FOTO. Claca de tors, tradiție și solidaritate în satele clujene de altădată

În satul tradițional românesc, munca nu era doar o necesitate, ci și un prilej de socializare și solidaritate. Un exemplu este claca de tors, o întâlnire a femeilor din comunitate care, în serile lungi de iarnă, se adunau pentru a toarce lâna necesară confecționării hainelor groase.

În comunitățile rurale de altădată, torsul lânii era o activitate esențială, alături de creșterea oilor. Cum torsul era un proces migălos și de durată, femeile din sat se organizau în așa-numitele „clăci de tors”, o formă de ajutor reciproc și solidaritate comunitară.

„Unul dintre produsele importante, rezultate din creşterea oilor în mediul rural, a fost dintotdeauna, lâna. Aceasta devenea materia primă pentru hainele groase, care ajutau sătenii să înfrunte iernile aspre. Era multă lână de tors, așa că, de multe ori, femeile aveau nevoie de ajutor să termine lucrul până venea primăvara și se ieșea la hotar, la muncile câmpului”, arată Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Cluj.

Aceste întâlniri aveau loc toamna târziu sau în serile lungi de iarnă, fiind găzduite de obicei de o femeie mai înstărită sau de una care avea fete de măritat și trebuia să le pregătească zestrea. Într-o zi stabilită din săptămână, dar niciodată miercuri sau vineri – în zilele de post, femeile se adunau la casa gazdei pentru a toarce împreună.

Claca nu era doar un prilej de muncă, ci și un moment de socializare.

„În timpul lucrului femeile povesteau ce s-a mai întâmplat prin sat în ultima vreme, care fată cu ce fecior povestește și ce tineri urmează să facă nuntă”, mai arată Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Cluj.

FOTO: Clacă la Negreni, județul Cluj – Arhiva CJCPCT Cluj