Împistrirea ouălor. Practici RITUALICE în satul tradițional clujean în Joia Mare

În spațiul cultural românesc, Săptămâna Mare este structurată în funcție de numeroase practici ritualice.

Între acestea, un loc aparte îl ocupă obiceiul vopsirii sau decorării ouălor, o practică răspândită în toate regiunile țării, dar cu particularități locale semnificative, arată specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj

Împistrirea ouălor. Cojile de ceapă, cel mai folosit pigment

Astfel, în multe sate transilvănene, acest gest se desfășura în mod tradițional în Joia Mare, fiind cunoscut în limbaj popular sub denumirea de „împistrirea ouălor”.

“Potrivit tradiției, pregătirea pentru împistrire începea devreme, încă de luni sau marți. Femeile adunau plantele necesare pentru prepararea coloranților vegetali, transmițând astfel o cunoaștere empirică, transmisă din generație în generație”, arată specialiștii clujeni.

Vezi și URĂRI DE PAŞTE 2025 Mesaje și FELICITĂRI de Învierea Domnului. Transmite un gând bun celor dragi de Sărbători

Cojile de ceapă, strânse și păstrate pe durata Postului Mare, reprezentau cel mai frecvent pigment folosit, oferind nuanțe de roșcat, brun sau auriu, în funcție de tipul de ceapă utilizat. În unele sate din Cluj se mai foloseau scoarța de arin, sfecla roșie sau lemnul cânesc, demonstrând o adaptare creativă la resursele vegetale locale.
“Aplicarea frunzelor sau plantelor direct pe coaja oului, înainte de fierberea acestuia în decoctul vegetal, reprezenta o tehnică frecvent întâlnită, care permitea obținerea unor modele vegetale. Frunza de pătrunjel, trifoiul sau mici flori de primăvară generau, prin fierbere, imprimări naturale, ce transformau oul într-un suport vizual al semnificației rituale”, explică reprezentanții CJCPCT Cluj.

În unele localități, decorarea ouălor avea loc nu în Joia Mare, ci în Vinerea Mare, în funcție de rânduiala locală.

Vopsirea ouălor, semnificație profund creștină

Dincolo de dimensiunea tehnică sau decorativă, oul vopsit, în special cel roșu, are o semnificație profund creștină.

“Numeroase legende din folclorul românesc explică originea acestui obicei prin raportare la Patimile Mântuitorului. Una dintre cele mai cunoscute variante spune că, la poalele Crucii, Maica Domnului a așezat un coș cu ouă, care s-au înroșit de sângele lui Hristos. Astfel, oul roșu devine nu doar un simbol pascal, ci și o mărturie a jertfei și a speranței în viața veșnică”, mai arată specialiștii clujeni.

Practica împistririi ouălor rămâne o expresie relevantă a continuității culturii populare românești, în care meșteșugul și simbolul se întâlnesc într-o formă de spiritualitate cotidiană. Chiar dacă astăzi metodele industriale de vopsire sunt larg răspândite, în numeroase gospodării se mențin încă tehnicile tradiționale, fie din respect pentru rânduială, fie din dorința de a păstra o legătură vie cu valorile de odinioară. Este un semn că tradiția merge mai departe – cu credință, cu dragoste și cu gând bun, spun speciliștii clujeni.

Foto: Ouă vopsite în coji de ceapă / Arhiva CJCPT Cluj