Connect with us

Clujul de altădată

Mândrie a Clujului. Sfatul lui Victor Babeş pentru ziua de azi: izolare şi igienă. S-a apucat de medicină după ce i-a murit sora de tuberculoză. 94 de ani de la moarte

Publicat


Una dintre marile personalităţi româneşti, profesor la Cluj, şi care dă numele numele universităţii clujene. Victor Babeş. Astăzi se împlinesc 94 de ani de la moartea sa.

Savantul care dă numele universităţii clujene

Unul dintre marii savanţi români, Victor Babeş, care a predat la Cluj şi care dă numele celei mai mari şi mai vechi universităţi din România, UBB (Universitatea “Babeş-Bolyai”.

Victor Babeș (4 iulie 1854, 19 octombrie 1926), bacteriolog și morfopatolog. În colaborare cu Victor André Cornil, este autorul primului tratat de bacteriologie din lume (Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase). Prin aceasta a pus bazele moderne ale acestei științe. Este, de altfel, fondatorul școlii românești de microbiologie.

Printre primii profesori clujeni după decembrie 1918

Victor Babeş a fost invitat să predea la Cluj imediat după Mare Unire, de către Iuliu Haţieganu.

“Învăţământul superior din Cluj datează din anul 1581. Viaţa universitară s-a dezvoltat treptat, conturându-se diferite domenii şi specialităţi de studiu. În rândul acestora, un loc important l-a avut medicina. Astfel, în 1775 a fost înfiinţată „Şcoala medico-chirurgicală” din Cluj. Aici a fost profesor cunoscutul oculist Ioan Piuariu-Molnar. În 1816, şcoala medico-chirurgicală s-a transformat în „Liceul medico-chirurgical”. Facultatea maghiară de Medicină a fost fondată chiar de la începutul existenţei Universităţii „Ferencz Jozsef” din Cluj, adică în 1872. În perioada 1888-1901 au fost construite clinicile şi institutele Facultăţii, situate pe strada Mikó – în prezent denumită strada Clinicilor. Printre profesorii cei mai importanţi ai acestei Facultăţi au fost: Zsigmond Purjesz, Miklos Jancso, Károly Lechner, Tamás Marschalko, Jozsef Brandt, Istvan Apáthy, György Hintz, Zsigmond Jakabházy.

Imediat după Marea Unire a Transilvaniei cu România, în învăţământul superior de medicină şi farmacie din Cluj a avut loc o transformare notabilă. În 1919 a fost întemeiată Facultatea românească de Medicină, ca parte componentă a Universităţii „Daciei Superioare”.

Primul decan şi organizator al Facultăţii a fost Iuliu Haţieganu, care ulterior a fost „Magnificus Rector” al acestei Universităţi. Datorită iniţiativei sale, au fost create noi discipline, precum: semiologia medicală, radiologia, stomatologia şi istoria medicinii, care au fost premiere în învăţământul medical românesc.

Prestigiul Facultăţii a fost asigurat încă de la început de remarcabilii profesori români: Victor Babeş, Constantin Levaditi, Ştefan Gh. Nicolau şi Nicolae Minovici, ca şi de celebrii profesori francezi: Jules Guiart, René Jeannel etc. Alături de maeştrii amintiţi, din prima generaţie de profesori ai Facultăţii au făcut parte profesorii de renume: Iuliu Moldovan, Victor Papilian, Titu Vasiliu, Ioan Drăgoiu, Dimitrie Negru, Iacob Iacobovici, Constantin Ureche, Ion Minea, Cristea Grigoriu, Dumitru Michail, Coriolan Tătaru, Titu Gane, Ion Predescu-Rion”, se arată într-o prezentare a Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) “Iuliu Haţieganu” Cluj.

Lupta cu bolile infecţioase

Marele bacteriolog şi morfopatolog român, Victor Babeş, s-a luptat toată viaţa sa cu bolile infecţioase. Implicit, şi cu microorganisemele care le declanşează. El este autorul primului tratat de bacteriologie din lume. Fără cercetările sale, mulţi dintre noi şi dintre înaintaşii noştri am fi murit cu mult înainte de vreme.

Ca exemplu, în urmă cu 132 de ani, pe 6 mai 1888, el făcea primele vaccinări antirabice în Bucureşti.

În plenul Academiei Române, el a prezentat propunerile sale în ceea ce priveşte organizarea sanitară din România şi dispoziţiile legale de combatere a bolilor infecţioase. Era în şedinţa Academiei Române din 20 mai 1911 (vezi imaginile).

