Românul Marius Turda predă istoria eugeniei și a rasismului la Oxford Brookes University, fiind directorul Centrului de Studii Umanisto-Medicale al aceleiași universități.

Reputatul profesor a acordat un interviu pentru Cluj24 în care a vorbit despre eugenie, o teorie care preconizează ameliorarea populațiilor umane prin măsuri genetice (alegerea părinților, sterilizarea, interzicerea procreării etc.), folosită de rasiști și fasciști.

Marius Turda va fi prezent în 31 martie la Cluj-Napoca, la expoziția “Nu suntem noi singurii: Moștenirile globale ale eugeniei” de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, care se deschide la ora 17.

Regele Carol al-II-lea a promovat mișcarea eugenică românească

Rep: Ce ar trebui să știe românii despre eugenie?

M.T: Mulți români deja stiu suficient despre eugenie, mai ales despre eugenia nazistă. Între 2018 și 2020, eu însumi am calatorit prin România cu două expoziții, una despre antropologia rasială și cealaltă despre eugenie și biopolitică. Ceea ce publicul larg știe mai puțin este istoria mișcării eugenice in România.

Mișcarea eugenică românească a luat amploare după Primul Război Mondial: au fost create societăți de eugenie la Cluj și la București, au apărut reviste care au popularizat ideile eugenice (precum Buletinul Eugenic și Biopolitic și Revista de igienă socială, au fost organizate conferințe publice, congrese și transmise emisiuni la radio.

Însuși Regele Carol al-II-lea a promovat mișcarea eugenică românească, pentru ca în timpul celui de al Doilea Război Mondial ideile eugenice privind protejarea familiei și națiunii române – prin eliminarea „raselor inferioare” și a „indivizilor disgenici” precum evreii și romii– să fie puse în practică, contribuind, astfel, la Holocaust.

Trebuie spus că pe lângă un eugenism românesc, în România interbelică a existat unul german și unul maghiar. După 1918, mișcările eugenice maghiare și germane din Transilvania și Banat, au fost re-definite ca mișcări etnice minoritare, dezvoltând strategii defensive pentru a proteja biologic aceste comunități.

Într-o manieră proprie, cele două grupuri etnice au formulat preocupări similare cu cele ale majorității românești în ceea ce privește ideea de protejare biologică a comunității, precum și nevoia de creștere demografică și de reînnoire etnică prin politici familiale.

Ce include expoziția de la Cluj

Rep: De ce este importantă o astfel de expoziție la Cluj-Napoca?

M.T.: Înainte de 1918 la Cluj a existat o mișcare eugenică maghiară condusă de István Apáthy, un zoolog de renume. După 1919 s-a dezvoltat o mișcare eugenică românească condusă de Iuliu Moldovan și Iuliu Hațieganu, ambii profesori de la Facultatea de Medicină  și membrii importanți ai ASTREI.

În calitatea lui de creator de instituţii publice, profesor universitar, ministru, pedagog şi preşedinte al ASTREI, contribuţia lui Moldovan la dezvoltarea cercetării sociale şi biomedicale româneşti nu a fost egalată de-a lungul perioadei  interbelice decât de sociologul Dimitrie Gusti.

La începutul anilor 1920, Aurel Voina şi Odiseu Apostol au încercat să popularizeze ideii eugenice în ziarele locale din Cluj, ca de pildă Cultura Poporului. Tot atunci, Iuliu Moldovan a început să publice despre biopolitică în Societatea de Mâine şi Acţiunea Românească.

În 1921, Moldovan a înaintat o propunere la Inspectoratul Sanitar General din Cluj, solicitând deschiderea unei „facultăţi sau a unei academii de biopolitică” şi a unui institut de eugenie.

Clujul este aşadar un centru eugenic important în perioada interbelică.

Rep: Ce va conține expoziția de la Muzeul Etnografic?

M.T: Expoziția curentă de la Muzeul Etnografic se numește “Nu suntem noi singurii: Moștenirile globale ale eugeniei”. Ea completeaza discutia despre eugenie în România şi o conectează la istoria globală a mișcărilor eugenice.

La un secol de la organizarea celui de-al 2-lea Congres Internațional de Eugenie la Muzeul de Istorie Naturală din New York ( care a avut loc pe 22-28 septembrie 1921) invităm vizitatorii din Cluj să cunoască diferitele moșteniri istorice ale eugeniei și să reflecteze la ceea ce înseamnă eugenia pentru noi astăzi.

În expozitie arăt cum eugenia s-a dezvoltat inițial în Marea Britanie și Statele Unite în secolul al XIX-lea, dar a devenit o mișcare globală dupa Primul Război Mondial.

Apoi prezint câteva din temele preferate ale eugeniştilor, precum căsătoria, educația si dizabilitatea.

Eugeniștii considerau că persoanele cu dizabilități reprezinta un pericol la adresa majorității si propuneau instituționalizarea și adesea sterilizarea lor.

Dupa cum știm, in Germania nazistă, ideile eugenice de îmbunătățire a rasei au fost cele care au stat la baza elaborării programului ‘T4’ de eutanasie și au dus apoi la Holocaust.

