LEGENDELE CLUJULUI cu Ovidiu Pecican: Un palat episcopal

Episcopii transilvăneni își aveau reședința principală la Alba Iulia. Pe lângă aceasta însă, aveau încă un palat la Gilău, la doi pași de Cluj. El a fost construit după 1439, din ordinul episcopului Gheorghe Lepes (1427 – 1442) în stil gotic.

Totuși, o reședință episcopală era pomenită acolo încă din anul 1428, semn că înaintea palatului gotic episcopia romano-catolică din reședința voievodală transilvană avea deja în partea locului un conac. Mai târziu, către 1500, un alt episcop, László (Ladislau) Geréb (1475 – 1501), verișor al regelui Matia Corvin, a inaugurat ample lucrări de refacere ale ansamblului deja existentîn stilul Renaşterii toscane.

Firește că pentru ca acest scop să fie atins, au fost aduși prin partea locului pricepuți meșteri pietrari italieni…

Un adevărat castel

În 1456 frumoasa și armonioasa construcție era desemnată drept „domus habitationis”, „casă de locuit”, dar peste aproape un deceniu, în 1465, apărea deja în hrisoave ca „pallacium”, palat adică, fie pentru că fusese mărit la dimensiunile unui adevărat castel, fie în semn de recunoaștere a demnității de castelan a episcopului proprietar.

Nu era un lucru singular pe vremea aceea ca o episcopie să dețină mai multe palate. Omologul orădean al episcopului romano-catolic al Transilvaniei deținea, la rândul lui, pe lângă reședința oficială din cetatea de pe Crișul Negru, și o alta, secundară, în cetatea de la Finiș, din Bihor.

Stil renascentist

În forma modificată în care s-a păstrat până astăzi, castelul din Gilău este modelat în stil renascentist. El se înalță pe două niveluri, accesul la catul superior se faceprin cinci șiruri de scări, trei dintre ele fiind exterioare şi două interioare.

Curtea acestei reședințe este dreptunghiulară și are dimensiuni impresionante. În fiecare colţ al domeniului clădirea etalează câte un turn, fiecare diferind de celelalte, atât ca formă, cât şi ca mărime.

În parc au fost descoperite ruinele unui castru roman, dar nu este deloc clar dacă episcopii din vremurile evocate știau de aceste vestigii ale antichității păgâne.

Activitatea episcopilor

În Gilău înaltul prelat aflat în scaun venea mai cu seamă vara, când ziua lungă și vremea bună îi promitea o ședere mai tihnită în preajma Clujului decât în proximitatea palatului princiar din cetatea de scaun transilvană.

Multe lucruri s-au pus la cale în sălile construcției renascentiste cu donjoane din Gilău. Erau vremuri când autoritatea episcopiei albaiuliense depășea simpla sferă de interese a Bisericii și interfera cu politica.

Cu toate acestea, nimeni nu s-a gândit încă să adune într-un volum actele publice și private păstrate până astăzi prin arhivele lumii, date în palatul din Gilău sau în care se vorbește despre activitatea episcopilor desfășurată aici. Odată studiate acestea, destule ițe ale vieții de curte și ecleziastice s-ar putea întrezări… Cine știe?…

Alți proprietari

Palatul a aparținut episcopilor de Alba-Iulia până în 1556.

La puțină vreme după dispariția Regatului Maghiar, când Transilvania și-a început existența istorică de principat autonom sub protecția otomană a celui de-al zecelea sultan, Soliman Cuceritorul (1520 – 1566), castelul din Gilău a intrat în posesia altor proprietari decât episcopii de odinioară.

Erau de-acum timpurile convertirii nobilimii maghiare la calvinism și a sașilor ardeleni la luteranism, când Biserica Romano-Catolică avea de înfruntat provocări grele.