FOTO / Muzeul hoștezenilor: un colț din viața unei comunități prigonite de comuniști

Un avocat și un preot au amenajat un muzeu într-unul dintre cele două turnuri ale Bisericii Reformate, situată peste drum de Regionala CFR Cluj. 

Avocatul se numește Bányai József, preotul este Szekely József, iar micul muzeu este dedicat comunității de hoștezeni din care fac parte.

Citește și acest text în care afli cine au fost hoștezenii, de unde au venit, cu ce se ocupau, câți mai trăiesc acum la Cluj.

Hoștezenii au ridicat Biserica Reformată 

De altfel, Biserica Reformată din Orașul de Jos a fost construită chiar din banii hoştezenilor, în secolul al XIX-lea. Ea e o copie a celui mai mare lăcaș de cult reformat din Ungaria, cel din Debrecen.

Imagine din interiorul Bisericii Reformate. Foto: Tudor Știrbu

Muzeul hoștezenilor

Ideea amenajării muzeului a apărut în 2009, când Bányai József a văzut un documentar de 30 de minute despre destinul hoştezenilor.

Micul muzeu este amenajat pe trei etaje în turnul din partea dreaptă cum intri pe poarta bisericii.

Hainele și celelalte obiecte sau unelte au fost strânse din poduri, din dulapuri, de prin cămări şi atelierele care au mai supraviețuit.

„La primul nivel, găsim o combinație de bucătărie hoștezenească. Spun asta pentru că hoștezenii aveau cel puțin două, dacă nu chiar trei bucătării într-o gospodărie.

O bucătărie obișnuită, pentru prepararea hranei familiei, o bucătărie de vară, unde se prepara hrana pentru animale și depozitau diferite produse.

Plus o bucătărie mare unde își primeau oaspeții sau organizau evenimente”, povestește inițiatorul muzeului.

Kredenc, dulapul verde

În această încăpere dai de un dulap verde de bucătărie clasic. E cam ca acela de pe vremea bunicilor ori străbunicilor, numit kredenc, unde se ţineau vesela, tacâmurile şi farfuriile.

Lângă kredenc, soba, la fel de clasică, pe patru picioare, tipică unei mici bucătării de hoştezean.

Imaginea este completată de un dulap mare, verde, numit kaszten, în care hoștezeanul își ținea hainele bune, de mers la biserică ori la evenimentele de peste an.

De altfel, sertarele foarte încăpătoare erau folosite la depozitarea hainelor bune şi a vaselor care nu se foloseau prea des.

O măsuță cu două scaune, verzi, o ladă mare în care hoștezenii păstrau diverse obiecte și hainele de casă, completează tabloul din această încăpere.

Aici mai sunt expuse unelte folosite în agricultură sau în gospodărie, care sunt „afișate” pe ladă, în coșuri ori pe pereți.

„La nivelul doi, avem amenajată o cameră dintr-o gospodărie hoștezenască. Mai mult seamănă cu o cameră principală. Hoștezenii nu aveau case cu multe camere, nu trăiau în lux.

Accentul îl puneau pe păstrarea bunurilor câștigate în urma muncii câmpului și pe creșterea animalelor.

Cu aceste ustensile, se sacrifica porcul înainte de Crăciun. Foto: Tudor Știrbu

Cam o treime din gospodărie era dedicată familiei, iar restul pentru păstrarea unor produse și bunuri, respectiv pentru creșterea animalelor”, detaliază Bányai József.

Mobilierul din această încăpere este combinat, e atât pentru familie, cât și pentru oaspeți.

Aici se află un pat, un dulap mare pentru haine, un cuier în care sunt puse hainele de zi ale hoștenezilor.

Într-un colț, mai multe perechi de cizme, grele și cam butucănoase, care numai comode nu par a fi.

Două păpuși întregesc tabloul din acest spațiu. Sigur, alături de o serie de fotografii și tablouri, precum și celebrele broderii cu mesaje puse pe pereți.

La nivelul trei sunt expuse mai multe fotografii realizate de un profesionist (prof. univ. dr. Feleki Karoly).

Ele ilustrează viaţa hoştezenilor, dar şi şocul suferit în anii în care au fost expropriaţi de regimul comunist, mai ales în ultima parte a sa.

Îmbrăcămintea hoștezenilor

În broșura făcută de Tünde Gál pentru muzeu, se arată că „îmbrăcămintea vechilor agricultori clujeni era asemănătoare cu a populației de agricultori maghiari din celelalte orașe din Transilvania.

Pe o piatră hoștezeană de acum 100 de ani, putem vedea aceeiași nădragi largi încrețiți, același mintean cu două rânduri de butoane și rever.

Mintean cu talie scurtă, cizme cu carâmb larg și pălărie cu borul răsucit ca la <orășenii> agricultori din Turda, Aiud, Dej, Zalău sau la populația altor târguri și sate nobile din provincie din aceeași perioadă.

Cioareci cu clapă

Portul tradițional al agricultorului clujean: cămașa cu mâneci largi, fără guler, pe timpul verii nădragi largi încrețițiți.

În rest cioareci cu clapă gri sau albastră, decorați cu găitane, vestă cu nasturi de aramă, peste care iarna îmbrăcau și un mintean albastru. Bărbații însurați purtau un suman alb.

Pe cap purtau pălărie neagră

Peste cioareci, purtau cizme negre. Capul și-l acopereau cu pălărie neagră din păr, cu borul răsucit.

În zilele de sărbătoare, cămașa era purtată de obicei cu o panglică roșie.

Respectiv – la bărbații mai vârstnici sau la înmormântări, neagră legată la gât, iar la lucru, pentru a proteja nădragii, purtau șorț.

Port tradițional

Acest port tradițional s-a modificat sub influența portului național maghiar de nuanță neagră, decorat cu găitane, aflat în vogă în rândul clasei mijlocii din 1848.

S-a răspândit cămașa cu manșeta și guler, vesta neagră cu nasturi din os tăiați ascuțit.

Cioarecii negri sunt decorați cu găitane și împletitura numită vitézkötés, respectiv cizme cu carâmb rigid.

Găitane subțiate

Spre începutul secolului XX, găitanele s-au subțiat, s-a „demodat” decorarea cu broderie a vestei.

Pe cizmă s-a adăugat un tiv din piele împletită și nasture, s-a răspândit pălăria din material mai moale, iar panglica de la gât a devenit formalitate”.

Muzeul funcționează din 2012 și poate fi vizitat, conform programului afișat la intrarea în biserică, marțea și joia, între orele 10.00-12.00 şi 16.00-18.00.

În prealabil, trebuie să vă faceți o programare telefonică, dată fiind și situația sanitară în care ne aflăm.

Intrarea este liberă, dar dacă ți-a plăcut ce ai văzut, poți lăsa la ieșire o sumă, cât te lasă inima, în cutia bisericii.