de 1 Decembrie

Publicat

România aniversează astăzi Ziua Naţională, 1 Decembrie, când, în 1918, a fost realizată unirea provinciilor româneşti, la Alba Iulia.

Dar ţara noastră a mai avut încă două zile naţionale.

Între 1866 şi 1947, ziua naţională era pe 10 mai. Atunci era marcată Ziua Independenţei, precum şi Ziua Regalităţii.

Următoarea dată marcată ca zi naţională a fost 23 august, sărbătorită între anii 1948 şi 1989. Aceasta era numită şi ziua insurecţiei armate antifasciste, când armata română a întors armele împotriva Germaniei naziste, cu care era până atunci aliat. S-a întâmplat în 1944. Atunci, mareşalul Ion Antonescu, şef al ţării, a fost arestat în urma unei lovituri de stat organizate de regele Mihai.

Actuala zi naţională, 1 Decembrie, a fost stabilită prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990. Ea a fost promulgată de președintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990. Este ziua formării Regatului României Mari, prin unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Celelalte provincii s-au unit la date anterioare.

În perioada comunistă, 1 decembrie era adesea sărbătorită împreună cu 30 decembrie, când, în 1947, a abdicat regale Mihai, iar România devenea republică populară.

(MaAv)

Citește mai departe

Clujul de altă dată

Prima hartă a României Mari. Clujul, primul dintre oraşele noii Românii de după 1 decembrie 1918

Publicat

O hartă, prima oficială a României Mari (arhiva cluj24.ro), editată imediat după Marea Unire din 1 Decembrie 1918. Harta a fost tipărită pe 15 februarie 1919, la două luni de la Marea Unire. Graniţă vestică este haşurată şi a fost stabilită ulterior, prin Tratatul de Pace de la Paris. În harta de faţă, graniţa vestică a României era aproape de Debrecen şi reprezenta revendicările teritoriale ale românilor.

Pe această hartă a României Mari sunt prezentate hărţile mai multor oraşe ale noii Românii, iar Clujul este amplasat primul. Mai sunt prezentate detaliat hărţile oraşelor Bucureşti, Chişinău, Cernăuţi, Braşov şi Sibiu.

Harta a fost realizată de generalul Constantin Teodorescu ( 25 ianuarie 1863- 1942), comandant de divizie în campania anului 1916.

El a fost sub-șef de stat major al Corpului II Armată, comandant al Regimentului IV Ilfov nr. 21, director superior al Direcției personalului din Ministerul de Război sau șef al Secției mobilizare din Marele Stat Major General.

În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 17 Infanterie (august 1916) şi avea sarcina de a apăra capul de pod Turtucaia.

Dar, din cauza modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către conducerea militară superioară a armatei (șeful Marelui Cartier General, comandantul Armatei 3, comandanții Divizilor 17, 9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane câștigă bătălia.

Generalul Radu Rosetti identifica drept una din cauzele principale ale pierderii bătăliei lipsa de orice însușire a generalului Constantin Teodorescu.

Drept urmare, i se ia comanda diviziei la 24 august/6 septembrie 1916. Ulterior, printre altele, el a fost cartograf al Armatei Române.

(MaAv)

Citește și MESAJE de ZIUA NAȚIONALĂ pentru toți românii. Felicitări și urări din inimă de român de 1 Decembrie 2020

Citește mai departe

Clujul de altă dată

Iarna-n Mănăştur, când cartierul era sur. Anii ‘80

Publicat

O fotografie cu cartierul clujean Mănăştur, în anii 1980. Cartierul era încă în construcţie.

Cu începere din anul 1965, cea mai mare parte a caselor din vechiul Mănăștur au fost demolate, pentru a face loc unui mare cartier de blocuri, cel mai mare din oraș la acea vreme.

Blocurile construite în cartierul Mănăştur au însemnat locuințe funcționale, în special pentru muncitorii care lucrau pe platforma CUG. De altfel, pentru popularea cartierului au fost aduși oameni de la sate, din întregul județ Cluj.

Mănăşturul este, din 1895, parte a municipiului Cluj-Napoca.

Tramvaiul electric clujean funcţionează de 33 de ani. Pe 1 octombrie 1987 a fost inaugurată linia de tramvaie electrice din Cluj-Napoca. Ea lega Gara de CUG şi avea 5,7 km. După o lună, pe 10 noiembrie 1987, a fost deschisă şi linia Gară-Mănăştur. Avea cam aceeaşi lungime, 6 km.

Construcţia liniilor a început în aprilie 1986 şi lucrările au fost încheiate după 18 luni.

Dar primul tramvai clujean a fost inaugurat în urmă cu mai mult timp. Pe 28 august 1893. Era cu aburi şi făcea legătura între Piața Gării și centru, circa 3,3 km. Iar după un an a fost deschisă o ramificație între centrul orașului și Piața Mărăști. Dar în anul 1902 a fost desființat serviciul de tramvaie din cauza rezultatelor economice nesatisfăcătoare.

Consiliul orășenesc a dorit să reînvie acest tip de transport în 1904, dar, în cele din urmă, șinele au fost dezafectate până în 1909.

În 1929 a fost propusă reluarea funcţionării tramvaiului, însă a celui electric. Era vorba de o linie spre Cojocna. Dar proiectul nu s-a mai realizat.

