Dacă cineva te-ar întreba ce știi despre Victor Papilian, probabil că gândul te-ar duce direct la strada din Cluj care se surpă din cauza unor lucrări prost făcute.

Dar numele acestei străzi vine de la un om de geniu care și-a dedicat toată priceperea, chiar și viața, unor țeluri care cu greu pot fi atinse. Pe 15 august s-au împlinit 65 de ani de la moartea sa la Cluj. 

Un eminent om de știință

Victor Papilian nu este clujean din naștere, dar ce a făcut pentru acest oraș, pentru medicina, muzica și literatura  românească poate fi considerat un clujean adevărat. Și chiar unul MARE.

Ca eminent profesor de anatomie și om de știință, el a format numeroși elevi, profesori și medici, care au ridicat faima școlii de medicină clujene și, implicit, a asistenței medicale din spitalele ardelene.

Din familie de medici

S-a născut la Galați în 17 iunie 1888, în familia medicului militar Constantin Papilian, viitor general, cu doctorat în medicină luat la Paris.

Studiile secundare și le-a început la Craiova, apoi a urmat Colegiul „Sf. Sava” din Capitală. Aici a frecventat, în paralel, Conservatorul, la secția de vioară.

După absolvire, a fost angajat ca violonist în orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice, urmându-și pasiunea pentru muzică.

Cariera tânărului a luat însă o puternică întorsătură deoarece tatăl său s-a opus deciziei fiului de a se consacra muzicii și a insistat ca acesta să ducă mai departe tradiția familiei și să urmeze cariera de medic.

Din 1907, Victor Papilian a studiat medicina și a devenit medic în 1916, la București, ca elev al profesorului Francisc Rainer. În 1915 fusese ales președintele Societății Studenților în Medicină din București.

Doi ani a fost pe front ca medic de război

În perioada 1916 – 1918, a fost înrolat ca medic în război. După terminarea primei conflagrații mondiale, a fost numit director al Institutului de Anatomie al Facultății de Medicină din cadrul Universității „Dacia Superioară”.

A fost decan al Facultatății de Medicină din Cluj între 1930-1931 și 1940-1946, pe când se afla la Sibiu, prodecan (1931-1932), membru al „Societății de Biologie” și a „Societății de Antropologie” din Cluj.

Un studiu antropologic foarte interesant despre moţi, realizat de prof. dr. Victor Papilian și conf. dr. Constantin Velluda:

„Bărbaţii mai mult înalţi depăşind uşor media, svelţi cu capul scurt. (…) O serie de oameni de ştiinţă (…) consideră pe români ca având o veche origine celtică”. Totuși, media era de 1,67 m la bărbați și de 1,53 la femei!

Director al Teatrului și al Operei Naționale din Cluj

A fost director al Teatrului Național din Cluj, al Operei Naționale Române din Cluj și al Societății Scriitorilor Români din Ardeal și Banat, cofondatorul unei Orchestre simfonice la Cluj (alături de George Vâlsan și Zeno Vancea) și al unei orchestre de cameră la Sibiu în anii refugiului (nucleul viitoarei filarmonici din localitate).

Anatomia omului (Aparatul locomotor, volumul I în 1923 și Splanhnologia, volumul II în 1924/1925) rămâne în continuare o carte-manual etalon pentru studenții mediciniști.

Studenții și-acum învață după acest manual pe care l-au denumit „Papilian”.

În 1946, a mobilizat personalul medical la alegerile din acest an pentru PSD, partid condus de Constantin Titel Petrescu, vechi prieten și coleg de studenție de la Paris.

Participă și la conferințele Asociației Româno-Americane, unde era unul din vicepreședinți, care vor atârna greu la dosarul său.

Arestat și condamnat la 10 ani de închisoare

Odată cu instaurarea regimului comunist în România, în 1947, Victor Papilian a fost pensionat forțat, fiind înlăturat din funcția de decan, aceasta fiind preluată de Mihai Kernbach.

În 1948, a semnat profesiunea de credință catolică, specificând că dorește să aparțină Bisericii Greco Catolice Unite cu Roma.

A fost arestat în mai multe rânduri, iar la începutul anului 1950 a fost condamnat la 10 ani de închisoare ca adept al „ideologiei burgheze” pentru „atitudine refractară ideilor socialiste” (este închis la Văcărești la 16 august 1952 cu termen de eliberare la 16 august 1954).

După eliberarea din închisoare, a frecventat serviciile religioase clandestine săvârșite de preotul Vasile Chindriș.

Înmormântat în Cimitirul Central din Cluj

Din căsătoria cu Catherine, de profesie medic stomatolog, a avut doi copii: Victor și Cornelia. După eliberarea din detenție, cu sănatatea zdruncinată, eminentul om de știință Victor Papilian a mai trăit doar doi ani.

A murit pe 15 august 1956, la vârsta de 68 de ani. Este îngropat în Cimitirul Central din Cluj, iar monumentul funerar este simplu și auster. Pe cruce stă scris: Luptător anticomunist.

