FOTO/ Comorile Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei: Corespondența lui Lucian Blaga cu profesorul clujean Ion Breazu

Cluj24.ro și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT) Cluj-Napoca au lansat o campanie de prezentare a vestigiilor din patrimoniul muzeului, cu scopul de a le face cunoscute vizitatorilor.

Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei deţine în bogata sa colecţie dedicată perioadei contemporane un fond documentar care a aparţinut lui Ion Breazu (1901 – 1958), profesor de literatura română la universitatea din Cluj.

Fondul a fost achiziționat de muzeu în anul 1991 şi cuprinde o corespondenţă valoroasă pe care Ion Breazu a avut-o cu numeroase personalităţi ale vieţii culturale româneşti, între care îi amintim pe Sextil Puşcariu sau Tudor Vianu, dar şi una dintre cele mai valoroase mărturii ale prieteniei sale cu poetul Lucian Blaga care se reflectă în numeroase manuscrise, scrisori şi cărţi poştale.

”Documentele acoperă o perioadă cuprinsă între anii 1926 şi 1946, timp în care Blaga, intrat în serviciul diplomatic, a ocupat diferite posturi în Legaţiile României din Varşovia, Praga, Berna, Viena şi Lisabona, în timp ce Ion Breazu se afla în această perioadă fie la Cluj, fie la Paris”, a declarat pentru Cluj24.ro muzeograful Ioana Gruiță.

Parcursul diplomatic a lui Lucian Blaga a debutat cu funcţia de ataşat de presă pe lângă Legaţia Română în Varşovia (1926–1927),apoi a fost detaşat la Legaţia Română din Praga (1927–1928).

Începând cu aprilie 1928 şi până în octombrie 1932 a ocupat funcţia de ataşat de presă la Berna, iar mai apoi cea de consilier, tot în oraşul elveţian, din februarie şi până în decembrie 1937.

Știri despre cărțile lui Blaga și cărți poștale

În această perioadă Ion Breazu a primit numeroase ştiri  despre diversele proiecte literare ale lui Blaga. Astfel, aflăm despre preocuparea pentru tipărirea piesei de teatru „Meşterul Manole”, în anul 1927, despre traducerile acesteia în limba italiană şi germană din anul 1928, despre drama „Cruciada Copiilor”, terminată în anul 1929, despre redactarea volumului „Eonul Dogmatic”, la care lucra în 1930, la Berna, despre volumul de poezii „La cumpăna apelor”, terminat în anul 1931, despre cartea „Cunoaşterea Luciferică”, terminată în 1932 sau despre al treilea volum din „Trilogia culturii” pe care Blaga îl încheie în 1936.

Breazu primeşte şi cărţi poştale cu impresii din diversele locuri pe care Blaga le vizita: „Dragă Breazu, am fost două săptămâni în valea Rinului, la Speyer, Worms, Mannheim, Heidelberg, Frankfurt, Mainz, Köln. Călătoria m-a impresionat profund. Am văzut muzee de artă modernă (franceză şi germană) cum n’am putut să văd la Paris.”, spunea Blaga, la începutul unei scrisori din anul 1930.

Asemănări dintre limbile portugheză și română

”În perioada noiembrie 1932 – ianuarie 1937 Lucia Blaga a fost transferat în Austria, unde a fost consilier de presă la Viena, iar din aprilie 1938 a fost numit Ministru plenipotențiar al României în Portugalia şi a rezidat la Lisabona până în luna martie a anului 1939”, a precizat muzeograful MNIT.

Din perioada lusitană datează o scrisoare pe care Ion Breazu a primit-o din capitala portugheză, expediată în 14 aprilie 1938, în care, printre altele, Blaga a notat lapidar primele sale gânduri despre Portugalia, punctând asemănarea dintre limba română și cea portugheză: “Dragă Breazu, te salut acum chiar din Lisabona! E de necrezut de frumos pe-aici. Peisajul o minune, orașul fără pretenții, dar neîntrecut. Rasa cam pestriță. Limba plină de fragmente românești, încât vrând nevrând trebuie să crezi că împăratul Traian a fost iberic…”

De altfel, legătura sa cu Portugalia avea să fie una deosebită, Lucian Blaga fiind, alături de soţia sa, colecţionar al faianţei azulejo, specifică artei portugheze, cu care lusitanii obişnuiau să decoreze faţadele și interioarele clădirilor.

O parte din colecţia familiei, 125 de piese care datează din secolele XVII-XVIII, este astăzi păstrată în colecţiile Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, în urma unei donaţii a fiicei poetului, Dorli Blaga.