“Toată organizarea legii trebue să aibă înaintea ochilor lupta în contra unui duşman care ne ameninţă din toate părţile, în orice moment, în toate manifestaţiunile vieţii. E vorba deci de un răsboiu continuu contra unui duşman perfid, care ameninţă omenirea cu degenerare şi nimicire, în contra inamicului implacabil al fericirii şi progresului omenirii”, spunea Victor Babeş în discursul său.

În elita internaţională a vremii

Ca reper al valorii de care se bucura Victor Babeş la nivel international, în august 1909, el a prezentat o prelegere referitoare la studiul şi combaterea teribilei lepre. Prelegerea a susţinut-o în Norvegia, la o conferinţă internaţională care a avut loc la iniţiativa sa. (în imagini).

Victor Babeş este fiul lui Vicenţiu Babeş şi al Sophiei Goldschneider. A mai avut o soră, Alma, şi un frate, Aurel. A fost căsătorit cu Iosefina Thorma, având cu aceasta un fiu, Mircea. A început să studieze Arta Dramatică, la Budapesta. Moartea surorii sale, Alma, provocată de tuberculoză, la o vârstă tânără, l-a determinat să abandoneze studiile începute şi să se înscrie la Medicină. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Budapesta şi Viena. Şi a luat doctoratul în medicină la Viena în 1878

*în imagine sunt patru broşuri cu studii, idei, conferinţe ale marelui medic român, una dintre ele, privind studiul şi combaterea leprei, susţinută acum 110 ani, în Norvegia, în cadruul unei conferinţe internaţionale care a avut loc la iniţiativa sa. Broşurile sunt din anii 1907, 1909, 1910 şi 1911 şi i-au apaţinut lui Titu Maiorescu (arhiva www.cluj24.ro).

(MaAv)


Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


Clujul de altădată

Feriţi-vă de cărţi rele!

Publicat

De

Cluj24 prezintă fragmente din Clujul de altădată, surprinse de ziariștii din perioada interbelică și culese din gazetele vremii de Felix Ostrovschi de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) Cluj-Napoca.

„De vreo doi ani încoace, satele noastre bănăţene, sunt cutreierate de o mulţime de <<agenţi de librărie>> cari împart tineretului – cu amândouă mâinile – romane senzaţionale, a căror cuprins plin de închipuiri fantastice, are o înrâurire adânc păgubitoare asupra tineretului din sat, încă nu destul de copt la minte pentru a putea judeca că ce e bun şi ce e rău, din aceste romane otrăvitoare.

Ba ce-i mai  mult, acest fel de citit a trecut de la tineri şi la cei mai bătrâni, cari au o adevărată plăcere să asculte aceste <<poveşti de lume nouă>> cu dragoste la comandă şi minuni la fiecare pas. Dânşii nu cunosc nici măcar a patra parte din Voevozii Ţării Româneşti – în schimb însă, cunosc toate asasinatele ce s-au săvârşit în decursul veacurilor.

L-a urmat pe Tarzan

Iar ca urmare a acestui fapt, vin a vă aduce la cunoştinţă o întâmplare petrecută zilele trecute la noi în sat, care cu toate că nu a făcut în jurul ei nu ştiu ce vâlvă, totuşioglindeşte o stare de lucruri îngrijorătoare pentru viitorul poporului nostru de la sate. Anume: La săteanul Ilie Olărescu, era servitor un flăcău voinici şi chipeş, numit Piparcă Nicolae.

Dânsul urmărise cu atenţie, toate romanele ce îşi făcuseră apariţia la noi în sat, dintre cari unul, numit <<Voevodul Codrilor>> se vede că l-a pasionat mai mult fiindcă întrânsul scrie despre un oarecare Tarzan, crescut în pădurile Africei, unde se zice că a învăţat limba maimuţelor şi a găsit comori uriaşe de aur sclipitor.

Şi astfel citind el azi, citind mâine, de la o vreme s-a născut în el dorinţa de-a lua şi el calea codrului, ca Tarzan, unde credea că-l aşteaptă atâtea comori ascunse.

Şi planul, odată gândit, l-a şi dus la împlinire în noapte de 14 mai, când înarmându-se cu un cuţit, un topor, o sfoară şi un revolver, a plecat de la stăpânul său împreună cu un câine ce-i fusese credincios, precum şi cu încă doi tovarăşi pe cari îi luase de minte.

