În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Au început lucrările la lotul 1 din cadrul proiectului de electrificare a căii ferate pe calea ferată Cluj-Oradea. Progresul fizic în teren este de 5%, însă mobilizarea constructorului este modestă.

Lucrările pe primul lot al magistralei Cluj-Napoca – Oradea au ajuns la stadiul fizic de 5%, arată cei de la Asociația Pro Infrastructură.

Se va circula cu 100 km/h!

Pe lotul Cluj-Aghireșu se va putea circula cu o viteză de 100 de km/h, față de viteza maximă de 80 km/h, înainte de lucrări. Linia va fi electrificată și va beneficia de sistem de semnalizare modernă ETCS.

„Calea ferată Cluj-Aghireșu a intrat în reconstrucție. Avem prima filmare integrală de pe Magistrala M300 între Cluj-Napoca și Aghireșu (gara Aghireș), adică lotul 1 din 4 al proiectului de electrificare și modernizare dintre Cluj-Napoca și Oradea (Episcopia Bihor).

Pe aici trenurile ardelenești „high speed” vor circula cu maxim 100 km/h față de 80 km/h înainte, pe același traseu sinuos austro-ungar, fiindcă doar două curbe au fost reproiectate, la nord-vest de Gârbău. Îmbunătățirile notabile sunt electrificarea liniei și introducerea semnalizării moderne ETCS. Într-un viitor incert va exista și un serviciu de tren metropolitan”, au transmis reprezentanții asociației.

Mobilizare modestă pe șantier, până în prezent

Constructorul, Asocierea RailWorks-Arcada-Alstom, are o mobilizare modestă, apreciază reprezentanții ONG-ului, având în vedere că ne aflăm în plin sezon de construcții.

Lucrările sunt finanțate prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și trebuie finalizate până în anul 2026, conform contractului.

„În plin sezon de construcții și într-o zi de lucru, joi, am sperat să vedem o mobilizare mai bună a Asocierii RailWorks formată din Arcada și Alstom. Progresul fizic este aproximativ 5% cu avans financiar 11%. Lucrările de până acum constau în demontarea firului 1, execuția organizării de șantier și amenajarea albiei râului Nadăș. Încă se circulă pe firul vechi până la Aghireșu.

Ținta ambițioasă este încadrarea în termenele PNRR, adică finalizarea până în 2026. Contractul de 1,6 miliarde lei fără TVA a fost semnat în 30.12.2022 și prevede 6 luni de proiectare și alte 36 de execuție. Spuneți voi ce șanse sunt să se respecte aceste jaloane”, au mai arătat cei de la Asociația Pro Infrastructură.

Reprezentanții asociației au promis filmări și de pe loturile 2 și 3.

Evaluarea Naţională pentru absolvenţii clasei a VIII-a începe, în 25 iunie, cu proba la limba şi literatura română. Ce marcaje sunt permise pe lucrări şi cum pot candidaţii să corecteze răspunsurile, dacă este nevoie?

În clasa a VIII-a erau înscriși 176.266 de elevi la începutul anului școlar curent, conform Ministerului Educației.

Ministerul Educaţiei a transmis către inspectoratele şcolare câteva informaţii utile, pentru ca ele să le fie comunicate copiilor, scrie Alba24.ro.

Evaluarea Naţională 2024, clasa a VIII-a. REGULI: Cum poți CORECTA un răspuns greșit și ce marcaje sunt permise pe lucrări

Diriginții au sarcina să-i informeze pe elevii de clasa a VIII-a cum pot să corecteze eventualele greșeli la probele scrise de la Evaluarea Națională 2024, potrivit Edupedu, care citează o adresă a Ministerului Educației, document primit de inspectoratele școlare.

Evaluarea Naţională 2024, clasa a VIII-a: Reguli

La Limba şi literatura română şi/sau maternă sunt permise sublinierile pe text cu creion sau stilou/pix de culoare albastră sau delimitarea propoziţiilor în frază.

