LEGENDELE CLUJULUI cu Ovidiu Pecican: Rabinul și filosoful

De-a lungul anilor, mulți oaspeți străini s-au perindat prin Cluj, așa cum era de așteptat în cazul unei așezări angajate tenace într-o construcție de sine tot mai ambițioasă. Pentru unii dintre ei însă prevalentă nu a fost nici noua dimensiune IT a orașului, cea care i-a atras denumirea metaforică de smart city, nici proiectele noilor cartiere aduse la standardele occidentale prin apariția primilor zgârie-nori ai locului.

Totuși, unii oaspeți de vază ai Clujului au fost de părere că reședința de căpetenie a culturii transilvane nu prin asemenea aspecte își impune profilul într-o Europă comunitară a multiplelor metropole, ci prin cu totul altceva.

După Excelența Sa Marele Rabin al Franței, René-Samuel Sirat, provocat la destăinuiri pe ecranul televiziunii de unul dintre interlocutorii cei mai calificați din partea locului, adevăratul punct de atracție al vieții marelui nostru oraș este și rămâne viața academică, universitatea.

Înființată cu aproape jumătate de mileniu în urmă, cu sau fără formule de continuitate, mai degrabă reluând cu obstinație decizia de a se afirma ca instituție de înaltă educație de primă mână valorică, universitatea clujeană a atins o dinamică și o reputație importante.

După René-Samuel Sirat, „Sunteți într-o etapă foarte avansată față de multe alte mari universități. În primul rând, profitați de faptul că în Transilvania coexistă armonios mai multe religii. Nu este peste tot cazul. La Dvs. ecumenismul funcționează foarte bine. […] Sunteți la ani-lumină distanță de ceea ce se întâmplă în Orientul Apropiat sau chiar în Europa occidentală, unde nu există dialog, fiecare evoluează într-o direcție stabilită dinainte, în paralel cu ceilalți. Cred că Dvs. ați reușit să obțineți o convergență a paralelelor”.

După episoade mocnit marcate de adversitate între comunitățile etnoculturale, ultimele decenii de viață cărturărească la Cluj s-au dezvoltat într-o atmosferă de atenuare a divergențelor și de conlucrare între culturile comunităților locului, făcând posibilă remarca de mai sus. Clujul întruchipat ca o convergență a paralelelor îl aduce în planul minunilor lumii, alături de cvadratura cercului și de perpetuum mobile. O proiectare a orașului nostru pe o asemenea traiectorie glorioasă a imaginarului n-ar fi îndrăznit nimeni de prin părțile noastre de țară…

La rândul lui, trecând prin metropola regională de pe malurile Someșului, filosoful italian Gianni Vattimo se pronunța și el. „Clujul ar putea înlocui Strasbourg-ul ca și capitală a Europei, deoarece este un loc, din punct de vedere geografic, foarte central în comparație cu Strasbourg-ul, cu o pluralitate de voci, de prezențe pe care le-am admirat mult”. Situat teritorial în centrul arealului european, având experiența conviețuirii între etnii și religii de un mileniu și a toleranței etnodiversității în spiritul democrației europene de câteva decenii, Clujul oferă, într-adevăr, ambianța și chiar garanțiile posibilității de armonizare europeană într-un mod compatibil cu cel occidental, păstrând însă și caracteristicile Europei Mediane.

Atât René-Samuel Sirat, cât și Gianni Vattimo, oaspeți de relief ai urbei someșene, au atribuit Clujului virtuți ecumenice și multiculturale care plasează orașul într-o avangardă a proiectului unei Europe unite în care toată lumea să se simtă acasă, într-o ambianță protectivă și stimulativă pentru crearea de valori valabile în lumea emergentă.

Se spune că, venite din partea unor mari personalități, viziunile dobândesc darul profeției. Istoria viitoare va dovedi în ce măsură bineveniții vizitatori ai orașului au avut darul divinației împlinite sau ba…

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News