FOTO/ O sticlă de vin sau whisky din bucătăria ta poate fi artă pentru Irina BBota

Clujeanca Irina BBota și-a descoperit pasiunea pentru artă la 43 de ani și reușește să transforme complet ceea ce unii aruncă. Sticlele de vin sau whisky pentru majoritatea reprezintă gunoi după ce le-au consumat, dar pentru Irina reprezintă artă în transformare.

Casa Irinei Bbota este propriul ei atelier. Aici scrie și pictează cât poate fi ziua de lungă. De profesie este învățătoare, dar a ales să iasă din sistem din cauza puținelor posturi de profesori titulari în școli. Povestește că fiecare an o găsea ca suplinitoare și era ,,aruncată când pe un deal, când pe altul”.

A ales la un moment dat calea străinătății, ca mulți români care nu își găsesc locul aici. Astfel, a plecat în Anglia unde a lucrat timp de 4 ani la un birou de preluare comenzi.

În timpul ăsta și-a scris și propria carte și începea să cocheteze cu arta.

Sticlele care pot ajunge la gunoi prin artă ajung în vitrină

S-a întors de curând în țară unde și-a schimbat locuința, aici a vrut să aducă un aer personal noului spațiu. A observat ce formă specială au unele sticle și cum ar putea fi redecorate.

,,De ceva vreme am pus ochii pe o sticlă și mi-am zis că dacă tot s-a  hotărât griul și galbenul să fie culoarea anului să încerc să mă joc cu  nuanțele de gri să văd ce iese. Am realizat cele două sticle și vaza. Le fac cu pistol de silicon să aibă efect 3D și le vopsesc. Iar sticlele sunt un fel de mixt din pictură și lucru manual cu acele mărgele. Eu fiind de profesie învățătoare, la școală decoram diverse alături de copii la ora de lucru manual, activitate care îmi plăcea mult”, povestește Irina BBota.

Nu are studii în domeniu, creează după ceea ce simte

Povestește sfioasă că nu are studii în domeniul artei, dar cu toate acestea explorează acest domeniu și este autodidact.

,,Să știți că nu am școală în acest sens, nu am făcut nici o școală de artă, nimic. Totul vine din mine. Învăț singură prin experiență și se vede diferența din desenele mele, progresul este vizibil. Dacă aș putea să stau închisă mult timp în casă nu aș avea nici o problemă pentru că am cu ce să mă ocup. Inițial nu am pornit cu ideea să le vând ci, cum v-am spus, doar să îmi decorez casa. Așa am ajuns să și cer sticle pe pagini de Facebook, așa și reciclez și vorba aia gunoiul unora este și comoara altuia. Îmi place ideea de a transforma ceva în artă”, a mai spus artista.

Prețul unei sticle pleacă de la 100 de lei

Irina BBota a cerut de curând pe un grup de Facebook, unde oamenii donează lucruri de care nu se mai folosesc, sticle pentru a le putea decora și a postat câteva exemple ce vrea să facă din ele. Valul de comentarii de apreciere și comenzi a început să apară.

,,Prețul pentru sticlă este de 100 de lei cred că este în regulă. O astfel de sticlă eu o lucrez în 6 ore. De exemplu, în Anglia o vinzi la 40-50 de lire bucata, acolo se apreciază mult mai mult lucrul hand-made. În România abia acum începe a se căuta, dar încă nu suntem la nivelul să apreciem muncă depusă de om. Plus că este o activitate interesantă și benefică, nu poluează, este durabilă și o poți realiza după gustul fiecăruia”, a mai spus Irina BBota.

A încheiat un capitol de viață publicând și o carte

Pasiunea sa pentru scris a început în 2014 pe când participa la niște antologii de poezii, dar s-a materializat în timpul petrecut în Anglia într-o carte în limba engleză ,,Eternal Tears of Deception” în care vorbește despre trăirile ei.

,,Sunt foarte mândră de cartea asta. Cartea mea prezintă trăirile mele, dacă știe cineva să citească printre rânduri mă poate cunoaște în ce am scris acolo. Acolo este toată viață mea. Sunt poezii de iubire, de decepție, de depresie, de rugăciune, despre copii și mama”, ne-a povestit Irina BBota.

Inspirația pentru ea este acolo unde unii nu văd

Irina își găsește inspirația pretutindeni, povestește că simte că este ca într-o transă să creeze cât mai mult, să se joace cu tot felul de culori și texturi. Are o fire melancolică, dar folosește asta în ceea ce face ca sursă de inspirație.

,,În desenele mele experimentez mai multe stiluri, tehnici și încerc să îmi găsesc cumva propriul stil. Anul trecut am pictat destul de mult, încât am ajuns să nu mai am loc în casă de picturi, erau pereții plini. Am și vândut în Anglia câteva.

Mă inspiră orice, am momente în care atunci când sunt pe stradă și văd doi bătrânei ținându-se de mâna mă inspiră. Depinde mult de starea mea de spirit, dar orice poate fi o sursă de inspirație. În carte, de exemplu, sunt lucruri dureroase pe care mi-a fost foarte greu să le pun pe hârtie. Dar tind să cred că un poet scrie mult mai frumos atunci când e trist.

Tristețea este o sursă fenomenală de inspirație. Îmi amintesc că una dintre purtătoarele de cuvânt a editurii Națiunea spunea că sunt poeta eternelor dileme și a iubirii împlinite. Poate pentru că toate poeziile mele de atunci erau precum niște întrebări retorice. Când o să scriu a doua carte în limba română o voi numi Eternele mele dileme”, a încheiat Irina BBota.

Dana Coțovanu