În plus, la Limba şi literatura română şi/sau maternă un răspuns poate fi corectat prin tăierea cu o linie orizontală a literei scrise în căsuţă şi scrierea în dreapta căsuţei a literei asociate răspunsului considerat corect.

Dacă răspunsul constă în marcarea cu X a unei opţiuni, acesta poate fi corectat prin tăierea cu o linie orizontală a marcajului X şi marcarea cu X a răspunsului considerat corect.

Reguli Evaluarea Naţională 2024 clasa a VIII-a la Mate: La figurile de la proba de Matematică sunt permise marcajele pe figură şi completarea figurilor cu creion sau stilou/pix de culoare albastră sau realizarea unor figuri geometrice (cu creion sau stilou/pix de culoare albastră) în spaţiul pus la dispoziţie pentru rezolvarea problemelor.

La Matematică, un răspuns de la Subiectul I sau de la Subiectul al II-lea poate fi corectat prin tăierea cu o linie orizontală şi încercuirea altui răspuns considerat corect.

Dacă elevul revine asupra răspunsului încercuit iniţial şi consideră ca fiind corectă o altă variantă, aceasta va fi scrisă în spaţiul dedicat punctajului atribuit exerciţiului, aflat lângă zona cu cele patru variante de răspuns.

Calendarul Evaluarea Națională 2024:

25 iunie 2024 – Proba scrisă la Limba română
27 iunie 2024 – Proba scrisă la Matematică
28 iunie 2024 – Proba scrisă la Limba maternă
3 iulie 2024 – Afișarea rezultatelor înaintea contestațiilor (până la ora 14:00)
3 iulie (orele 16 – 19) și 4 iulie 2024 (ora 08:00 – ora 12:00) – Depunerea contestațiilor
4 – 9 iulie 2024 – Soluționarea contestațiilor
9 iulie 2024 – Afișarea rezultatelor finale după soluționarea contestațiilor

Filmul lui Bertrand Bonello, intitulat Bestia (La Bête, 2023), este un adevărat monstru cinematografic. Cineastul francez, care a debutat cu alți regizori precum Gaspar Noé sau Leos Carax, parte din curentul numit „Noul Extremism”, jonglează în această producție stranie cu multiple genuri cinematografice.

Ceea ce începe ca o filmare digitală, se transformă într-o poveste „de epocă”, apoi devine un „sefeu” tipic, care primește aspecte de film experimental, trece prin faze de video-interviu și sfârșește ca un film de groază.

Toate acestea sunt amestecate cu scene filmate ca videoclipuri muzical în stil tehno, printre care sunt inserate filmări cu telefonul mobil, sunt folosite ecrane multiple, are elemente din filmele romantice sau din cinemaul suprarealist.

Construit ca o suită de trei filme distincte, fiecare dintre aceste unități narative funcționând atât independent unele de altele, cât și în încrengătura complexă rezultată din montaj, filmul are toate caracteristicile unei bestii cinematografice.

Bestia umană

De altfel tema „bestiei umane” nu este nouă în filmul francez, unul dintre filmele etalon ale cinemaului „din Hexagon” La Bête Humaine (1938), regizat de Jean Renoir.

Văzând povestea lui Bonello mi s-a făcut brusc dor să revăd Bestia umană, poate și pentru că actorul masculin principal, britanicul George MacKay, care l-a jucat pe Hamlet în Ophelia (2018) lui Claire McCarthy, nu e la fel de convingător ca Jean Gabin și nu reușește să îi ofere lui Léa Seydoux, actrița principală, un punct de sprijin.

Rol pentru Lea Seydoux

Poate că alegerea regizorului pentru actorul masculin are o motivație subconștientă. În mod real tot fimul este construit exclusiv în jurul lui Seydoux. Chiar regizorul recunoaște, în interviurile date după lansarea filmului, că a scris scenariul și a gândit planurile cinematografice în mod special pentru această actriță.

Opțiunea (și obsesia) devine transparent din groplanurile cu chipul acestei actrițe, al cărei rol din Albastru e cea mai caldă culoare (2013, r. Abdellatif Kechiche) i-a adus o notorietate poate nedorită. Dar tot ce face Bonello în acest film este creat special pentru Seydoux, costumele, decorurile, muzica și chiar coregrafia sunt „seydoux”-izate.

