FOTO INEDIT. Clujeanul care şi-a pus semnătura pe actul Marii Uniri. Premierul României de trei ori

Una dintre cele mai mari personalităţi clujene, cel puţin prin rezultaele sale politice, este Alexandru Vaida-Voevod. Imaginea reprezintă o fotografie originală rară (arhiva Cluj24), realizată la Cluj, în anul 1933, de Fotofilm Cluj. În fotografie apar Alexandru Vaida-Voevod (al treilea din stânga), Emil Pop, VV Tilea şi alţi fruntaşi clujeni şi naţionali ai PNŢ.

Alexandru Vaida-Voevod (27 februarie 1872, Bobâlna, 19 martie 1950, Sibiu), om politic, medic, unul dintre liderii Partidului Național Român din Transilvania şi Partidului Național Țărănesc, de trei ori premier, inclusiv în timpul negocierilor de pace de la Paris, când s-au stabilit graniţele României. A fost primul premier al României Mari.

Apărător al românilor din Transilvania

Printre altele, a colaborat cu Aurel C. Popovici la elaborarea în 1891 a „Replicii” junimii academice române către studenții maghiari, ca răspuns la „Memoriul” studenților maghiari de la universitățile din Budapesta și Cluj.

În 1893 a luat parte la Sibiu la Conferința Națională a Partidului Național Român. Atunci, președinte al partidului a fost ales dr. Ioan Rațiu. Şi s-a hotărât elaborarea unui „Memorandum” al românilor, adresat împăratului de la Viena. „Memorandumul” a fost redactat pentru a susține revendicările românilor din imperiu și a denunța politica de asuprire națională și intoleranța practicată de guvernul de la Budapesta.

A făcut parte dintr-un Comitet Național care a ținut locul celor întemnițați. Iar pe manifestul lansat în timpul procesului de la Cluj apare semnătura sa, alături de cea a preotului Vasile Lucaciu.

S-a implicat în pregătirea și desfășurarea Conferinței Partidului Național Român din 10 ianuarie 1905 de la Sibiu. Conferinţa a adus triumful noului val din care mai făceau parte Iuliu Maniu, Aurel Vlad și Nicolae Comșa. Ulterior, a activat ca deputat în Parlamentul de la Budapesta, unde s-a distins ca unul din deputații cu vederi democratice.

Contribuţie deosebită la Marea Unire

A avut o contribuție deosebit de importantă la înfăptuirea Unirii Transilvaniei cu România. Pe 29 septembrie/12 octombrie 1918, la Oradea s-au desfășurat lucrările Comitetului Executiv al Partidului Național Român. În cadrul acestora s-a hotărât ca națiunea română din Austro-Ungaria, „liberă de orice înrâurire străină”, să-și aleagă „așezarea ei printre națiunile libere”. Rezoluția Comitetului Executiv a fost citită de către Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul din Budapesta pe 5/18 octombrie.

Pe 1 decembrie 1918, a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, unde cei 1228 de delegați aleși ai românilor „din Transilvania, Banat și Țara Ungurească” au votat Rezoluția Unirii care „decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”. După acest eveniment istoric, el devine membru al Consiliului Dirigent, pentru a pregăti unificarea administrativă cu Vechiul Regat. Şi s-a numărat între cei patru delegați ardeleni (alături de Vasile Goldiș, Iuliu Hossu și Miron Cristea) care au adus regelui Ferdinand I Rezoluția Unirii pentru a fi ratificată.

A devenit mason pentru a ajuta Unirea

În 1919, Vaida-Voevod (alături de Tr. Vuia, C. Brediceanu, M. Şerban, Gh. Crişan, I. Pilat şi V. Niţescu) este primit în loja masonică „Ernest Renan”. Apoi, în același an, a participat la Paris, ca invitat special, la ședința de închidere a Conventului anual al Marelui Orient de Franța. În calitatea lui, recunoscută, de membru al Marelui Orient, Vaida a avut prilejul să trateze cu Georges Clemenceau și cu George Lloyd. La 21 iunie 1923, Vaida-Voevod a fost ales Membru Emerit al Suveranului Sanctuar al României (cu gradul 33). Iar în 1928 a fost ales Mare Orator Adjunct.

(MaAv)