EDUCATIE
Inspirat de un subiect de la BAC, judecătorul clujean Cristi Danileț face educație juridică cu romanul „Ion”, de Liviu Rebreanu

Autor al unui manual de Educație juridică pentru elevi, judecătorul clujean Cristi Danileț s-a aplecat asupra romanului „Ion” și a făcut o listă cu „infracțiunile” comise de personajele lui Liviu Rebreanu.
Judecătorul clujean a găsit o grămadă de „capete de acuzare” într-un proces și spune că se bucură de faptul că România a depășit mentalitatea arhaică ilustrată de romane realiste.
Cristi Danileț a fost inspirat de câțiva elevi care au dat examenul de BAC la Limba și literatura Română și care la Subiectul III au trebuit să scrie un eseu în care să prezinte particularitățile unui text narativ studiat aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Camil Petrescu.
Inspirat de un subiect de la BAC, judecătorul clujean Cristi Danileț face educație juridică cu romanul „Ion”, de Liviu Rebreanu
„Azi (luni n. red.), am așteptat la ușa unei școli să iasă tinerii de la Bac. Toți erau cu telefoanele în mână și majoritatea povesteau afară cum și-au ales la subiectul trei opera <<Ion>>.
Am zâmbit: de câțiva ani tinerii aceia lucrează online, folosesc A.I., urmăresc nave cosmice care aterizează în direct sau miliardari care fac implozie în adâncuri, văd războaie la TV, cumpăra cryptomonede de pe net și droguri din darkweb, iar ei au avut de scris la Bac despre Ion care acum 100 de ani o iubea pe Florica, dar o ia de soție pe Ana pentru pământ, după care Ana se sinucide, iar Ion e omorât de soțul înșelat al Floricăi”, a scris judecătorul pe pagina de Facebook.
După de s-a amuzat, Cristi Daileț a „tradus” romanul în „limba legii”.
„Dincolo de povestea dramatică cu accente de thriller pe care și eu am fost obligat sa o învăț acum trei decenii, din <<Ion>> putem rămâne și cu ceva util în zilele noastre, dar spus altfel: o lecție de educație juridică.
1. La începutul și la finalul romanului sătenii joacă o horă în curtea casei ce aparține tatălui Floricăi – Azi, un astfel de eveniment nu poate să tulbure liniștea publică, indiferent la ce ore se desfășoară, căci ar fi contravenţie;
2. La acea horă, Ion dansează cu Ana, cu care se întâlnește apoi într-un loc ferit. E văzut de fratele de cruce al lui George – Azi, Codul civil ne învață că nu mai există frați de cruce, ci că frații sunt de sânge sau vitregi, numiți cosanguini (același tată) sau couterini (aceeași mamă);
3. Ana era promisă lui George, iar tatăl ei nu îl dorește ca ginere pe Ion – Azi, Constituția și Codul civil ne învață că pentru căsătorie e nevoie doar de consimțământul celor doi miri ajunși la vârsta nubilă, care în România este 18 ani. Părinții nu mai au niciun cuvânt de spus, pețitul e doar o tradiție învechită;
4. Tatăl Anei află de întâlnirea cu Ana și îl umilește pe Ion in văzul/auzul tuturor numindu-l „sărăntoc” – Azi, o astfel de faptă este insultă și constituie un delict civil: Ion ar putea obține daune morale pentru umilința la care a fost supus;
5. Ion merge la crâșmă unde îl întâlnește pe George și îl bate – Azi, dacă George ar depune plângere în termen de trei luni de la comiterea faptei, lui Ion i s-ar face dosar penal pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe. Dacă sătenii din crâșmă s-au speriat și au fugit care încotro, Ion ar fi acuzat și de infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice și ar fi urmărit penal din oficiu, de către poliție;
6. Ion o iubește pe Florica și e văzut de Ana când se întâlnesc – Azi, dacă Ana ar face o fotografie sau i-ar filma pe cei doi amorezi aflați într-un spațiu privat ori ar capta aceste imagini intime din orice spațiu și le-ar distribui, ar fi vinovată de infracțiunea de violarea vieții private.
7. Ion ocupă o parte din terenul vecinului, Simion, care îl dă in judecată – Și azi o astfel de faptă este sancționată: dacă e cu violență, este infracțiune și se numește tulburare de posesie și nu se merge direct la tribunal, ci plângerea se depune în termen de trei luni la poliție sau procuror. Dacă e fără violență se depune cerere de chemare în judecată la instanță și procesul e unul civil, așa că trebuie plătită taxă de timbru.