Principala „bestie” din această producție voit hibridă este actrița principală. Seydoux este Gabrielle Monnier (numele are evidente conotații simbolice, cu trimitere la moara care macină timpul), o tânără femeie care trece prin mai multe episoade temporale, interacționând cu același bărbat, Louis.

Întoarcere în timp

Modelul narativ nu este inovator, el e recurent în sub-genul de „dragoste atemporală”, consacrat în cinemaul contemporan de filmul sentimentaloid al lui Jeannot Szwarc, Somewhere in Time (1980), în care două personaje, jucate de Christopher Reeve și Jane Seymor, sunt niște îndrăgostiți care se regăsesc dincolo de timp și spațiu.

Motivul, care a fost folosit chiar și de către Liviu Rebreanu în „Adam și Eva”, e adeseori folosit în filmele SF, ca o motivație dramaturgică.

În filmul clasic regizat de Nicholas Meyer, Time After Time (1979), mașina timpului intermediază relația dintre îndrăgostiți.

Sau, în varianta și mai siropoasă a lui James Mangold (Kate & Leopold 2001), unde nu mai avem nevoie de explicații, ori în maniera din Nevasta călătorului în timp (2009), adaptarea realizată de Robert Schwentke.

Bonello începe filmul cu personajul amplasat într-un imens decor verde, cu o voce masculină care o ghidează, oferindu-i instrucțiuni despre poziția ei scenică, despre elementele de decor, care cel mai probabil vor fi adăugate „în post” (adică în postproducția  digitalizată). Când actrița începe „să joace” pe fundalul verde, aflăm că urmează să apară „umbra Bestiei”, ca și când ar urma un film de groază.

Numai că scena următoare contrabalansează imaginile de debut. În loc să înceapă o poveste violentă, asistăm la o petrecere în care oameni îmbrăcați în costume din epoca victoriană interacționează ca într-un film de epocă.

Scenariu inspirat de Henry James

Aici scenariul e inspirat de una dintre cele mai cunoscute și mai discutate nuvele ale lui Henry James, publicată într-un volum din 1903, intitulat „The Better Sort”. La James personajul principal este John Marcher, un aristocrat care așteaptă o „Fiară chircită din junglă” (A crouching Beast in the Jungle), care urmează să-i schimbe viața.

E interesant că, tot în 2023, a mai fost realizat un film francez inspirat de același text al lui Henry James. La Bête dans la jungle (Bestia din junglă), regizat și scris de Patric Chiha, cu Anaïs Demoustier în rolul May Bertram și cu Tom Mercier în rolul lui John Marcher, spune povestea a doi îndrăgostiți cre așteaptă timp de 25 de ani să se întâmple „Lucrul”.

Și, așa cum se întâmplă întotdeauna în viață, când „Lucrul” pe care îl așteptăm se întâmplă, el are loc mereu într-un mod neașteptat. Pentru Bonello relația dintre Gabrielle și Louis, amplasată într-un salon cu picturi care par inspirate din Francis Bacon și Egon Schiele, e prilejul pentru a introduce mesajul central.

Acesta e punctat de faptul că personajele încep să vorbească în engleză în loc de franceză, relevant pentru că schimbarea de limbă marchează angoasa lui Gabrielle, care așteaptă și ea să i întâmple ceva „rar, ciudat și cumplit”, care să o spulbere (obliterate) și să o anihileze.

Salt în timp

Povestea face un nou salt vizual, acum poziționată pe un fundal negru, Gabrielle, cu un alt aspect fizic (are părul lung și drept, după ce la început avusese părul scurt, iar în filmul „de epocă” avea o coafură extrem de complicată), își face autobiografia.

În urma acestui interogatoriu aflăm că a trăit o vreme în Statele Unite, dar în SUA a izbucnit un război civil, iar ea s-a refugiat la Chengdu, în China. După care, cu ajutorul unui intertitlu, ne dăm seama că suntem în anul 2024.

