Luminaţia. Se spune că de ziua lor, morţii vin să-i viziteze pe cei vii

În această zi, mii, zeci de mii de oameni, în special în Transilvania, merg la cimitire, unde aprind lumânări, duc flori şi se roagă pentru cei morţi.

Morţii vin să-i viziteze pe vii

Tradiţia spune că de Ziua morţilor, cei plecaţi în lumea cealaltă vin să-i viziteze pe cei vii.

„Se crede că morţii, în această zi, vin de pe tărâmul celălalt şi-i vizitează pe cei vii. Este o sărbătoare catolică, precede sărbătoarea tuturor sfinţilor, precede 2 noiembrie, ziua morţilor, celebrată în special în bisericile catolice. Biserica catolică spune că această sărbătoare a fost preluată prin evanghelizarea celţilor, că este o zi de alungare a spiritelor rele, dar atunci începea şi anul nou, pe 1 noiembrie. În Transilvania se pare că sărbătoarea aceasta a fost introdusă de coloniştii italieni, numeroşi în Ardeal, aduşi în secolele 18-19. Aceşti colonişti, fiind catolici, au imprimat acest obicei”, spune istoricul clujen Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

Când este marcată Ziua Morţilor

Ziua morților sau luminația este sărbătorită în calendarul romano-catolic în 2 noiembrie, a doua zi după Sărbătoarea Tuturor Sfinților. Mai demult, ziua morților era în 3 noiembrie, dacă 2 noiembrie cădea într-o zi de duminică.

În lumea apuseană, sărbătorirea luminației începe după vecernia din seara zilei de 1 noiembrie. În această zi, creștinii își cinstesc și îngrijesc mormintele celor trecuți în lumea cealaltă. Credincioșii merg la cimitir, curăță mormintele și le înfrumusețează cu flori și lumânări aprinse, în amintirea celor care i-au însoțit pe drumul vieții. În plus, se înalță rugăciuni particulare și la liturghie pentru sufletele răposaților și cinstirea acelora care au murit în prietenia sau în pacea lui Hristos.

În bisericile ortodoxă și greco-catolică, ziua săptămânală pentru pomenirea generală a celor adormiți este sâmbăta.
În Transilvania și Banat, credincioșii ortodocși și greco-catolici fac Pomenirea celor adormiți / Luminația în ziua de 1 noiembrie, la biserică, iar la cimitir în după-amiaza sau în seara aceleiași zile.

Cimitirul Hajongard

În Cluj, locul principal unde este marcată Ziua Morţilor este Cimitirul Central, Hajongard.

De fapt, în actualul cimitir central sunt mai multe cimitire, iar numele său, Hajongard, provine din germană, fie Grădina cu iepuri, fie Grădina cu aluni.

„Cea mai veche piatră din cimitirul Hajongard este din 1599, o piatră funerară mică, a lui Felten Waida, un sas, dar se pare că ar fi fost mutată acolo de undeva. Sunt aşa numitele pietre cu streaşină, caracteristice secolului al 16-lea”, mai spune istoricul clujean.

El povesteşte că pe actualul teritoriu al municipiului Cluj-Napoca au fost mai multe cimitire, că morţii erau îngropaţi odinioară pe lângă bisericile existente.

„Primele cimitire datează din Napoca romană, erau în afara zidurilor castrului, la fel şi în evul mediu. Pe strada Baba Novac,  nr 15, e cea mai veche piatră funerară, din 1585. Oamenii erau îngropaţi în jurul bisericilor. De exemplu, acum doi ani, lângă Biserica Sf. Mihail s-au găsit oasele mai multor tineri. La fel şi în zona actualei biserici franciscane, prima biserică din Cluj.

Apoi, pe actuala stradă Crişan, în 1587, au fost foarte mulţi hoştezeni îngropaţi. În 1585 a fost o epidemie de ciumă şi autorităţile, Consiliul celor 100, au decis ca acest deal să fie loc pentru morminte”, mai spune Bogosavlievici.