8. Ca să facă față judecății, Ion primește sfaturi juridice de la învățător – Azi, dacă învățătorul ar fi prins că face clandestin munca unui avocat (dă sfaturi juridice în mod frecvent un unor persoane cu probleme litigioase în diverse dosare), ar fi urmărit penal pentru infracțiunea de exercitarea fără drept a unei profesorii sau activități.
9. Ion se împacă cu Simion, dar totuși face închisoare două săptămâni. Înseamnă că procesul a fost unul penal, nu civil – Ei bine, azi, dacă cei doi s-ar împăca, cauza s-ar închide, acuzatul nu ar mai fi sancționat.
10. Ana rămâne însărcinată cu Ion – azi, Ion ar avea probleme penale dacă Ana a fost de acord să întrețină relații sexuale și totuși nu avea împlinită vârsta de 16 ani. Ar scăpa, însă – din păcate – dacă diferența de vârstă dintre el și Ana estemai mică de trei ani.
11. Tatăl Anei o bate de vrei trei ori, că a rămas însărcinată cu Ion și, pe deasupra, că acesta (se face că) nu o vrea de nevastă – Azi, violența domestică este interzisă prin lege, iar pentru lovirea membrilor familiei se deschide dosar penal și pedeapsa e cu o pătrime mai mare decât în cazul violenței asupra unui străin. Iar pentru forma repetată se mai primește un spor la pedeapsă de până la 3 ani închisoare.
12. În cele din urmă se ține nunta – Azi, cununia religioasă este facultativă și ea poate avea loc numai dacă în prealabil cei doi au fost pe la Primărie, unde în fața a doi martori ei au fost căsătoriți de ofițerul de stare civilă. Zestrea nu mai este obligatorie pentru a avea loc căsătoria;
13. Tatăl Anei îi spune după nuntă lui Ion că nu îi mai dă toate pământurile cum promisese, ci numai cinci loturi – Azi, asta ar fi o nerespectare a unui contract civil.
14. Ion o trimite pe Ana la tatăl ei să îi ceară toate pământurile, dar ea vine bătută. Gândindu-se că tata și fiica s-au înțeles să îl înșele, o mai bate și el – Azi, Ana ar intra într-o formă de protecție a victimelor și cei doi agresori s-ar întâlni forțat în arestul poliției;
15. Se naște copilul – Azi, copilul nu mai e considerat doar al tatălui, ci părinții au drepturi și responsabilități egale. Nu mai este obligatoriu ca nou-născutul să ia numele tatălui;
16. Tatăl Anei pune toate terenurile pe numele Anei și al lui Ion – Azi, un astfel de act se numește donație și se încheie obligatoriu la notar. Dacă nu este dat în mod expres unui singur soț, atunci bunul astfel dobândit este comun;
17. Ana se spânzură – Azi, cel care găsește o persoană decedată, este obligată să anunțe autoritățile, altfel poate fi urmărită penal pentru infracțiunea de nedenunțare. De asemenea, DGASPC ar porni o anchetă cu privire la condițiile de creștere a copilului;
18. Copilul moare – azi, s-ar porni o cercetare penală pentru ucidere din culpă;
19. Tatăl Anei vrea înapoi terenurile – nici atunci, nici azi asta nu se poate. Donația este irevocabilă;
20. Ion se duce la Florica în lipsa soțului ei, George – până în 2006 o astfel de faptă ar fi fost adulter și se pedepsea penal. Atunci s-a dezincriminat și a rămas doar motiv de divorț;
21. George află și îl omoară pe Ion cu o sapă – Azi, acesta ar fi un omor cu premeditare. Sapa ar fi corp delict și urmele de pe ea ar fi expertizate de criminaliști.
22. Se află că Florica este însărcinată și lumea bănuiește că Ion ar fi tatăl – Azi, gura lumii nu mai contează, ci avem lege: se consideră că un copil are ca tată pe soțul mamei. Dacă soţul contestă asta, trebuie să deschidă în termen de trei ani de când află de naşterea copilului o acţiune în tăgada paternităţii. Altfel, va avea un moştenitor care nu e al lui…
Concluzie: în familia tradițională, perfect ilustrată în romanul Ion, <<destinul femeii este tipic: ea reprezintă doua brațe de lucru, o zestre și este o producătoare de copii>> (G.Călinescu). În familia modernă, soții sunt egali în drepturi.
