Ion Iliescu a MURIT la vârsta de 95 de ani. Se organizează funeralii de stat

Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a murit, marți, la vârsta de 95 de ani. Acesta s-a stins din viață după ce organele i-au cedat, fiind internat de două luni în Spitalul „Agrippa Ionescu” din București, informează Mediafax.

Potrivit Guvernului, în cazul fostului șef de stat vor fi organizate funeralii de stat, Iliescu urmând să fie înmormântat cu onoruri militare.

Biografie Ion Iliescu

Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în Oltenița, județul Călărași.

Ion Iliescu a condus statul român în trei rânduri, ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989–1992, dar și ca președinte ales al României între anii 1992–1996 și 2000–2004. Între 1996–2000 și 2004–2008 a fost senator din partea PSD. De asemenea, Iliescu a fost președinte de onoare al PSD.

Ion Iliescu s-a născut în 1930, la Oltenița. El a absolvit Liceul Spiru Haret din București în anul 1949, după care studiat mecanica fluidelor la Institutul Politehnic București. Apoi, a mers la Institutul Energetic al Universității din Moscova. În timpul șederii sale la Moscova a fost secretar al „Asociației studenților români”.

La 19 august 1956 a fost ales președinte al Comitetului de organizare a Asociațiilor Studențești, apoi al Consiliului (martie 1957). Ulterior a devenit șef de secție la CC al PCR (1965), prim-secretar al CC al UTC. A mai ocupat funcția de șef al Departamentului de propagandă al Comitetului Central al PCR și a fost ministru pentru problemele legate de tineret între 1967 și 1971.

Rivalul lui Ceaușescu

În 1971, Nicolae Ceaușescu, care se simțea amenințat de Iliescu deoarece era văzut de mulți ca un urmaș în funcția de președinte, l-a marginalizat pe îndepărtându-l din funcțiile politice majore.

Lui Iliescu i-a fost atribuită funcția de vice-președinte al Consiliului Județean Timiș între 1971 și 1974, apoi cea de președinte al Consiliului Județean Iași (1974-1979). În 1979 a fost numit Președinte al Consiliului Național al Apelor. În 1984 a fost numit director al Editurii Tehnice, funcție pe care a ocupat-o până în decembrie 1989.