În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Onoratului cler împreună slujitor, cuvioșilor călugări și călugărițe, iubiților credincioși greco-catolici și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu, Cristos se naște, măriți-L! Cristos din ceruri, întâmpinați-L! Cristos pe pământ, înălțați-vă!

Iubiți frați și surori în Cristos,

Vă scriu acum, în pragul Crăciunului, cu dragoste și apropiere sufletească, însuflețit de dorința de a împărtăși împreună bucuria și speranța pe care Dumnezeu ni le dăruiește prin nașterea Sa. Cuvintele îngerului, „vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Cristos Domnul” (Lc. 2,10-11), sunt de fapt glasul Cerului care ajunge la fiecare dintre noi, în intimitatea vieții noastre, ca o surprinzătoare revărsare de duioșie, blândețe și seninătate a iubirii lui Dumnezeu.

Contemplându-L pe Pruncul Isus, ne simțim cuceriți de gingășia iubirii lui Dumnezeu. Știindu-ne păcătoși și prea legați de cele pământești, suntem copleșiți de milostivirea și de generozitatea lui Dumnezeu, care ni se oferă în simplitatea, fragilitatea și nevinovăția unui copil pentru a ne reda demnitatea de fii și fiice ale Tatălui ceresc. Trăind adesea interesați doar de binele personal și al celor apropiați, Crăciunul ne învață să fim cu adevărat oameni, ne dezvăluie că dragostea lui Dumnezeu îmbrățișează pe fiecare om și întreaga umanitate, invitându-ne să deschidem, la rândul nostru, porțile inimilor spre semenii noștri. Risipindu-ne în multe griji și căutându-ne împlinirea acolo unde nu o putem găsi, Fiul întrupat ne deschide Cerul și ne călăuzește spre fericirea veșnică.

Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-se la Nașterea Domnului, spunea că „Betleemul, în această zi, se aseamănă cu cerul; în loc de stele, a primit îngeri, iar în locul soarelui, îl cuprinde pe Soarele dreptății”. Inspirați de acest gând, să ne asemănăm și noi cu cerul! Să ne transformăm inimile, familiile și casele într-un Betleem spiritual! Nu în Betleemul egoist care a rămas nepăsător și rece față de Sfântul Iosif și Preacurata Fecioară, ci în Betleemul transformat prin prezența și iubirea Fiului lui Dumnezeu, unde să-L adorăm și să-L preamărim alături de îngeri și păstori!

Dragi credincioși,

Trăind într-o lume atât de zbuciumată, dezorientată și sfâșiată de conflicte, în care suntem asaltați de nenumărate griji, incertitudini și încercări, ne întrebăm în mod firesc: cum este posibil să trăim permanent, ca o stare de spirit, bucuria și speranța Crăciunului? Cum este cu putință ca în adâncul suferințelor și al nedreptăților să nu ne fie sufocată speranța în Dumnezeu? Răspunsul la aceste interogații trebuie să fie căutat în viețile sfinților, în unirea lor deplină cu Dumnezeu, în rugăciunea lor fierbinte și în mărturia eroică a credinței lor. Sfinții sunt cei care ne călăuzesc în Betleemul spiritual, fiindu-ne însoțitori și mijlocitori ai harului dumnezeiesc.

Din acest punct de vedere, noi, în Biserica Greco-Catolică, avem privilegiul de a putea urma exemplul Fericiților Episcopi Martiri, care l-au primit pe Dumnezeul întrupat și I s-au dăruit în întregime, devenind faruri de speranță și surse de inspirație pentru viața noastră de credință. De aceea, consider că nu există cuvinte mai potrivite în această Sărbătoare a Nașterii Domnului, decât cele scrise de Cardinalul Iuliu Hossu în timpul detenției din perioada prigoanei comuniste. În astfel de momente, în care teroarea și disperarea riscă să cuprindă sufletul omenesc, Fericitul Episcop transforma o persecuție cruntă în cânt și laudă adusă Domnului:

„Primeşte, Doamne, jertfa ce Ţi s-a adus, ale Tale dintru ale Tale, de robii Tăi întăriți și luminați de Tine, și o așază la temelia înălțării Bisericii noastre renăscute în durerile marii încercări; fă, Doamne, să rodească îmbelșugat semănătura plinită de robii Tăi în arătura adâncă pe calea străbătută cu al Tău ajutor, spre mărirea Ta, în renașterea Bisericii noastre. Cântare de preamărire fie această mărturisire a noastră pe calea Ta, cu puterea darului Tău, pe care l-ai revărsat din prisosință peste noi. Cântare de preamărire să-Ţi cânte Ţie generațiile veacurilor ce vor urma […]”.

Mărturia speranței este strâns legată de Nașterea Mântuitorului și, de aceea, Biserica ne propune în fiecare an să medităm la momentul întrupării Fiului lui Dumnezeu, pentru a găsi toate comorile ascunse ale harurilor, pe care venirea în lume a Pruncului Isus le-a revărsat peste noi. Misticii și sfinții vorbesc despre acest moment ca despre unul care face universul să înmărmurească. Creația întreagă, pângărită și schimbată din cursul ei firesc de păcatul strămoșilor noștri, își așteaptă cu nerăbdare Mântuitorul. Omul, menit să fie rege, stăpânind și ocrotind pământul în ascultare față de Dumnezeu, se transformă prin înșelăciunea celui rău într-un sclav: sclav al patimilor, sclav al păcatului, sclav al șarpelui. Chiar dacă dușmanul omului folosește înșelăciunea, omul alege de bunăvoie să urmeze glasul celui viclean și devine rob cu acte în regulă, într-un mod atât de concret încât părinții Bisericii și cântările de la slujbele noastre subliniază că Isus a venit să rupă zapisul greșelilor noastre, adică documentele „spirituale” prin care noi aparțineam păcatului. Nimeni, în afară de Cristos, nu ar fi putut face acest lucru. Doar Fiul lui Dumnezeu putea să se facă părtaș condiției noastre umane, să ia asupra lui greutatea de neimaginat a consecințelor faptelor noastre și, din interior, să rupă lanțurile robiei noastre.

