Mâncăruri de post din bucătăria țărănească din Transilvania. O lingură, o cană și făină cât cuprinde

În bucătăria țărănească, fata trebuia să învețe cum se pregătește mâncarea de la mamă și de la bunică. După ce se mărita, dacă nu știa rânduiala bucătăriei, era aspru criticată de soacră și soț.

Și cum nu era timp pentru experimente, de cele mai multe ori, meniul era adaptat la ce se găsea prin gospodărie, arată cei de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

Mâncăruri de post din bucătăria țărănească din Transilvania. O lingură, o cană și făină cât cuprinde

Unitățile de măsură erau clare: o lingură, o cană și făină cât cuprinde.

Pe Valea Arieșului, în perioadele de post, printre mâncăruri se regăsea „ceapa în hârb” sau tocăniță de ceapă.

„Cărcălem ceapa și întindeam în ea mămăliga”, spune Ana Popa din Podeni.

De asemenea, din toamnă, se făcea silvoița. „Fierbeam prunele în căldare de aramă cam două zile, până se îngroșa, vreme în care tăt amestecam”, mai spune ea.

„Învârtiturile” din Orman

În satul clujean Orman, femeile pregătesc și astăzi niște plăcinte de post, care se coc pe lespede, numite „învârtituri”.

„Să frământă din fărină albă de grâu, să pune un pic de broză ca să crească, să dostească, să adaugă sare șî apă. Aluatu’ să frământă vârtos, ca să le poți întinde pa masă cu sucitoarea”, spune Aurora Cosma, președinta Asociației folclorice „Tradiții Ormănene”.

După ce aluatul a fost frământat, se pregătesc plăcintele. „Să ie aluat așă, cât un pumn, să întinde subțâre, pă masă, după care să unje cu on pic de oloi, să răsucește aluatu’, apoi să întinde din nou cu sucitoarea, după care să coace pă lespede.

Lespedea vine unsă, se pune învârtitura la copt și să stropește cu un pic de oloi, ca atuncea, când o întorci pă ceie parte, să aibă față, să fie rujată. Să desprinde tătă bine în foiță, după ce îi gata de copt. Îi o bunătate!”, mai spune aceasta

Foto: Invârtiturile de la Orman – CJCPCT Cluj