FOTO/ Trei doamne de poveste din Sânnicoară țes covoare din blugi reciclați

V-amintiți de vacanțele la bunica când intrați în odaia cu miros de naftalină și patul imaculat cu cuverturi brodate plin de perne care stăteau țepene? Aceea era un foarte mic muzeu al casei, ca o cameră jurnal al amintirilor de familie.

Un astfel de loc găsim în satul Sânnicoară, comuna Apahida din județul Cluj. O șezătoare muzeu al satului pe Strada Școlii unde o mână de femei s-au întâlnit și au hotărât să creeze un colț de istorie. Au pornit o șezătoare care a încetat din cauza pandemiei. Cu toate acestea și-au dorit ca spațiul și muzeul de la etaj să nu dispară așa că le-a venit ideea de a țese covoare din…blugi.

Omul sfințește locul

De muzeu se ocupă cele trei doamne: Otilia Colcer, Mărioara Marcu și Angela Măcicăşan. Angela Măcicășan povestește că această clădire era părăginită, dar a fost renovată în 2017 cu ajutorul preotului paroh al bisericii din Sânnicoară, Luca Viorel.

După ce au primit acest spațiu la parter au creat șezătoarea și la etaj muzeul construit cu lucruri de odinioară. Ele au umblat pe la casele unde mai sunt bunicii în viață și au adunat cămăși sau cuverturi date de zestre. În muzeu se află o cămașă veche de aproape 100 de ani.

,,Partea de jos am amenajat-o pentru șezătoare, am primit ca donații urzoii și războiul, iar muzeul de sus l-am amenajat noi. Tot ceea ce este în muzeu noi am adunat. Unele sunt rămase de la mamele doamnelor. Trebuie foarte multă muncă să mergi să convingi pe cineva să se urce în podul casei sau să coboare în pivniță să îți caute ție o vechitură care pentru el nu este importantă”, precizează Angela Măcicășan.

Blugi vechi reciclați în covoare

Ideea de a se întâlni și a țese covoare din blugi le-a venit după ce șezătoarea a luat o pauză pentru că a venit pandemia. Au căutat să cumpere materiale, dar erau prea scumpe și întâmplător li s-a ivit în cale domnul Erno care are un lanț de second-hand-uri din Cluj.

,,Nouă ne-a venit ideea în momentul în care a venit pandemia și nu mai puteam să ne întâlnim într-un număr mare aici. Atunci am zis să nu lăsăm toate lucrurile să moară, hai cine vrea să vină din grupul pe care l-am avut să țesem.

Otilia Colcer știe multe despre țesut. Am pus cap la cap ce știm și am încercat să facem covorașe din cârpe. Am căutat, dar nu am găsit, erau foarte scumpe și am zis că nu merită să ne complicăm. Am continuat să căutăm și am dat peste un domn destul de tânăr care a înțeles ce înseamnă reciclarea și el fiind posesorul a mai multe magazine second-hand.

Ne-a oferit blugii care sunt sfâșiați la probă, ei nu pot fi recondiționați altfel, doar tăiați fâșii”, povestește Angela Măcicăşan.

Au folosit meșteșugul învățat de la mamele lor

Au învățat singure amintindu-și de la mamele lor cum se țese, apoi cu ațele pentru urzire, care costă 250 de lei din care scot 30 de metri de țesătură, le îmbină cu materialul de la blugi. Au făcut o postare pe Facebook iar cumpărătorii au început să vină. Donațiile le folosesc pentru funcționarea muzeului, când ajunge la urechile lor vreo cauză se oferă cu banii strânși.

,,Domnul a fost de acord să ne dea tot ce are în depozit, chiar ni le-a transportat acasă și atunci noi am început ușor să ne amintim ce înseamnă să urzești, să pui urzeala pe război, să țeși cu adevărat trecut prin ițe, prin spată și așa mai departe”, mai spune Angela.

Dorul de șezătoare

Le este dor de momentele când se întâlneau cu fetele din sat sau Cluj care veneau să învețe să își împodobească iile, să croșeteze sau chiar să facă blide din lut.

,,Aici era șezătoare, în care ne adunam aproape 20 de doamne sâmbăta și fiecare făcea ceva ce îi plăcea, ce știa să facă sau îi arăta celeilalte.

Una croșeta, alta cosea cămăși sau ii. De exemplu, o doamnă care se pricepea în lucrul cu ceramica a încercat să îi învețe pe copii meșteșugul, roata olarului și până la urmă ne-am omogenizat. Fiecare am făcut ce am învățat de la cealaltă”, își amintește doamna Angela.

,,Tradițiile astea mor dacă nu se face nimic, iar dacă ne ducem noi nu vor mai fi”

Doamnele spun că și-ar dori să fie mai interesată noua generație de astfel de activități, măcar ca un hobby, ca tradiția să nu se piardă. Este nevoie de părinți și bunici să le povestească și să le stârnească curiozitatea.

,,Sunt foarte puțini copii interesați de tradiții, noi am avut niște mămici tinere care se ocupă personal de ei și totodată de grup, dar din grup puțini au fost cei care s-au arătat interesați de așa ceva.

Ajută la creativitatea lor dacă ar avea și susținerea părinților. În primul rând,părinții nu înțeleg ei ce înseamnă arta tradițională.

Adulții care au acum copii sunt născuți după Revoluție și niciunul dintre ei nu a prins când mama țesea la război. Tradițiile astea mor dacă nu se face nimic, iar dacă ne ducem noi nu vor mai fi”, mai spune Angela.

Muzeul Satului Sânnicoaraeste deschis în fiecare zi în principiu, iar un covoraș din blugi costă 50 de lei pe metru liniar. Doamnele sunt deschise pentru musafiri, iar după ce prezintă muzeul și covoarele oferă bonus și povești din tinerețe.

Dana Coțovanu