În cartea sa „Tratat de Anatomie”, profesorul și șeful Catedrei de Anatomie Umană de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, Victor Ranga, a scris următoarele despre Victor Papilian:

„După întregirea țării, din anul 1918 și pînă în 1948, Catedra de anatomie de la Facultatea de Medicină din Cluj a fost condusă strălucit de profesorul Victor Papilian (1888—1956). El a fost fiul medicului militar C. Papilian, originar din Mehedinți.

I-a avut ca profesori pe Paul Petrini și Dimitrie Gerota

Victor Papilian a urmat studiile liceale la Craiova și București. Între anii 1910 și 1916 a fost student al Facultății de Medicină din București, unde i-a avut profesori pe Paul Petrini și Dimitrie Gerota.

În același timp, a urmat clasa de vioară la Conservator, fapt care explică înființarea de către el în colaborare cu G. Vîlsan și Zeno Vancea a Filarmonicii din Cluj; de asemenea a deținut și funcția de director al Teatrului și Operei din Cluj și Sibiu.

În anul 1919, la propunerea savanților Victor Babeș și Gheorghe Marinescu, V. Papilian a devenit profesor de anatomie la Cluj. În această calitate el a lărgit și dezvoltat învățămîntul de anatomie la facultatea clujeană, creîndu-i tradiție printr-o școală puternică.

La numai un an de profesorat la Cluj a tipărit, în 2 volume, „Manual practic de disecție” și în 1935 a editat „Tratatul elementar de anatomie descriptivă și topografică” (cu aplicații medico-chirurgicale), dedicat maestrului său, Dimitrie Gerota, editat pînă astăzi în mai multe ediții.

A format numeroși elevi, profesori și medici la Cluj

În cercetarea științifică, V. Papilian s-a ocupat, încă la București, de antropologie, împreună cu profesorul Obreja, iar la Cluj, cu C. C. Veluda, cu care a scris „Istoricul antropologiei în România”. A înființat Societatea de antropologie și a contribuit la apariția revistei „Clujul medical”.

Alături de acestea se înscriu lucrările sale în domeniul embriologiei, imunologiei, fiziologiei etc. Prin sensibilitatea sa și dragostea de muzică, artă și literatură, Victor Papilian și-a dublat personalitatea, fiind în același timp romancier, dramaturg și nuvelist, precum și un mare animator al vieții culturale din Cluj.

Ca eminent dascăl de anatomie și om de știință, el a format numeroși elevi, profesori și medici, care au ridicat faima școlii de medicină clujene și implicit a asistenței medicale din spitalele ardelene”.

Bibliografie: Wikipedia

Opera literară: Generalul Frangulea, nuvele, Cluj, 1925; Ne leagă pământul, Bucureşti, 1926 (Premiul Academiei Române); Sufletul lui Faust, nuvele, Cluj, 1928; Celui ce n-are i se va lua, teatru, 1928; Un optimist incorigibil, Cluj, 1934; În credinţa celor şapte sfeşnice, I-II, Cluj, 1933;

Cerurile spun, Sibiu, 1934; Nocturnă, Cluj, 1934; Alt glas, Oradea, 1936; Fără limită, Bucureşti, 1936; Vecinul, nuvele, Bucureşti, 1938; De dincolo de râu, nuvele ardeleneşti, Colectia „Universul Literar”, Bucureşti, 1938;

A trecut…, Oradea, 1939; Cu steagul înfăşurat. Amintiri de la evacuarea Clujului, Sibiu, 1941; Manechinul lui Igor şi alte povestiri de iubire, nuvele, Bucureşti, 1943; Teatru (Cerurile spun, Nocturnă, Moartea vanităţilor), Sibiu, 1945; Nuvele olteneşti, nuvele, Craiova, 1946;

Nuvele și povestiri

Amintiri din teatru, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968; Ceartă oltenească, nuvele, ediţie îngrijită şi prefaţă de Titus Bălaşa, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973; Teatru, ediţie îngrijită şi prefaţă de Constantin Cubleşan, Cluj Napoca, 1975;

Chinuiţii nemuririi (vol.I) – Marius Leluţ, ediţie îngrijită şi prefaţă de Titus Bălaşa, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1976; Chinuiţii nemuririi (vol.II) – Gaby Leonin, ediţie îngrijită şi prefaţă de Titus Bălaşa, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981;

Bogdan infidelul, ediţie îngrijită şi prefaţă de Constantin Cubleşan, Editura Dacia, Cluj, 1982; Chinuiţii nemuririi (vol.III) – Manoil, ediţie îngrijită şi prefaţă de Titus Bălaşa, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986;

Coana Truda şi Nuvele bărbiereşti, ediţie îngrijită de Cornelia Papilian şi Constantin Cubleşan, prefaţă de Constantin Cubleşan, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1988; Lacrima şi Amintiri din teatru, ediţie îngrijită de Cornelia Papilian şi Mircea Popa, prefaţă de Mircea Popa, Editura Minerva, Bucureşti, 1988;

Povestiri fantastice, ediţie îngrijită şi prefaţă de Constantin Cubleşan, Cluj Napoca, 1994; Decameronul românesc, nuvele de dragoste, ediţie îngrijită şi prefaţă de Mircea Popa, Timişoara, 1996.