În căutarea chioșcului pierdut de ziare și cărți

Cât citește clujeanul? În anii 90 lucram la un ziar, pe care împreună cu alți tineri, recent liberi și romantic de săraci de atunci, speram să îl facem foarte bun și foarte citit. Deoarece nu creștea tirajul cum am fi vrut, s-a comandat un studiu pentru a vedea de ce citește, ce citește, cât citește, ce ar vrea să citească clujeanul.

Studiul a fost făcut prin cel mai mare specialist de la Facultatea de Sociologie, pe un eșantion reprezentativ, de către universitarii (mult mai tineri atunci) care îi învață pe studenți (și azi) cum se fac sondajele de opinie.

Clujeanul (ca unitate demografică medie) dintre toate marile orașe ale țării, citea cele mai puține cărți. Citea de 4-5 ori mai puțină presă locală!

Sufeream, fiindcă ziceam că nu e bună presa noastră din oraș, dar…clujeanul citea și de două ori mai puțină presă centrală.

Ce se citea mai mult totuși? Pe atunci, clujeanul citea cel mai mult anunțurile publicitare dar citea și anunțurile mortuare.

Sondaj științific. Nu am înțeles de ce. Cert era că nu se prea citește în Cluj, iar studiul nu a fost mediatizat, judecând atunci că ar fi fost adus la neplăcerea celor care…tocmai citesc.

Oare cum stau lucrurile azi? Că uite la TIFF și Untold mergea multă lume.

Aglomerație la film cu manele

Ce-i drept la filmul cu manele a fost cea mai mare aglomerație, iar cârcotașii spun că, în acest oraș universitar, candidat la titlul de Capitală Culturală, s-a reușit a se scoate chioșcurile de ziare și cărți, să se reducă numărul librăriilor și să nu se prea facă terenuri de sport.

Cum, terenurile de sport au legătură cu cât citește cetățeanul? Mare legătură! Se poate lua Islanda studiu de caz, adică cu cât se citește mai mult cu atât comunitatea înființează mai multe terenuri de sport și de joacă. Ar trebui deslușit de ce?

În Cluj nu e timp de citit

Unii explicau că dintre marile orașe, Clujul a fost ultimul expandat / urbanizat, iar grupurile de oameni dezrădăcinați de la țară nu s-au adaptat (așa repede). Alții nuanțează, dimpotrivă. Spun că au citit cel mai mult în localitățile lor de baștină și de când au ajuns în Cluj nu mai au timp de citit. Adică ei au venit cu cărțile citite, orașul mai mult îi secătuiește spiritual, nu i-a îmbogățit cu nimic.

Există studii și opinii ale unor personalități culturale despre caracteristicile regionale sau zonale ale populatiei. De exemplu, Adrian Marino susținea că tipic clujeanului este INFATUAREA. Prea mulți sunt importanți fiindcă viețuiesc într-un centru universitar, orașul lui Blaga, dar au uitat de când au citit vreo carte sau măcar un articol de ziar.

În plus, ce amprente ar lăsa această aglomerație, imagine stradală și poluare teribilă de gaze și fonică? Asupra mentalului și caracterului, fiindcă asupra corpului fizic nu mai are sens să explicităm.

Este normal să ne iubim orașul și să fim mândri de el. Visăm să ne întâlnim într-un Cluj mai curat, mai frumos, mai prietenos, cu oameni mai puțin stresați, mai sănătoși și care citesc mai mult. Este un interes comun.

Blocați în trafic

Totuși, cât timp de citit ar avea acești mii și mii de oameni care își petrec anotimpurile blocați în trafic, cu mii și mii de ore furate din viață, hăituiți că nu au unde parca, siliți să se claxoneze, să se înjure, să întârzie la serviciu și să își vadă copiii și soțiile/soții târziu, și atunci obosiți și epuizați. Cât timp pentru citit…

Am avut emoții să scriu aceste rânduri deși alt exmatriculat din manual spunea că ”mi-e prieten Platon dar mai prieten mi-e adevărul”. Ca să îndrepți un lucru trebuie în primul rând să recunoști, nu este bun sau este strâmb.

Doi excelenți jurnaliști au transmis că ”la un sondaj făcut pe distanța de 10 ani din aceeași sursă a rezultat același lucru. Atunci nu era public, acum e și mai relevant de ce: Audiența filmelor străine este cea mai mică la Cluj, dintre marile orașe. Cauză-trebuie citit”.

Al doilea, un get beget care sigur iubește urbea spune ”ăsta e orășelul nostru drag (nu o spun ironic), că ne place, că nu. În vremea când Monitorul de Iași vindea 60.000 de exemplare zilnic, la noi în Cluj toată presa (locală plus centrală) vindea 20.000. De ce? Pentru că zona aceasta este plină de snobi și intelectuali închipuiți”.

Snobism juvenil

Încă lui Socrate îi sunt atribuite cuvinte dure în care critica tineretul de azi, așa că nimic nou. Problema e veche da… dar, parcă în nici o generație nu s-a citit atât de puțin și nu devine atât de acută tendința de  a nu se citi. Pe lângă tradiția de a critica generația de azi mai există și un snobism juvenil.

De pildă, cândva, unii, de snobi, nu ascultau muzică disco, doar Beatles și rock adevărat. Nici Cenaclul Flacăra nu ascultau, ci doar muzică de la Europa Liberă noaptea… Citeau Kafka, Hegel, Joyce, doar din snobism. Snobismul juvenil se manifestă acum și altfel și exemplificăm în trei cuvine –TIFF, Untold și Bonțida.

Ar fi interesant să studiem amprenta asupra publicului/audienței lăsată de TIFF într-o sală de cinema (oriunde doriți) la un film bun (în cea mai largă accepțiune posibilă a termenului), în timpul oricărui anotimp, dar după ce TIFF (altfel minunat festival) a plecat.

Sălile sunt pustii….Untold și Noroicastel ne aduc aminte de vocea baritonală a lui Iosif Sava – ”doar tobele, doar tobele se aud în muzica lor”…

Cei care nu citesc nu sunt romantici

Oare cine poate să asocieze o declarație de iubire, să viseze, să se relaxeze pe o muzică de tobe? Nici măcar acelea naturale, ci doar electronice. Cine poate fredona o tobă?

Dar, niște oameni care nu mai citesc, nu mai sunt nici romantici sau relaxați sunt mult, mult mai ușor de manipulat. Și ne putem trezi în fotoliul de primar cu oameni care susțin că Einstein a furat teoria relativității de la Eminescu, iar nemții sunt daci, etc.

Oare alegerea acelui primar este o consecință a lipsei de lectură sau nu? Cine nu cunoaște istoria este condamnat să o repete, cum ar spune Shelly.

Sau nu?

Adrian Marian