Izvorul Tămăduirii: Ce înseamnă această zi pentru creștinii ortodocși și cum este sărbătorită. Tradiții și semnificații

Vineri, 25 aprilie 2025, creștinii ortodocși marchează una dintre cele mai importante sărbători închinate Maicii Domnului, Izvorul Tămăduirii. Această zi sfântă, prăznuită în fiecare an în vinerea din Săptămâna Luminată (cea care urmează după Paște), este asociată cu vindecarea, purificarea și binecuvântarea prin apă.

Sărbătoarea își are originea într-o minune petrecută în apropierea vechii cetăți Constantinopol, în secolul al V-lea. Potrivit tradiției, un orb și-a recăpătat vederea după ce s-a spălat cu apă dintr-un izvor aflat într-o pădure. Cel care l-a condus acolo a fost Leon, viitor împărat al Imperiului Bizantin, care la acea vreme nu fusese încă încoronat. Acesta a urmat un îndemn divin, venit chiar de la Maica Domnului, care i-a spus:

„Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure și, luând cu mâini apa tulbure, potolește cu ea setea orbului și unge cu ea ochii lui cei întunecați.”

Originea sărbătorii și miracolul de la Constantinopol

Ulterior, ajuns împărat (457-474), Leon a ridicat o biserică pe locul unde s-a petrecut minunea, dându-i hramul „Izvorul Tămăduirii”. Se spune că în același loc, mai târziu, împăratul Justinian s-a vindecat de o boală gravă, motiv pentru care a construit o biserică și mai mare. Lăcașul a fost distrus în 1453, în timpul cuceririi Constantinopolului de către otomani, dar izvorul sfânt s-a păstrat.

Astăzi, pelerinii care ajung la Istanbul pot vizita biserica ridicată în secolul al XIX-lea pe același loc, unde la subsol se păstrează un paraclis din secolul al V-lea și izvorul despre care se crede că are în continuare puteri vindecătoare.

Obiceiuri și tradiții de Izvorul Tămăduirii

În această zi, în biserici se săvârșește slujba de sfințire a apei, numită Agheasma Mică. Aceasta poate fi consumată de credincioși pe tot parcursul anului, pe nemâncate, spre deosebire de Agheasma Mare, care se bea timp de opt zile, începând cu Boboteaza.

Mii de credincioși din România aleg să meargă în această zi la izvoarele considerate tămăduitoare. Printre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj se numără Izvorul de la Mănăstirea Dervent, Izvorul de la Biserica Greacă din Brăila, Mănăstirea Ghighiu din județul Prahova, Mănăstirea Horăicioara din județul Neamț, Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă din județul Argeș.

Obiceiuri populare de Izvorul Tămăduirii

În unele zone din România, în special în mediul rural, ziua este marcată de obiceiuri străvechi. Printre acestea se numără legământul juvenil, un ritual prin care adolescenții își jură prietenie și sprijin reciproc pentru toată viața. Legământul presupune rostirea jurământului, schimbul de obiecte simbolice (colaci, oale de lut, lumânări aprinse), îmbrățișarea frățească, ospătarea cu bucate ritualice și dansul tradițional.

După încheierea legământului, participanții deveneau „surate” sau „fârtați”, comportându-se ca și cum ar fi fost rude de sânge, oferindu-și sprijin moral și material în momentele grele.

Superstiții și interdicții în ziua praznicului

Tradiția populară spune că în această zi este bine ca oamenii să se spele cu rouă și să bea agheasmă, pentru a se feri de boli sau pentru a se vindeca. Tot acum, în unele localități, se curăță și se sfințesc fântânile, în credința că acestea nu vor seca în timpul secetelor.

Există și o serie de lucruri interzise în această zi: nu se spală rufe, nu se calcă și nu se croiesc haine, pentru că acestea „nu vor fi de folos” și nu vor fi niciodată terminate.

În schimb, gospodarii stropeau grădinile, livezile și animalele cu apă sfințită, pentru a le proteja și a avea un an roditor. De asemenea, la slujbă, preotul stropește credincioșii cu agheasmă, cântând: „Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta…”.