O informație importantă este aceea că „Vocea” cu care vorbește Gabrielle este chiar vocea lui Bonello, care „joacă” în propriul său film într-un rol pur acustic, funcționând fie ca „vocea stăpânului” (her master’s voice), unde regizorul dă indicații actriței în „filmul din film”, fie ca parte a sistemului de operare cu care femeia din viitor discută.

Tehnica, numită în teoria filmului „voce acusmatică”, îi permite regizorului să se instaureze ca prezență fizică exclusiv prin mijloace acustice. De altfel Botello, care este și muzician, realizează chiar el coloana sonoră și muzicală, aceasta devenind o parte componentă a construcției narative, parte integrantă din structura de ansamblu a filmului.

Cu ajutorul acestei voci de-corporalizate înțelegem că suntem într-un viitor distopic, în care inteligența artificială a preluat controlul asupra omenirii, mare parte dintre oameni devenind „useless people”. Acest dialog voit mecanic, în care tânăra femeie discută cu „Vocea” despre transformarea oamenilor din pricina inteligenței artificiale, introduce ideea că, în anul 2025, s-a întâmplat ceva care a schimbat lumea.

AI în viitor

Abia când Vocea cu care personajul feminin interacționează îi reproșează că a refuzat „curățarea ADN-ului”, înțelegem ce se întâmplă. Oamenii care au prea multe emoții (ea are prea multă furie ca să poată fi angajată într-o slujbă normală) sau ale căror sentimente le afectează capacitatea de a fi eficienți la locul de muncă, sunt marginalizați.

„Vocea” spune că nu inteligența îi lipsește omenirii din viitor, tocmai această inteligență a salvat umanitatea, inteligență artificială, echitabilă și responsabilă, care a preluat controlul asupra destinelor omenirii.

Acest context îi oferă lui Bonello prilejul pentru o lungă (și destul de banală) meditație despre prezent, discuțiile despre impactul pe care mașinăriile fără emoții, computerele și inteligența artificială le pot avea asupra mașinilor sentimentale, care sunt oamenii, nu depășesc nivelul de „introducere în etica aparatelor de calcul”.

Paris futuristic

Când, la ieșirea de la interviu, Gabrielle trece printr-un fel de labirint instituțional, unde culoarele sunt dominate de tonuri de gri și se reîntâlnește cu Louis, înțelegem că cei doi sunt conectați dincolo de timp.

Deși stranietatea secvențelor e amplificată de elemente suprarealiste, cum este Parisul futuristic unde vedem obiecte ciudate, căprioare care trec pe stradă, iar un lup stă în mijlocul unui drum pustiu, în vreme ce oamenii umblă cu măști opace pe figură, nu e clar dacă asistăm la un vis, suntem într-o proiecție mentală sau e doar un exercițiu de narațiune filmică.

Ulterior, într-o altă parte „science fiction” a filmului, o vedem pe Gabrielle că acceptă să fie „purificată de emoții. Scufundată într-un „sicriu” negru, un bazin cu un lichid ciudat, ajutată de „păpușa Kelly”, un fel de manechin-robotic, bonă artificială care ajută oamenii să treacă prin procesul de „purificare” emoțională, femeia trece dintr-o etapă temporală în alta.

Aceste salturi în timp sunt fiecare cuplate cu câte o emoție întrepătrunderea liniilor temporale coincide cu epurarea unei stări.

Apariția păpușilor

În următorul salt temporal suntem în anul 2014, vedem un interior auster, cu o canapea pe care stă o păpușă stranie. Referința la păpuși și marionete are funcție hermeneutică. La un moment dat din acest fir temporal personajul feminin se află la o audiție pentru un film, unde este pusă într-o paradă de actrițe semi-nude, care defilează aidoma unor fantoșe.

Rolul păpușii e explicat de o secvență din filmul de epocă. În fabrica de păpuși a soțului lui Gabrielle, aceasta se întâlnește cu Louis. Fabrica, unde există o „clinică de păpuși”, e foarte reală, ea redă adevărul istoric, producătorii francezi au dominat piața mondială de păpuși de porțelan, devine fundalul în care Gabrielle e singura apariție de „culoare”, rochia ei roșie contrastează cu tonurile de gri ale pereților și halatele albe ale angajaților.