Prins de jandarmi

Cât a umblat şi pe unde a umblat, nu se prea ştie – atât se ştie însă, că fiind urmăriţi de către jandarmi, au fost prinşi hăt departe, la malul Murăşului, adică la depărtare de 40-50 kilometri de aici. Luaţi de scurt, au mărturisit ceea ce am scris eu mai sus – iar după aceia au fost duşi pe <<şupă>> din sat în sat, până aici, unde apoi i-au băgat la <<dubă>> ca să le treacă pofta de haiducie!

Iată deci, la ce stare de lucruri a ajuns tineretul nostru, în urma romanelor senzaţionale”. [„Lumea şi Ţara”, Anul 8, nr.49,  Cluj, 8 decembrie 1929].

Text preluat din volumul ”Faptul divers în Clujul interbelic” de Felix Ostrovschi, apărut în 2020.

 

 

Citește mai departe

Clujul de altădată

CARTE veche FURATĂ din Cluj, confiscată la New York. Obiecte istorice furate, scoase la licitaţie

Publicat

Şaptesprezece pergamente funerare şi manuscrise furate de la comunităţile evreieşti din Europa de Est, inclusiv din România, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost confiscate de anchetatori din New York de la o casă de licitaţii care se pregătea să le vândă, a anunţat joi biroul procurorului federal din Brooklyn, relatează AFP. Printre obiecte se află şi o carte veche furată din Cluj.

 

Comunitatea evreilor din Cluj a cerut suspendarea licitaţiei

 

„Recuperarea acestor pergamente şi manuscrise datând din secolul al XIX-lea, furate în timpul Holocaustului din România, Ungaria, Ucraina şi Slovacia (…) reprezintă punctul culminant al unei anchete de lungă durată asupra bunurilor culturale, şi avem şansa de a returna aceste obiecte comunităţilor evreieşti legitime”, a declarat unul dintre anchetatori, Peter Fitzhugh, din cadrul Departamentului pentru Securitate Internă al SUA, citat într-un comunicat.

Anchetatorii au aflat în februarie 2021 că o casă de licitaţii din Brooklyn a scos la vânzare aceste obiecte, bogate în informaţii şi datând din 1840 până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial: rugăciuni pentru persoanele decedate, reguli ale comunităţii, nume ale unor lideri religioşi şi chiar nume ale membrilor comunităţii care au fost deportaţi la Auschwitz.

Vânzarea a fost suspendată la solicitarea comunităţii evreieşti din Cluj şi a World Jewish Restitution Organization.

Această organizaţie, creată după prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa de Est, este specializată în restituirea bunurilor evreieşti furate.

 

Cartea din Cluj

 

Printre obiectele găsite se numără şi o carte cu coperţi dure provenind din Cluj, oraş cu o mare comunitate evreiască dinainte de război.

Potrivit documentelor înregistrate în instanţă, anchetatorii au găsit menţiunea acestui document într-o carte publicată la Cluj în 1936, însă nicio urmă după Holocaust, sugerând că ar fi fost furat de la proprietarii săi.

Având în vedere absenţa oricărei documentaţii, „aceste pergamente şi manuscrise nu au putut fi importate în mod legitim în Statele Unite”, se arată în comunicatul Departamentului.

În total, 17 pergamente şi manuscrise au fost confiscate de la casa de licitaţii specializată Kestenbaum&Company. Deşi aceasta din urmă a cooperat cu justiţia, anchetatorii au preferat să confişte obiectele de teamă că casa de licitaţii ar putea fi tentată să le vândă.

„Există cumpărători în toată lumea pentru aceste obiecte, care pot fi vândute sau transferate cu uşurinţă şi astfel să năruie eforturile guvernamentale de a le restitui supravieţuitorilor şi descendenţilor acestor comunităţi”, au motivat anchetatorii într-un document depus în instanţă.

Biroul procurorului nu a făcut nicio precizare cu privire la data la care obiectele ar putea fi returnate.AGERPRES/

Citește mai departe

Clujul de altădată

CALEAŞCA mare COMANDATĂ de CUZA în care a MURIT Simion BĂRNUŢIU pe drumul Clujului. 213 ani de la naşterea gânditorului

Publicat

Pe 21 iulie se împlinesc 213 ani de la naşterea lui Simion Bărnuţiu, un mare gânditor al Transilvaniei. A murit pe drum, la întoarcerea din Iaşi spre casa natală, la ieşirea din Cluj. Se spune că acesta a murit într-o caleaşcă specială, mare, comandată chiar de Cuza, în care Simion Bărnuţiu să poată să stea întins. În imagine este o carte care i-a aparţinut lui Simion Bărnuţiu, cu o notă în latină a lui Cassiu Maniu, nepotul său şi fratele lui Iuliu Maniu (arhiva Cluj24).