Mă bucur că am depășit mentalitatea asta arhaică ilustrată de romane realiste, precum cel al lui Liviu Rebreanu. Sper ca niciodată să nu mai trăim asemenea vremuri. Iar legea care sancționează faptele enumerate mai sus este o garanție de protecție a acestor drepturi”, scris Cristi Danileț.
Foto: Arhivă
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

EVENIMENT
Manelistul Culiță Sterp rămâne cu condamnarea la 2,6 ani de închisoare cu suspendare după accidentul de la Cluj – decizia ÎCCJ

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a respins, marți, recursul în casație formulat de manelistul Culiță Sperp, pe numele lui Nicolae Sterp, astfel că acesta a rămas cu condamnarea de 2,6 ani de închisoare cu suspendare și termen de supraveghere de 3 ani. Acesta a provocat în noiembrie 2022 un accident rutier în Cluj-Napoca, fiind beat și drogat la volan și a intrat în intersecția din Piața Avram Iancu pe culoarea roșie a semaforului.
Instanța Curții de Apel Cluj, care l-a condamnat, inițial, la închisoare cu suspendare, a stabilit ca pedeapsă complementară și interdictia pentru manelist de a mai conduce o mașină pe drumurile publice timp 3 ani, deoarece a condus băut si a părăsit locul accidentului fără încuviințarea polițiștilor.
Decizia ÎCCJ este definitivă: ”Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul Sterp Nicolae împotriva deciziei penale nr. 435/A din 14 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, în dosarul nr. 26306/211/2022. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă”.
EVENIMENT
Dog Walk 2025 în Parcul Feroviarilor din Cluj-Napoca. O zi dedicată câinilor, oamenilor și binelui făcut împreună

Sâmbătă, 21 iunie 2025, în Parcul Feroviarilor din Cluj-Napoca, are loc o nouă ediție a Dog Walk – cel mai mare eveniment caritabil dedicat câinilor din România. Organizat de Rotaract Club Cluj-Napoca Cetățuie, evenimentul reunește iubitori de animale, familii, companii și organizații non-profit într-o zi plină de plimbare, joacă, activități și fapte bune.
Evenimentul are două componente principale:
The Walk – o plimbare simbolică prin parc alături de prietenii necuvântători;
The Forum – o zonă interactivă cu activități, standuri, jocuri, sesiuni educative și activări de brand.
Cauza 2025: Asociația Dog Assist
În acest an, fondurile strânse vor susține Asociația Dog Assist – cea mai mare organizație din Europa specializată în intervenții asistate de animale. Cu ajutorul câinilor și alpacalelor de terapie, Dog Assist oferă anual mii de ore de terapie și educație acolo unde este cel mai mult nevoie de blândețe, curaj și relații sigure.
În 2024, Dog Assist a oferit:
5.240 de ore de terapie asistată de animale,
programe educaționale pentru peste 4.800 de copii,
sprijin pentru zeci de familii prin programe gratuite de educație parentală și formare.
Scopul ediției 2025 este de a strânge minim 100.000 RON, pentru ca tot mai mulți copii cu nevoi speciale să beneficieze de sprijin terapeutic prin intervenții asistate de animale.
Un eveniment cu comunitate vie și implicată
În 2024, Dog Walk a reunit peste 4.000 de participanți. Pentru 2025, se estimează peste 5.000 de persoane – tineri activi, familii cu copii, profesioniști, voluntari și iubitori de animale. Campania de promovare generează anual peste 100.000 de vizualizări online și zeci de mii de interacțiuni organice, susținute de parteneri media.
Invitație deschisă către public și companii
Participarea este deschisă tuturor – cu sau fără câine. Fiecare pas făcut în parc este un pas făcut pentru bine.
Cei care doresc să susțină cauza pot: participa individual, înscriindu-se online; redirecționa comunicarea internă în cadrul companiilor lor către angajați; sponsoriza evenimentul în numele companiei, prin contracte de sponsorizare transparente, cu vizibilitate reală și implicare comunitară.
Eveniomentul va avea loc 21 iunie 2025 între orele 09,45 – 17,00 în Parcul Feroviarilor din Cluj-Napoca.