Dintr-o dată fabrica e inundată, are loc un scurt circuit și păpușile iau foc, tocmai când are loc scena de seducție între cei doi amanți. Aici are loc o scenă de o frumusețe unică, momentul de vizualitate magică fiind plasat în mod ideal, chiar în centrul filmului.

Cum fabrica de păpuși a soțului e inundată, Gabrielle se scufundă în apă și înoată minute în șir, ajungând în cele din urmă la o ușă metalică blocată.

Juponul diafan îi oferă femeii o materialitate difuză, o senzualitate stranie, amplificată de liniștea ireală, punctată doar de mici sunete subacvatice. Gabrielle, cu Louis care plutește mort sub picioarele ei, încearcă să deschidă ușa, în timp ce o păpușă, îmbrăcată cu o rochie similară cu rochia de care ea s-a dezbrăcat, o privește cu ochii goi.

Angoasele invadează treptat multiplele existențe ale lui Gabrielle.

Bestia din noi

Într-o scenă, care e o trimitere directă la Păsările lui Hitchcock, vedem un porumbel ce pătrunde în salonul unde tânăra femeie repetă o partitură la pian. Același porumbel reapare în epoca actuală, în anul 2014, când Gabrielle e urmărită de Louis, care a devenit criminal. Aici personajul a fost inspirat, se pare, din povestea lui Elliot Rodger, psihopatul misogin care a ucis și rănit mai mulți oameni.

Într-un moment de o turpitudine tipică pentru celelalte filme ale Bonello,  tânăra femeie calcă în carcasa unui porumbel însângerat. Secvența e înfiorătoare, cu filmări sinistre, în stilul înregistrărilor de familie (home video), în care o bătrână ține în brațe un sugar ce pare mort, cu Louis, care se filmează cu telefonul mobil anunțându-și intenția macabră de a face sex cu o femeie moartă, în timp ce îl citează pe Anakin Skywalker, ne duce în adâncurile bestialității umane.

Există o Bestie, după cum ne spune și vocea extra-diegetică, o Bestie din noi care e mereu gata să lovească.

Aici actorul care îl joacă pe Louis Lewansky, care își face un „video-selfie”, se filmează cu propriul telefon mobil în timp ce încarcă online informații despre acțiunile sinistre pe care le pregătește, e potrivit.

Totul are atmosfera tipică a filmelor de groază, cu psihopați și obsedați, și se încheie așa cum ne așteptăm de la o astfel de secvență.

Decupaje frumoase

Din păcate am avut senzația mereu că regizorul francez a vrut să salveze o adaptare eșuată a nuvelei marelui prozator, decupând filmul de epocă și introducând o subtemă științifico-fantastică, amestecată cu un pseudo-thriller.

Dacă facem abstracție de intercalările din viitor, filmul nu ar avea altceva decât niște decupaje vizuale frumoase, cum sunt filmările realizate pe străzile din Treviso, inundate uneori în mod natural, alteori catastrofal.

Și legăturile dintre secvențe, cuplate uneori tot cu vocile se mută dintr-o epocă în alta, dintr-un spațiu în altul sunt nejustificate. De exemplu vrăjitoarea din 1914 narează scena din 2024, într-o manieră oniric-coșmarescă, revine ca ghicitoare online în 2014.

Alte scene, cum este momentul când amanții merg la operă, ies din sală și discută în timp ce noi auzim aria lui Cio-Cio-San, sunt legate doar prin dialogurile care se referă la Madama Butterfly.

La fel barul cu temă „retro” și muzică disco din 1972, care este reluat într-o altă scenă de dans, care are loc într-un loc numit „1980”, unde sunt trei lesbiene, a căror prezență nu e explicată. Faptul că scenele se repetă aproape identic, dar în momente diferite în timp, iar la final suntem iarăși într-un decor cu fundal verde, dar acum actrița filmează o reclamă, nu ajută la coerența generală.