(MaAv)

Citește mai departe

ACTUALITATE

Cel mai mare poet maghiar a trăit la Ciucea, Cluj. Prietenia sa cu Octavian Goga. Ady Endre, 143 de ani de la naştere

Publicat

În castelul din imagine (carte poştală din 1920, arhiva www.cluj24.ro), cel de la Ciucea au trăit doi mari prieteni. Ady Endre, aniversat astăzi, şi Octavian Goga. Cei doi au locuit, pe rând, în aceeaşi casă. Iar Octavian Goga a murit acolo. Imaginea este din anul în care Octavian Goga a cumpărat castelul de la văduva bunului său prieten Ady Endre.

Prietenia Ady Endre-Octavian Goga

Domeniul pe care se află astăzi conacul a aparținut avocatului Miklos Boncza din Huedin. La sfârșitul secolului XIX, acesta ridica un castel aici, la insistențele nepoatei sale, fiica unei surorii de-a sa. Ulterior, nepoata se va mărita cu unchiul Miklos Boncza, din căsnicia lor venind pe lume Berta Boncza, cea care ulterior va deveni soția lui Endre Ady. Aceasta își va petrece copilăria pe domeniul de la Ciucea, iar după căsătoria din 1914 cu Ady, domeniul le va deveni reședință în perioada 1915-1917. După moartea lui Endre Ady din ianuarie 1919, Berta îi scrie lui Goga, oferindu-i domeniul spre vânzare.

Dată fiind prietenia strânsă care existase între Octavian Goga şi Ady Endre, Goga se va deplasa la Ciucea în vara anului 1919. Constată că imobilul se află înr-o stare proastă, dar decide totuși să îl cumpere la prețul solicitat de văduva lui Ady. Iar asta, în pofida opoziției Veturiei Goga, soţia sa. Aceasta scria ulterior: „Eu eram în contră să cumpărăm o ruină. Octavian mi-a răspuns: “Nu se pune chestiunea așa. O văduvă nu se refuză și când acea văduvă este văduva lui Endre Ady, cumpăr proprietatea chiar dacă ar fi să o fac cadou cuiva”.

Fratelui, salut de frate

Decizia lui Goga provine de la sprijinul moral pe care acesta l-a primit de la Ady când poetul român era întemnițat la Seghedin de către autoritățile ungare, din cauza opțiunilor sale politice. Ady Endre publica atunci la Budapesta în ziarul Vilag un articol sub titlul Robia lui Octavian Goga. El nota nota: „Când ospitalitatea ungurească oficială îl trata pe Octavian Goga, marele poet al românilor în temnița de la Seghedin, i-am trimis salutul meu. Fratelui, salut de frate! Dragoste nobilului luptător! Salutul i l-am trimis atunci dintr-un sanatoriu unde profesorii Szabo și Zelosi, medici ai sanatoriului, m-au pus pe picioare. Acum, după atâtea și atâtea săptămâni, cu toată sănătatea mea, totuși mă întorc timid și-l invidiez pe Goga…”.

Pe 20 octombrie 1920, Berta Boncza a semnat actul de vânzare-cumpărare la Budapesta, și, 8 zile mai târziu, Goga semnează la București documentul prin care devenea proprietarul domeniului. Suma tranzacţiei a fost de 280.000 de coroane.

Ady Endre către Octavian Goga, pe 25 ianuarie 1914: “Ungurul se adresează românului, pajistea – câmpiei, dar patriotul – patriotului, omul – omului şi poetul – poetului, stimate prieten, Octavian Goga. Soarele e roşu în aceste zile de iarnă şi cele mai fierbinţi şi cinstite suflete maghiare sunt în doliu. (…) Se spune că, pe minunatul Maniu, pe care, din păcate, nu-l cunosc personal, îl salutai mai deunăzi în felul următor: „Ei, prietene, vindem bătaia de joc a ţăranului?”. Tăranul, atât cel maghiar cât si cel român, nu a asteptat politica tovarăşilor tăi: el moare înainte de a se naşte sau creşte cu ochi muribunzi şi apoi emigrează. (…) Crede-m că ţin la tine, ţin la poporul tău minunat şi sensibil ca la al meu şi, dă-mi voie să mai scriu ceva aici. Pe Iancu, acest tribun strălucit, poetic, fierbinte, l-a înnebunit, spre sfârşitul vieţii sale, eşecul, crunta deziluzie”.

Câteva date biografice

*Ady Endre (22 noiembrie 1877, Mecenţiu, azi Ady Endre, atunci în Sălaj, azi în Satu Mare, 27 ianuarie 1919, Budapesta), poet maghiar, considerat a fi unul dintre cei mai importanți poeți ai sec. XX şi ai literaturii maghiare.

*Octavian Goga (1 aprilie 1881, Rășinari, 7 mai 1938, Ciucea), poet, publicist, premier al României şi ministru de Interne, membru al Academiei Române.

*Veturia Goga (30 mai 1883, Sebeşul Săsesc, 15 iunie 1979, Ciucea),, cântăreaţă de opera. A fost soţia lui Lazăr Triteanu, apoi soţia lui Octavian Goga. La 14 ani vorbea fluent germană, franceză şi maghiară, pe lângă limba maternal, româna.

A trăi, cât suntem…- (Élni, míg élünk…) – Ady Endre

(Traducere de Csata Ernő)

Da: a trăi cât suntem,
Da: ăsta e ordin.
Dar, ce facem cu viața, dacă
E chin?

Da: să dorim faimă,
Da: cu gând în clocot,
A fi Măreț e un fleac, așa
Socot.

Da: să ai nădejde,
Da: mâlc, când doare.
Așteptând Decesul, dascălul cel
Mare.

Da: a trăi cât suntem,
Da: ăsta e ordin.
Dar, ce facem cu viața, dacă
E chin?

(MaAv)

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate