Ioan Drăgan: Arhivele Naționale ar trebui să treacă în subordinea directă a GUVERNULUI. Să nu mai fie la MAI

Fostul director al Arhivelor Naționale ale României (ANR) și ale filialei Cluj, Ioan Drăgan, a demonstrat faptul că ieșirea Arhivelor Naționale de sub tutela MAI reprezintă o problemă urgentă, care nu mai suportă amânare.

”Ministerul a anihilat în ultimii ani, cu un cinism greu de egalat, toate tentativele de salvare și reformare a ANR, ignorând sau anulând pe rând Strategia – 2015, Auditul de performanță al Curții de Conturi – 2017 și proiectul Legii Arhivelor – 2019. Două dintre acestea, Strategia ANR 2015-2021, promovată prin Hotărâre de Guvern, și proiectul de Lege PLx-31/2019, fiind elaborate și promovate chiar de către MAI, care ulterior s-a răzgândit !!?

Citește și Fost șef al Arhivelor Naționale, clujeanul Ioan Drăgan, cere ieșirea arhivelor din subordinea MAI: Un sistem depășit de istorie

A rămas însă consecvent în promovarea unor accese de autoritarism și secretomanie, de tipul celor care au declanșat reacția vehementă justificată a mediului intelectual, pe care le impune fără drept de replică unei instituții eminamente civile și destinate diseminării largi a informației publice.

Dacă agreăm premisa de mai sus, urmează firesc întrebarea: care este locul cel mai potrivit al ANR în ierarhia administrativă a țării?

În subordinea unei autorități centrale

În opinia mea, ANR trebuie să fie așezată în dependența unei autorități centrale a statului, unde instituția își poate manifesta și îndeplini maximal funcțiile și atribuțiile sale fundamentale.

Viitoarea autoritate de tutelă trebuie să poată asigura cumulat următoarele:

• afirmarea specificului complex al ANR: administrativ, patrimonial-cultural, științific, identitar și exercitarea plenară a funcțiilor sale publice prevăzute de lege;
• autonomia funcțională a ANR, ca unică autoritate de reglementare și control în domeniu;
• să aibă autoritate interministerială și să potențeze autoritatea interministerială a ANR, întrucât aceasta îndrumă și controlează circuitul documentelor și arhivele tuturor creatorilor de arhivă publici și privați de interes public, cu unele excepții, inclusiv ale ministerelor și celorlalte instituții centrale ale statului;
• buget distinct adecvat, condițiile materiale și personalul necesare pentru funcționarea curentă și pentru conservarea patrimoniului arhivistic; în primă instanță, să asigure realizarea obiectivelor din Strategia 2015-2021, menite a restabili capacitatea funcțională a instituției la parametri normali;
• să fie, la rândul ei, instituția tutelară, cointeresată direct de serviciile ANR.

La Guvern în anumite state

Datorită specificului instituției, în lumea democratică nu există o soluție ideală, permanentă istoric, privind locul Arhivelor în structura instituțională.

În lume există practici diverse, determinate de organizarea internă și tradiția administrativă, de regulă în dependența unui minister: cultură,  justiție, interne, dar și în subordinea guvernului, în subordinea parlamentului sau a președinției.

În Uniunea Europeană, Arhivele sunt majoritar în dependența Ministerului Culturii, dar în sisteme administrative descentralizate de tip arhive centrale – arhive de land, arhive de stat – arhive ale unităților administrative locale etc.

În structura directă a Guvernului se află în Austria, Estonia, Lituania, Scoția. Cu subordonare directă la Guvern – agenție federală în cadrul Administrației – sunt și Arhivele din  Statele Unite, iar în Rusia Arhivele federale au trecut de câțiva ani în subordinea directă a Președinției.

Au fost la Învățământ

În România modernă, Arhivele Statului au fost în subordinea ministerului Învățământului / Instrucțiunii Publice de la 1862 până în 1951, iar de atunci încoace a Ministerului Afacerilor Interne. Ambele formule sunt, în opinia noastră, astăzi depășite.