Înscrieri & detalii: https://www.themyda.org/dog_walk_cluj_napoca_2025/1002?is_external_view=true
Donează direct: https://www.buymeacoffee.com/dogassist

În lunile mai și iunie ale anului 1944, aproximativ 16.000 de evrei din Cluj și împrejurimi au fost deportați, iar ghetoul din cartierul Iris a fost desființat. În ciuda gravității evenimentului, presa vremii a tratat subiectul cu tăcere sau rezerve, iar multe detalii s-au pierdut în paginile uitate ale istoriei.
Cluj24, folosind arhivele portalului Arcanum, face un efort de a aduce la lumină relatări autentice din ziarele anilor ’40 și ’50, pentru că memoria acestor vremuri este nu trebuie să se piardă, ci să rămână mereu vie.
Sub ocupație și sub tăcere: Ardealul de Nord în 1944
După ocuparea Ungariei de către Germania nazistă în martie 1944, autoritățile horthyste au organizat ghetoizarea evreilor din Ardealul de Nord, inclusiv din Cluj (atunci Kolozsvár). În cadrul numărului din 4 iunie 1944 a publicației ”Telegraful Român” a fost atinsă „Problema jidovească”, menționându-se că „(…) în ultimii trei ani, guvernele ungare n’au mai întreprins nimic în problema jidovilor din Ungaria. Acum noul guvern, în frunte cu prim-ministrul Sztójay a colaborat ordinațiunile care vor stabili noul regim al jidovilor din Ungaria. Pentru jidovii din Cluj s’a instalat Ghetoul, în fostul cartier țigănesc, din jurul străzii Turda”.
Ghetoul din Cluj a fost amplasat în zona fostei fabrici de cărămizi „Iris”, pe actuala stradă Valea Chintăului, fosta „Deportaților”. Toți evreii din Cluj și împrejurimi au fost urcați în ultimele trenuri de deportare spre lagăre de exterminare.
Au fost șase convoaie de tren, organizate meticulos pentru a transporta mii de oameni către lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau. Fiecare convoi era compus din vagoane de marfă supraaglomerate, unde condițiile de călătorie erau inumane, iar mulți dintre deportați nu au supraviețuit acestei etape. Conform relatărilor, peste 75% dintre cei ajunși la destinație au fost trimiși direct în camerele de gazare.
Unele dintre relatări îi aparțin lui Elie Wiesel, originar din Sighetu Marmației. Printre supraviețuitorii Holocaustului, el este și un martor important al deportării evreilor din Transilvania de Nord în 1944.
În cartea sa emblematică, Noaptea (Night), Wiesel descrie cu detalii cutremurătoare experiențele sale din lagărele de concentrare și exterminare naziste, inclusiv Auschwitz: „Am fost separați de mama și surorile mele. Am rămas doar eu și tatăl meu. (…) N-am să uit niciodată fețișoarele copiilor ale căror trupuri le-am văzut preschimbându-se în volute de fum pe un cer mut. N-am să uit niciodată acele flăcări care mi-au mistuit pentru totdeauna credința”.
La început a fost Iris…
În urmă cu 81 de ani, pe terenul fostei fabrici de cărămizi din cartierul Iris, a fost instituit Ghetoul din Cluj. Acesta a reprezentat un spațiu de concentrare forțată a populației evreiești din oraș și din localitățile învecinate. A fost al treilea ca mărime din Transilvania de Nord, după ghetourile din Oradea (35.000 de persoane) și din Satu Mare (18.800 de persoane).
Ghetoul era strict controlat de autoritățile horthyste, în colaborare cu forțele de ocupație germane. Circulația era complet restricționată: ieșirea din ghetou era interzisă, cu excepția cazurilor în care era emisă o autorizație specială de către administrația locală maghiară. Aceste permise erau acordate în mod excepțional, de regulă pentru muncă temporară sau sarcini administrative și nu ofereau nicio garanție de protecție.
Într-un număr din septembrie 1956 din ziarul ”România Liberă”, în articolul intitulat „ Istoria nu se va mai repeta” se relata:„Sunt aici oameni care au suferit în timpul fascismului. Sunt luptători antifascişti care au fost torturaţi în lagărul hortyst de la Someşeni, sunt oameni care au suferit în ghetoul clujean de pe strada Deportaţilor, acolo unde se dormea sub cerul liber sau în şoproanele uscătoriei de cărămizi şi unde zbirii germani pregăteau noi transporturi pentru lagărele de exterminare”.
Articolul a fost publicat în contextul unei mobilizări masive într-o acțiune de protest din Cluj, după demersul interzicerii Partidului Comunist din Germania, care ar fi fost de la început împotriva planurilor lui Hitler, menționează Mircea Scripca, corespondentul „României libere“ în regiunea Cluj.