Încasări mici

Poate așa se explică și de ce, strict din punct de vedere comercial, La Bête a fost o catastrofă. Deși a avut un buget de peste 7 milioane de dolari, a obținut încasări internaționale foarte proaste, aproximativ 700 de mii de dolari în total.

Nu orice spectator poate să transforme această bestie de film într-o semnificație clară, amestecul de melodramatic și romantic, de nostalgie și suspans, de suprarealism și oniric, cu filmul de epocă poate induce confuzie.

Cum spuneam, din punct de vedere cinematografic acest film este o adevărată bestie de două ore și jumătate, o himeră compusă din mai multe filme într-unul singur, rezultatul fiind o monstruozitate vizual-acustic-narativă aproape frankensteiniană.

Chiar și tehnic el are  o dimensiune monstruoasă, scenele de epocă sunt filmate pe peliculă de 35 mm, în timp ce scenele din viitor sunt realizate digital, unele tranziții sunt marcate prin intercalarea unor fotografii alb-negru de epocă, iar altele sunt titraje digitale, similar cu titlurile din jocurile video din anii 90.

Cod QR în film

La ciocnirea dintre aceste multiple tipuri de imagini, care devin parte materială a senzației transmise privitorului, se produce „bestializarea” cinemaului. Chiar și finalul e o „bestialitate”, pentru că, în loc de genericele tradiționale, regizorul inserează un cod QR, pe care spectatorii îl pot scana și apoi pot citi informațiile tehnice pe propriile lor telefoane mobile.

Nu știu dacă emoțiile noastre complicate ne separă de roboți sau computere, dar așa cum sugera Henry James în urmă cu mai bine de un secol, explorarea dimensiunilor „bestiale” al sentimentelor umane, frica, neliniștea, angoasele nejustificate, dimensiunea Ego-ului pe care adeseori nu o înțelegem și care ne controlează existențele.

Cine sau ce este această „Bestie”, mereu prezentă, dar niciodată manifestă? Fiecare dintre noi își cunoaște propria fiară, cuibărită în adâncurile sufletului și minții noastre.

Pe ce criterii aleg călătorii destinațiile? Cultură, istorie, gastronomie, peisaje, viață de noapte, evenimente? Un studiu făcut de CNN relevă faptul că pentru mulți turiști, cea mai interesantă parte a oricărei călătorii este mâncarea.

Aceștia sunt călătorii care se trezesc în prima zi de călătorie entuziasmați de toate deliciile culinare care îi așteaptă: de la piețele întinse care oferă delicatese locale, la mâncarea de stradă la ore târzii, la restaurantele independente care servesc mâncăruri deosebite pe care nu le veți uita prea curând, scrie Hotnews.

TOP 20 al orașelor cu cea mai bună MÂNCARE din lume. Europa, un singur reprezentant între primele 10

La acești călători gurmanzi s-a gândit și publicația londoneză Time Out care a făcut un nou clasament al celor mai bune orașe din lume din punct de vedere al mâncării.

Pentru a întocmi această listă, Time Out a intervievat mii de locuitori ai orașelor din întreaga lume, chestionându-i pe localnici cu privire la opțiunile alimentare din orașul lor, punând accentul pe calitate și accesibilitate. Editorii Time Out au analizat rezultatele, incluzând în clasamentul rezultat orașul cu cel mai mare punctaj pentru fiecare țară.

Cele mai bune orașe pentru mâncare 2024, conform Time Out

Napoli, Italia
Johannesburg, Africa de Sud
Lima, Peru
Ho Chi Minh City, Vietnam
Beijing, China
Bangkok, Thailanda
Kuala Lumpur, Malaezia
Mumbai, India
Dubai, EAU
Portland, SUA
Liverpool, Marea Britanie
Medellín, Columbia
Sevilla, Spania
Porto, Portugalia
Marrakech, Maroc
Lyon, Franța
Sydney, Australia
Montreal, Canada
Osaka, Japonia
Copenhaga, Danemarca