Unchiul lui Iuliu Maniu

 

Simion Bărnuţiu (21 iulie 1808-16/28 mai 1864), preot greco-catolic, jurist, filosof (a introdus predarea în română a filosofiei în Transilvania), estetician (a predat la Iaşi primul curs universitar de estetică) şi om politic (unul dintre conducătorii Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania. A fost vicepreşedinte al Adunării de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. Preşedinte al Comitetului Naţional Român.

Grav bolnav fiind încă din 1849, în decembrie 1863 îşi întrerupe activitatea didactică la Iaşi. Şi, simţindu-şi sfârşitul aproape, în primăvara lui 1864 vrea să se întorcă acasă, la Bocşa, Sălaj.

Se spune că tocmai Alexandru Ioan Cuza a dat dispoziţie să-i fie construită o caleaşcă mare, în care să poată să stea întins în drumul spre casă. Dar moare pe drum, la marginea localităţii sălăjene Sânmihaiu Almaşului, la ieşirea din judeţul Cluj, lângă Fântâna Gorgana. Avea doar 55 de ani.

*Ioan Maniu (10 septembrie 1833, 4 noiembrie 1895), jurist, tatăl lui Iuliu Maniu. În primăvara lui 1864, Ioan Maniu mergea la Iași ca să-l aducă acasă pe unchiul său bolnav. A rămas la Iași șase săptămâni, îngrijindu-l pe Bărnuțiu. În Testamentul său, scris în 1864, Simion Bărnuțiu îl însărcina pe “nepotul drag din Bădăcin” Ioan Maniu să se îngrijească de tipărirea manuscriselor. Ioan Maniu a moștenit Dealul Țarinii de la părinții săi, iar în 1890 a construit o casă de vară, unde e acum casa memorială Iuliu Maniu.

*Cassiu Maniu (27 iulie 1867 – 1943) a fost fratele lui Iuliu Maniu, avocat, profesor, filosof și jurnalist la Cluj.

(MaAv)

Citește mai departe

ACTUALITATE

BĂTAIE de joc. Spaţiile VERZI ale Clujului, MÂNCATE de IMOBILE. Proiecte BATJOCORITE de primărie. DISPĂRUTELE grădini de cartier

Publicat

De-a lungul timpului, municipalitatea a chemat specialiştii, în special arhitecţi, să facă propuneri şi proiecte de spaţii verzi în Cluj-Napoca, prin care să fie îmbunătăţită calitatea vieţii clujenilor. Proiectele au fost făcute, plătite din banii clujenilor, dar decidenţii politici ai ultimilor 50 de ani le-au ignorat. Ba, mai mult, chiar din spaţiile deja amenajate, suprafeţe mari au fost cedate pentru construirea de benzinării, biserici, blocuri etc.

Grădinile de cartier

Arhitectul Vasile Mitrea povesteşte despre soarta unei părţi a acestor proiecte de spaţii verzi.

„În cadrul Institutului de proiectare al Regiunii Cluj (până în 1968) apoi al judeţului Cluj, în deceniul al şaptelea al secolului trecut încep o serie de studii privind realizarea de spaţii verzi destinate publicului. Primele vor fi incluse chiar în detaliile de sistematizare pentru marile ansambluri de locuinţe sub denumirea de „grădini de cartier”. Prima grădină va apărea în primul complex rezidenţial conceput după principiile „unităţii de vecinătate” în cartierul Eremia Grigorescu. Ea va fi concepută ca un loc de destindere pentru toate vârstele, iar în anii 1961-63 se vor realiza plantaţiile, mobilierul şi chiar un mic amfiteatru, amenajări ce vor dispărea în anii 70”, explică arhitectul clujean.

Clujul trebuia să aibă grădină zoologică

În scurt timp, dintre 12 proiecte deja materializate în teren, 8 au dispărut.