În accepțiunea originară, valabilă și astăzi, Arhivele sunt un instrument al guvernării, prin informația generală organizată și administrată pe care o dețin și o pot pune la dispoziția decidentului politic și managerului de la orice nivel.

Instituția își păstrează în continuare rolul tradițional, de administrator principal al patrimoniului arhivistic istoric, care contribuie decisiv la dezvoltarea științei, culturii și identității comunitare și individuale a cetățenilor.

Digitalizarea arhivelor

În societatea informațională de astăzi Arhivele sunt chemate să joace roluri noi, mai complexe, în sectorul specific al gestionării informației publice. Instituția este chemată să intervină chiar în faza anterioară creării documentului electronic, în etapa generării metadatelor acestuia.

În 2016, a fost creată pe lângă Secretariatul General al Guvernului o comisie interministerială pentru elaborarea politicii de record management și arhivare a informației guvernamentale, care a însărcinat ANR cu elaborarea standardelor în domeniu, din păcate, repede abandonată.

Conform legislației în vigoare și noului proiect de lege a arhivelor, ANR are rolul de autoritate unică a statului în domeniul arhivelor, care elaborează normele și standardele și controlează aplicarea legii de către toți creatorii și deținătorii de arhivă, autorizează agenții economici privați cu activitate în domeniu, pe lângă mai vechea misiune de colectare și valorificare a patrimoniului arhivelor.

La SGG

Un fapt este, de la prima vedere, evident: acest rol nu se poate exercita din interiorul unui minister, oricare ar fi el, și oricare statutul ANR: departament, direcție sau direcție generală !

ANR trebuie să fie într-o poziție instituțională corespunzătoare, din care să-și poată exercita prerogativele menționate în mod eficient. Acest loc este, în opinia noastră, în structura instituției supreme a administrației de stat, ca agenție națională, în subordinea Secretariatului General al Guvernului.

În această poziție, Arhivele Naționale, învestite cu prerogativele legale corespunzătoare, vor putea contribui la optimizarea gestionării informației din sectorul public și la îmbunătățirea performanței administrației publice în ansamblul său, precum și la perfecționarea misiunii sale principale, de păstrător al memoriei naționale conservate în documentele de arhivă.

Totodată, urmând modele europene, menționate mai sus, vor putea contribui din apropiere la conturarea și implementarea politicilor guvernamentale în domeniul marilor aniversări naționale și la educarea publicului, cel tânăr în special, în spiritul democrației și al tradițiilor și valorilor naționale.

Decizia în această problemă, de maximă responsabilitate, aparține, desigur, factorului politic.

Noul statut și noua dependență a ANR urmează a fi inserate în proiectul de lege a arhivelor (PLx-31/2019) aflat la Camera Deputaților și care trebuie urgent repus pe agendă. Cu toții, însă, putem contribui și chiar avem datoria de a oferi o mână de ajutor, în dezbatere publică, la această mutare dificilă, de pe urma căreia vor avea de câștigat administrația publică la toate nivelele, cercetarea științifică și cultura națională, justiția și fiecare cetățean al țării.

Rezolvarea problemelor grave ale Arhivelor

P.S. Nu contest nicidecum prioritatea rezolvării accesului la așa-numitele ”clasificate”, blocate peste noapte prin abuz evident de autoritate.

Rezolvarea acestei probleme prin hotărâre de guvern, cum se intenționează, nu face decât să dea dreptate structurii din MAI care a generat scandalul, legiferând ca secrete informații care și-au pierdut demult acest caracter și desecretizându-le cu țârâita, dar nu va rezolva situația și gravele probleme ale Arhivelor țării.

Și nu va garanta nicidecum că excese similare nu se vor repeta în viitor, dacă nu se va soluționa cu aceeași urgență problema dependenței instituției Arhivelor Naționale”, a spus Drăgan.