Monitorul Oficial (Partea II) Nr. 229, 30 Septembrie 1945, p 18
Timpul dreptății a venit târziu, dar a venit
În urma procesului desfășurat în 1946, Tribunalul Poporului din Cluj a condamnat 195 de persoane pentru implicarea în deportarea evreilor din ghetoul Clujului, administrat de autoritățile horthyste. Printre aceștia se numărau funcționari ai administrației locale, membri ai poliției și ai jandarmeriei, precum și colaboratori ai serviciilor germane de securitate. Acuzațiile formulate includeau abuzuri de putere, deportare ilegală, persecutarea populației evreiești și degradarea civică. Sentințele au variat de la muncă silnică pe viață până la pedepse mai ușoare, în funcție de gravitatea faptei și de rolul jucat în procesul de ghetoizare și deportare.
Aceste condamnări au fost confirmate și de Tribunalul Internațional pentru Crime de Război, consolidând astfel responsabilitatea autorităților horthyste și a colaboratorilor locali în implementarea politicii de exterminare a evreilor din Transilvania de Nord.
Cu toate acestea, nu toți cei condamnați au ispășit pedepsele: unii au reușit să fugă în Germania înainte de 1944, iar alții au fost eliberați în urma unor contestații legale sau din cauza lipsei de dovezi concludente.
Timpul, anul X, nr. 3149, 3 iunie 1946, p. 1
Condamnare pentru Kovacs Iuliu
În vara anului 1946, la Cluj, Tribunalul Poporului a adus în fața justiției pe unii dintre principalii responsabili pentru drama evreilor din Transilvania de Nord.
Printre cei condamnați s-a numărat și Kovács Iuliu, identificat drept unul dintre actorii-cheie ai procesului de ghetoizare și deportare. Documentele instanței îl indică drept participant activ la implementarea măsurilor antievreiești: identificarea, adunarea și transportul populației evreiești, atât spre ghetoul din cartierul Iris, cât și ulterior către trenurile de deportare.
România Liberă, anul III, nr. 303, 30 iulie 1945, p. 2
„Ceea ce nu mai trebuie să se repete…”
Printre supraviețuitorii care au trăit experiența deportării din Transilvania de Nord se numără și Lustig Oliver, fost deținut cu numărul 112.398, înregistrat în lagărul de la Auschwitz. Povestea sa, marcată de umilință, teroare și supraviețuire, oferă o mărturie veritabilă despre realitățile ce au urmat deportării din ghetoul din Cluj, relatată în paginile numărului din 16 decembrie 1954 din „ Scînteia Tineretului”.
„Realitatea am aflat-o a doua zi. Mama cu cei 3 fraţi, împreună cu toate mamele şi copiii sosiţi în aceeaşi zi, au mers direct în camera de gazare, aşa cum au mers zi de zi, ani şi ani de-a rîndul, toate mamele şi copiii care au fost deportaţi la Auschwitz. (…)
Pentru faptul că mama n-a ajuns să-şi vadă copiii mari, pentru faptul că n-a ajuns să trăiască zilele însorite de azi la care a visat atît de mult, pentru durerea şi chinurile nemaipomenite prin care a trecut trebuind să privească neputincioasă cum i se sufocă copiii, pentru moartea groaznică pe care a avut-o, pentru toate mamele omorîte în camerele de gazare din Auschwitz, şi în memoria lor sfîntă, protestez împotriva reînvierii odiosului Wehrmacht. Urăsc fascismul, urăsc wehrmachtul pentru că mi-a ucis trei fraţi.
Se gândeau la examene nu la moarte
…Cînd am fost deportaţi la Auschwitz, fratele mai mic, Valentin, nu apucase să înveţe întreg alfabetul. Ultimele litere le-a învăţat în cele patru zile şi patru nopţi cît a durat drumul din ghetoul de la Cluj şi pînă la Auschwitz.
Cînd am coborît din tren şi am fost luaţi în primire de către trupele „S.S.“ şi „Wehrmacht“, care formau paza lagărului, frăţiorul a izbucnit în plîns. Luîndu-ni-se toate lucrurile, i s-a luat şi lui tăbliţa pe care o ţinea în mină… Sărmanul, el nu putea şti că peste o oră nu va mai avea nevoie nici de tăbliţă, nici de condei.
