FOTO. Șofer ISU Cluj, 22 de ani de intervenții: Dacă nu vii aici pregătit să pui ceva de la tine, nu te apuca să te faci pompier

Plutonierul adjutant șef Daniel Boitor are aproape 27 de ani de când este pompier la ISU Cluj, din care 22 petrecuți în misiuni de intervenție, fiind cel mai experimentat conducător de autospecială și comandant de echipaj. Putea să se pensioneze în urmă cu 6 ani, dar a rămas, în continuare, pe baricade, prins de pasiunea pentru intervenții la incendii și accidente.

Daniel Boitor a fost angajat la ISU Cluj în 1 martie 1998, pe postul de bucătar, dorința și scopul său fiind, însă, să lucreze la intervenții. De mic avea acest vis, să fie pompier, văzând mașinile roșii trecând în trombă pe străzile Clujului, cu sirenele pornite, pentru a ajunge cât mai repede la un incendiu.

”Dintotdeauna mi-au plăcut mașinile”

”Lucrurile s-au așezat într-o asemenea măsură încât totul a coincis cu toate dorințele și visurile mele de când eram copil. Mi-am dorit să devin șofer de autospecială de pompieri pentru că, pentru mine, condusul mașinii e o pasiune dată de un unchi de-al meu, care era șofer.

Dintotdeauna mi-au plăcut mașinile, chestiile tehnice, și unde muncea el am făcut și școala de șoferi și am obținut permisul de conducere în 1992. Poate că puțini își stabilesc ca și scop în viață să conducă o mașină, dar pentru mine chiar a fost un scop. Sigur că a fost o satisfacție nu doar personală, ci și familială, pentru că soția mea m-a luat cu totul când ne-am căsătorit, inclusiv cu pasiunile mele pentru mașini.

În momentul în care am ajuns șofer la pompieri, am înțeles că există și partea de intervenție. Îmi place la fel de mult și să conduc autospecialele și să fac intervenție, slăbiciunea mea cea mai mare fiind pentru partea de incendii și descarcerare”, spune Boitor.

Mașini vechi din 1983

Acesta și-a amintit de partea de început a carierei la ISU Cluj când conducea vechile autospeciale cisterne de alimentare cu apă (APCA) spunând că șoferii care au reușit să conducă mașinile de atunci, pot conduce acum orice.

Primul său contact cu autospecialele de intervenție a fost în 2002 când parcul auto al ISU Cluj mai deținea mașini de pompieri produse în 1983, iar pentru că avea vechime în șofat i s-au dat pe mână mașinile mari, după ce a insistat să o conducă ”pe cea mai mare”.

Fiind mașini vechi, după fiecare intervenție șoferul meșterea la ele, mai ales pe partea de mecanică, mașinile având nevoie aproape tot timpul de reparații.

”În timp, s-a creat o legătură între mine și autospecială și, parcă pentru că simțea că mi-e dragă, nici nu mi-a cauzat mari probleme.

Eram foarte interesat de caracteristicele tehnice, mai ales de partea de transmisie și de forță la mașină. Am prins câteva serii de militari în termen, atrași de felul în care le-am explicat și m-am ocupat de ei. Când veneau atunci în armată voiau să fie în subordinea mea, pentru că auziseră de mine”, a explicat Daniel Boitor.

Prima intervenție, emoție mai mare decât la Starea Civilă

Prima intervenție, pe care și-o amintește ca și când ar fi fost ieri, a fost la un  incendiu izbucnit la un acoperiș de casă, în Apahida, în 2002.

”Era noapte, era iarnă, era foarte frig afară. Am mers la ora 4,30 spre subunitate și erau minus 17 grade. M-am simțit atunci ca și în fața unui examen și poate că n-am fost atât de emoționat când am spus <<da>> la Starea Civilă, ca și atunci când am condus eu autospeciala ISU la prima intervenție.

Am fost două mașini, iar în față mergea colegul care conducea tura de serviciu și intervenția în sine, un coleg foarte bun, foarte capabil, profesionist, care știa să relaționeze foarte bine cu colegii, cu militarii. M-a marcat atunci calmul lui, deși lumea era agitată și, cumva, m-am gândit că aș vrea să pot să fiu ca și el.

Și unii zic acum că asta le place când merg cu mine la intervenție, că sunt foarte calm. Le transmit celor din echipajul pe care îl conduc  siguranță, calm, încredere”, a adăugat pompierul clujean.

Alarmare în timp de noapte

Acesta recunoaște că are parte de o familie excepțională și o soție deosebită care a înțeles tot ce a trebuit să facă, în condițiile în care programul său nu se limita doar la cel de la serviciu ci trecea și dincolo de momentul în care pleca acasă.

”Am avut de foarte multe ori alarmarea subunității, nu doar la intervenții, ci pentru a se vedea timpul de răspuns, de reacție, a întregii unități în cazul unor intervenții de foarte mare amploare.

Și nu mi s-a părut niciodată prea mult ceea ce mi s-a cerut, pentru că îmi este atât de drag ceea ce fac, că nu mi se pare aproape nimic imposibil de făcut, chiar dacă e vorba și în afara timpului de serviciu și trebuie să sar din pat la ora 3 dimineața”, a precizat Daniel Boitor.

Intervenție în concediu la un accident

Toate abilitățile deprinse în cadrul ISU Cluj i-au folosit și în viața personală.

Astfel, în timp ce mergea în concediu cu familia și câteva rude undeva în județul Hunedoara, a surprins în direct producerea unui accident rutier în care au fost implicate patru mașini și în urma căruia au rezultat mai multe victime.