„În paralel cu propunerile din marile ansambluri, se vor înmulţi comenzile de proiecte şi din cele peste 40 de documentaţii întocmite până în 1989 mi-aş permite să amintesc: Băile Someşeni; extinderea Parcului Babeş (azi Iuliu Haţieganu); parcul orăşenesc Est; amenajările din zonele Hoia, Cetăţuia, Făget ca zone de agrement; mai multe proiecte pentru Parcul Central; parcul orăşenesc din Mănăştur; parcul Colina; noul ştrand (două proiecte); grădina zoo; parcul orăşenesc Cetate (două proiecte în zona ocupată de cetatea austriacă); înfrumuseţarea malurilor Someşului Mic (două proiecte); parcul orăşenesc Bobâlna (în cartierul Bulgaria); reconsiderarea pieţelor Libertăţii, 1 Mai şi Mihai Viteazu; parcul expoziţional Flora (două proiecte în zona de expoziţii Aurel Vlaicu nord); parcul Rozelor; grădina de cartier Zorilor-sud. Iar lista ar putea continua, dar de reţinut este că din cele 12 proiecte materializate în teren, 8 sunt în curs de dispariţie!”, explică Vasile Mitrea.

Clădirile au înghiţit spaţiile verzi

Arhitectul Vasile Mitrea mai arată că dezinteresul pentru spaţiile verzi ale Clujului a fost şi mai mare după 1990.

„Deşi după 1989 au urmat două PUG-uri (întocmite în 1991 şi 1998), zestrea vegetală a municipiului nu s-a bucurat de o gândire integratoare în evoluţia structurii urbane. (…) Aş mai aminti că în perioada 1960-1990 nu numai că s-au întocmit peste 40 de documentaţii privind amenajarea de spaţii verzi pentru agrement şi sport, ci şi că Primăria a alocat fonduri pentru realizarea a circa 134 ha din 252 ha existente în 1989 (unde nu am inclus fâşiile plantate; cimitirele/46,20 ha; cele existente în incinta unor instituţii/177,80 ha, dar neaccesibile publicului larg).

Din cele 252 ha amenajate, începând din 1990 până în 2008, vor dispărea 19 ha (consumate de realizarea a diverse investiţii: benzinării, biserici şi alte construcţii) şi nu din terenurile degradate sau abandonate… Au fost afectate zonele: Parcul Est, Parcul Expoziţiei, Parcul Rozelor, Grădina Colina, Grădina cartierului Gheorgheni ş.a. Referindu-ne la cele 233 ha rămase (252-19) rezultă că la o populaţie stabilă de circa 306.000 locuitori (populaţia din iulie 2006), unui cetăţean îi revin 7,60 mp de spaţiu verde amenajat pentru agrement şi sport (faţă de prevederile normativelor naţionale din 1980 de 12-15 mp)”, explică arhitectul.

Dezinteresul sau interesul?

Vasile Mitrea reclamă dezinteresul conducerilor primăriei în ceea ce priveşte amenajarea de spaţii verzi. Dar poate că a fost vorba doar de intersul acestora. Altul decât cel public, al locuitorilor oraşului.

„Dacă realizarea unui „sistem de spaţii verzi” a fost sortită eşecului –datorită unui dezinteres al urbaniştilor (autori de schiţe de sistematizare sau planuri urbanistice generale) şi administraţiei locale- la rândul lor propunerile concrete/proiectele (comandate de Primărie!) pentru amplificarea zestrei verzi a oraşului nu au avut o soartă mai bună, devenind doar piese de arhivă. În ce mă priveşte, din cele opt proiecte întocmite, doar două au fost realizate parţial (grădinile de cartier Grigorescu şi Gheorgheni).

Din cele întocmite de alţi arhitecţi (amintesc arhitecţii Emanoil Tudose, Ioan Mocanu, Amalia Gyemant, Gheorghe Vais ş.a.) s-a realizat doar „ştrandul nou”, deşi unele au fost începute şi abandonate la scurt timp. Mai trist este însă că, excluzând câteva excepţii, majoritatea locaţiilor vizate au fost deja ocupate.

La cauzele ce au condus la situaţia prezentată, pe lângă DEZINTERES trebuie să adăugăm LIPSA DE CONTINUITATE în finalizarea unor acţiuni şi idei, dar mai ales lipsa unui CONCEPT –cu strategia adecvată- privnd dezvoltarea pe termen lung. Ca atare, municipiul a ratat foarte multe din şansele de a deveni oraş verde”, conchide arhitectul Vasile Mitrea.

(MaAv)

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

    Publicitate
    Publicitate