N-avea de unde şti că peste o oră, aruncat în flăcările crematoriului, nu se va mai întîlni niciodată cu jucăriile care-i erau atît de dragi. Cei doi fraţi gemeni, Cornel şi Cornelia, urmau fără frecvenţă cursurile clasei a III-a la un liceu din Cluj. Deportarea a început cu cîteva zile înainte de sesiunea de examene.
Nu s-au mai putut prezenta la examene. Pe tren, în drum spre Auschwitz, nu se gîndeau prea mult la primejdia ce-i aştepta. Se frămîntau mai mult pentru faptul că vor uita ceea ce au învăţat şi le va fi greu să se pregătească pentru noua sesiune. Continuau să vorbească despre planurile lor de viitor, despre ceea ce vor face după absolvirea liceului, cînd vor fi mari… Planurile lor s-au spulberat, iar trupurile mici, firave au fost înghiţite de flăcările crematoriului care au mistuit, fără excepţie, toţi copiii pînă la 14 ani ce au fost deportaţi la Auschwitz.”
Scînteia Tineretului, anul IX, nr. 1754, 16 decembrie 1954, p. 4
Un trecut fără monument, dar cu ecou
Astăzi, puține lucruri mai amintesc că, în primăvara anului 1944, cartierul Iris a fost locul uneia dintre cele mai dureroase pagini din istoria Clujului. Reconversia urbană a șters aproape complet urmele ghetoului, iar în absența unor marcaje clare sau a unui efort susținut de comemorare publică, memoria acelor evenimente riscă să se piardă.
Istoria ghetoului din Iris nu mai este vizibilă în peisajul orașului, dar absența ei vorbește. În locul barăcilor și al gardurilor de sârmă au apărut case, străzi noi și liniște — o liniște care rareori mai este tulburată de întrebări sau aduceri aminte.
Dar memoria nu trebuie să depindă de clădiri. Ea are nevoie de asumare, de rostire și de privire onestă către trecut.
Paula Mariuța
EVENIMENT
U Cluj a adus un atacant central de la Universitatea Craiova. Are 26 de ani și două titluri în Bosnia și Herțegovina

FC Universitatea Cluj a ajuns la un acord cu atacantul bosniac Jovo Lukic, în vârstă de 26 de ani, care a evoluat în sezonul trecut pentru Universitatea Craiova.
Născut în Bosnia și Herțegovina, Jovo Lukic, care are 1,93 de metri, a evoluat la grupele de juniori ale celor de la Alfa Modrica, echipă din țara natală, între 2009 și 2015. A făcut trecerea la seniori în tricoul formației FK Sloga Meridian, divizionară secundă bosniacă, pentru care a evoluat în 43 de partide, marcând de 13 ori, arată reprezentanții U Cluj.
U Cluj l-a trasferat pe Jovo Lukic
Din 2017, a jucat la prim-divizionara FK Krupa, iar la jumătatea stagiunii a fost împrumutat în liga a doua, la NK Zvijezda Gradacac. Sezonul următor (2019-2020) a revenit la Krupa. În vara lui 2020, Lukic a semnat cu Borac Banja Luka, pentru care a evoluat, chiar la începutul acelei stagiuni, și în două partide din preliminariile Europa League.
La primul sezon al lui Lukic la Banja Luka, acesta a cucerit titlul de campion al Bosniei, contribuind cu opt reușite în 17 meciuri. Stagiunea următoare (2021-2022) a mai jucat în 33 de partide pentru formația din Banja Luka și a marcat 9 goluri, pentru ca, în sezonul 2022-2023, să înscrie de trei ori în 34 de meciuri, în toate competițiile. Sezonul 2023-2024 a adus un nou titlu pentru Borac Banja Luka, iar atacantul bosniac a contribuit cu 12 goluri în 31 de partide disputate în campionatul intern, arată reprezentanții U Cluj.
În 2024 a ajuns la Universitatea Craiova
Al doilea titlu de campion cu formația din Banja Luka i-a adus lui Lukic debutul în preliminariile Champions League, în „dubla” cu formația albaneză Egnatia. În septembrie 2024, a fost transferat de Universitatea Craiova. Aici a jucat în 31 de partide în sezonul trecut, în Superligă și Cupa României, marcând de două ori, dintre care o dată chiar în poarta echipei care l-a transferat, U Cluj, în prima etapă a play-off-ului Superligii.
El a avut și patru apariții la naționala de tineret și una la reprezentativa de seniori.