Clujeanul a oprit mașina, s-a dat rapid jos și a evaluat situația și a reușit să își coordoneze rudele pentru acordarea primului ajutor, soția sa fiind și asistentă medicală.

”Eu m-am dus la mașina pe care a văzut-o cea mai grav avariată. Am sunat la 112 și, ca să scurtez discuția, m-am prezentat că sunt pompier la ISU Cluj, relatându-i dispecerei ce s-a întâmplat. Când m-a întrebat ce mașini să trimită i-am spus că este nevoie de trei ambulanțe, de o autospecială de descarcerare și de una de stingere pentru că dintr-un rezervor curge combustibil.

Când am auzit sirenele că se apropie am plecat, situația era stabilizată, astfel că am simțit că nu e nevoie să rămân acolo ca să se știe neapărat cine a făcut chestia asta”, a povestit Daniel Boitor.

Și-a salvat fiul de două ori

De asemenea, procedurile medicale învățate și pe partea de acordare a primului ajutor i-au fost de folos și când a intervenit în două rânduri pentru a-și salva fiul minor, care căzuse prima oară într-o groapă și a doua oară de la mică înălțime.

Potrivit acestuia, după atâția ani de intervenții și-a dat seama că nu are nici un fel de blocaj, știind exact cum să reacționeze și cum să procedeze.

Peste 1000 de intervenții

În cariera sa de 22 de ani de șofer la ISU Cluj, Daniel Boitor a participat la peste 1000 de intervenții de stingere incendii și descarcerare, ca șofer și comandant de echipaj, străbătând peste 100.000 de kilometri.

”Autospecialele vechi erau mașini greoaie, transportau o cantitate de 9.000 – 11.000 de litri de apă, motoarele nu erau atât performante. Timpul nostru de reacție calculat era foarte lung și nu întotdeauna reușeam să ne încadrăm, pentru că, în momentul în care mașinile dădeau de deal, puteam opri și girofarul și sirenele, că toți treceau pe lângă noi. Când o luam la vale, se schimba situația în bine.

Apoi au fost aduse mașinile noi, a fost o schimbare în totalitate, avantajul cel mai mare fiind că aveam căldură în mașină…Adică, în timp ce s-a înnoit parcul auto, am ajuns să avem lucruri la care nu ne-am gândit, cum este căldura în mașină, pentru că, până atunci, nu ne gândisem la acest tip de confort.

În unele ierni era atât de frig că îngheța apa pe furtun când îl mutam de la o mașină la alta. Și atunci îi puneam pe militari să calce unul lângă altul pe furtun, să miște apa, până când dădeam drumul la apă, pentru că îngheța bocnă.

În plus, mașina nouă pe care am primit-o avea apă mai puțină, dar avea sisteme care foloseau apă mai puțină la presiune foarte mare, ceea ce conta mai mult decât cantitatea mare de apă.

Mai era și motorul, mult mai puternic, iar multe piese erau din aluminiu, mult mai ușoare, astfel că lucrurile s-au schimbat în bine”, și-a amintit pompierul.

Intervenție din mers

Fișa postului său include, pe lângă partea de șofer, și comanda echipajului de 4-5 membri și intervenția propriu-zisă la stingerea unui incendiu sau la intervenție la descarcerarea victimelor aflate într-o mașină în urma unui accident.

”Nu puteam sta deoparte. Treaba mea era să duc mașina și echipajul acolo, să le să dau drumul la apă, să le dau sculele de care au nevoie, să-i aduc înapoi, să alimentez cu apă, cu combustibil.

Dar nu puteam să fac asta. De multe ori la dispozitivul de întindere a furtunurilor aveam un sistem mai aparte pregătit pe mașină. Practic, ne-am pus punct niște strategii de eficientizare a acțiunilor noastre, pentru ca intervenția să se deruleze cât mai bine.

Am fost la un curs la Târgu Mureș la care au participat pompieri din Franța, iar unul ne-a spus că dacă ar fi aplicat modul nostru de intervenție combinat cu tehnica lor, probabil că ar fi cei mai buni pompieri din Europa.

Ei stăteau, analizau modul de intervenție mai ales pe partea de descarcerare și acordarea primului ajutor, și pierdeau secunde prețioase, or noi făceam totul din mers. Cele câteva secunde pot să facă diferență între salvarea unui om sau a bunurilor oamenilor dintr-un incendiu.

De altfel, am și participat la un concurs referitor la cine dezmembrează cel mai repede o mașină și am fost de departe mai buni decât francezii, folosind aceleași scule”, a mai povestit Daniel Boitor.

”Am meseria în sânge”

La cei 53 de ani, pompierul clujean se putea pensiona încă de acum 6 ani, la 47 de ani, dar a considerat că experiența sa poate fi benefică și pentru cei tineri.

”Am meseria asta în sânge. Încă mă mai țin balamalele, îmi iau probele sportive, nu pot renunța atât de ușor.

Dacă ar fi să o luăm legislativ, aș putea să mai rămân cam încă un an jumătate.

Numai Dumnezeu știe care va fi limita pentru mine, dar deocamdată rămân. Eu îmi cunosc limitele și i-am promis soției mele că în momentul în care ceva nu e regulă va fi punctul carierei pentru mine”, a menționat pompierul clujean.

Acesta are și un mesaj pentru tinerii care sunt interesați de o carieră în cadrul ISU Cluj spunând că meseria de pompier se face cu brațul, cu sufletul și cu mintea.

”Dacă vine cineva aici doar pentru partea financiară, va avea de suferit. Dacă nu vii pregătit să pui ceva de la tine în ceea ce faci, nu te apuca să te faci pompier”, a conchis Daniel Boitor.