Expoziția continua apoi cu perioada de după cel de-al 2-lea război Mondial şi oferă o scurtă prezentare a unora din acțiunile recente de a recunoaște mostenirea nefastă a eugeniei, precum compensarea femeilor rome din Cehia, a femeilor din Peru sau a bărbaților din Japonia care au fost sterilizați fără voia lor.

De exemplu, în Peru programul de sterilizare s-a încheiat ‘oficial’ abia în anii 2000. Aceste lucruri merită cunoscute și în România.

Extensie la Cluj

Rep: Ați creat in 2006 Working Group in the History of Race and Eugenics, primul de acest gen din lume. Centrul are o extensie și la Cluj. De ce era necesară?

M.T: Am fondat acest „grup de lucru” specializat în istoria rasei și a eugeniei în Oxford în 2006.

Printre realizarile acestui colectiv de specialisti din întreaga lume amintesc o serie de cărți publicate în asociere cu editura Universității Central-Europene, podcast-uri și numeroase conferințe la diferite instituții din întreaga Europă, publicații deschizătoare de drum ale domeniului istoriei rasei, a eugeniei și biopoliticii.

În 2020, HRE a înființat filiala sa din România în Cluj-Napoca la Institutul de Istorie „G. Barițiu” al Academiei Române sub numele de „Centrul de Istorie a Eugeniei şi a Rasismului”.

Studiul eugeniei, biopoliticii și rasei trece în prezent printr-o transformare remarcabilă, una definită de nevoia societății de a promova toleranța și de a opri discriminarea, pe de-o parte, și de investigare a studiilor de caz neglijate până acum, pe de alta.

Mergând în acest sens, Centrul de la Cluj ilustrează cercetarea inovativă a noii generații de cercetători implicați în dezbateri publice despre memoria sclaviei, a anti-semitismului, rasismului și desigur a eugeniei.

Eu sper ca includerea acestui Centru pe harta globala a cercetarii istoriei eugeniei si a rasismului va contribui la diversificarea dezbaterii istoriografice din România.

Cred că o educație continuă despre moștenirile eugeniei, precum și condamnarea publică a acesteia, sunt componente esențiale ale efortului de a înțelege un trecut ascuns și tenebros, de vreme ce luptăm pentru o societate mai corectă și mai dreaptă.

Eugenia alimentează practici discriminatorii

Rep: Cum poate fi combătut eugenismul și rasismul în secolul al XXI-lea?

M.T: În România, la fel ca si in Marea Britanie sau Statele Unite, discutia publica despre istoria eugeniei este esentiala pentru a întări sentimentul de respect pentru viața umană, a crește gradul de acceptare și includere a tuturor membrilor societății, indiferent de culoarea pielii sau originea lor socială sau etnică, și mai ales pentru a respinge categoric orice formă de discriminare.

Eu cred ca publicul din Cluj este acum doritor sa știe mai mult despre acest subiect si este pregătit să confrunte moștenirile eugenice atat din perioada interbelică cât mai ales din comunism.

Eugenia continuă să alimenteze practici discriminatorii în ceea ce privește clasă socială, genul, dizabilități și vârsta cetățenilor.

Multe din atitudinile noastre sociale continuă să fie influențate de tradiția eugenică, care mai bine de un secol a reprezentat anumite grupuri de oameni ca fiind mai puțin demni de drepturi și de respect. Scoala si instituțiile statului au datoria fundamentală de a educa tinerele generatii si nu pot să-mi închipui cum putem să facem o educație civică reală fără a discuta si explica istoria eugeniei si a rasismului din România.

Biografie Marius Turda

Marius Turda (n. 1973) este originar din Maramureș și, în prezent, predă istoria eugeniei și a rasismului la Oxford Brookes University, fiind directorul Centrului de Studii Umanisto-Medicale al aceleiași universități.

Membru în numeroase asociații profesionale, printre care Royal Historical Society, Academia Europaea și Galton Institute. Este profesor asociat la Universitatea Sapienza din Roma și director fondator al Institutului „Cantemir“ de la Universitatea Oxford (2012- 2013).

După ce s-a stabilit definitiv în Marea Britanie (2002), a predat mai întâi la UCL, apoi la Oxford Brookes University și la University of Oxford. A fost profesor invitat la Universitatea Paris 7, EHESS, Universitatea Masaryk din Brno și la Universitatea din Corinthos din Grecia.

Prima lui carte, The Idea of National Superiority in Central Europe, 1880-1918, a apărut în 2005 (tradusă ulterior în limba română).

Este editorul colecției „Studies in the History of Medicine“ de la CEU Press (Budapesta–New York).

Printre cărțile sale recente se numără Religion, Evolution and Heredity (2018), The History of East-Central European Eugenics (2015, 2017), Latin Eugenics in Comparative Perspective (2014; 2016), Eugenics and Nation in Early 20th Century Hungary (2014; tradusă în limba română); Historicizing Race (2018; tradusă în limba română), Modernism and Eugenics (tradusă în limba română și limba franceză).

Este editorul general a colectiei A Cultural History of Race (în  6 volume) apărută  în 2021 și a creat portalul www.confront-eugenics.org

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News