Pruncul Isus este înfățișat în icoana Nașterii, așa cum știm, înfășat, în peștera din Betleem, alături de Maica Sfântă și de dreptul Iosif, iar forma și aranjarea scutecelor și întunericul grotei ne prevestesc momentul pătimirii și al morții, unind tainic bucuria nașterii cu durerea Crucii și aducându-ne aminte că bucuria pe acest pământ va fi însoțită inevitabil, într-un fel sau altul, de durere, dar că, în același timp, în suferințele noastre nu suntem niciodată singuri. „Cristos nu este niciodată fără Cruce și Crucea nu este niciodată fără Cristos” spunea, pe bună dreptate, Sfântul Padre Pio.

Tocmai din acest motiv, figura cardinalului Iuliu Hossu este atât de importantă. El actualizează pentru noi mesajul Crăciunului, într-o perioadă atât de apropiată de zilele noastre, arătându-ne puterea credinței într-un context de suferință extremă. Și atunci înțelegem că indiferent de perioada dificilă pe care o trăim, de războaiele care se întețesc pe zi ce trece, Domnul nu-și abandonează niciodată poporul și credincioșii.

Dragii mei,

Sfântul Părinte Papa Francisc, în documentul Spes non confundit, prin care a anunțat Jubileul din 2025, ne-a reamintit tuturor însemnătatea speranței creștine și ne-a asigurat că Isus, speranța noastră, nu ne dezamăgește. Știind că această virtute nu se reduce la pasivitate și nu se confundă cu resemnarea în fața dificultăților, fiind mai degrabă atitudinea activă a celor care, punându-și toată încrederea în Dumnezeu și trăind în prezența Lui, se angajează cu orice preț pe calea binelui și a dreptății, să acceptăm îndemnul Papei Francisc de a fi „pelerini ai speranței”! Să nu uităm, însă, că pelerinajul speranței ne pretinde tuturor să mergem împreună, să ne susținem reciproc și să fim, unii altora, mesageri ai iubirii lui Dumnezeu, deoarece creștinul nu este un cavaler solitar al credinței, ci aparține familiei Bisericii.

Tema actualului an pastoral din Eparhia de Cluj-Gherla este „Speranța, lumina pe calea familiei lui Dumnezeu”. Să folosim această oportunitate spirituală pentru a întări relațiile de fraternitate dintre noi, pentru a fi mai uniți cu Domnul și între noi. Numai împreună, credincioși, călugări, călugărițe, preoți și episcop, putem fi un semn credibil de speranță în societatea de astăzi! La aceasta ne obligă faptul de a fi creștini, dar și onoarea de a primi moștenirea Cardinalului Iuliu Hossu: credință fără compromis, fidelitate față de Dumnezeu și față de Biserica Catolică, demnitate și verticalitate morală, dragoste sinceră față de binele comun al poporului și față de fiecare persoană, solidaritate cu toți cei marginalizați sau aflați în suferință.

Instituirea, de către Parlamentul României, a anului 2025 ca „Anul Cardinal Iuliu Hossu”, ilustrează faptul că valorile trăite și mărturisite de episcopul martir inspiră prețuire chiar și dincolo de Biserica Greco-Catolică, fiind pline de sens pentru societatea românească în ansamblul ei și suscitând respect pe plan internațional. Dacă pentru Biserica Greco-Catolică el rămâne un simbol de credință și de speranță, de păstor exemplar al sufletelor și de sfințenie exprimată prin iubire eroică și iertare nemărginită, Iuliu Hossu se prezintă societății românești ca un simbol al conștiinței și al unității naționale, al demnității și al libertății, al curajului și al solidarității.

Despre această moștenire ne vorbește Cardinalul în Testamentul său spiritual: „Fă, Doamne, să rodească comoara scumpă a anilor petrecuți aici, împreună cu Tine, să rodească îmbelșugat pentru renașterea Bisericii noastre renăscută în durerile marii încercări, fă să rodească îmbelșugat pentru neamul nostru scump, pentru viața și mărirea lui întru Tine”.

Vă doresc tuturor să trăiți Sfintele Sărbători în sănătate și pace, cu inimile pline de bucuria și speranța pe care doar Pruncul Isus le dăruiește!

La mulți ani!

Cu arhierească binecuvântare,

† Claudiu
Episcop de Cluj-Gherla

Datele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanei din cadrul MAI relevă că sunt 383.615 bărbaţi şi 322.869 femei care poartă prenume asociate sărbătorii Naşterii Domnului – Crăciun, arată Agerpres.

Între bărbații care se sărbătoresc pe 25 decembrie, cei mai mulţi poartă prenumele Cristian – 329.311.

De asemenea, se sărbătoresc în prima zi de Crăciun cei care se numesc Cristinel – 30.822 de persoane, Cristi – 11.729, Christian – 8.442, Crăciun – 2.378, Kristian – 605, Crăciunel – 320 şi Crăciunică – 8.

La femei, cele mai multe sărbătorite au prenumele Cristina – 286.876.

İşi sărbătoresc onomastica şi cele care se numesc Cristiana – 27.516 de persoane, Krisztina – 6.557, Kristina – 794, Cristinela – 754, Kristiana – 192, Crăciuniță – 136 şi Crăciunică – 44.

Crăciunul în Ardeal nu înseamnă doar brad împodobit și colinde șoptite la gura sobei. Înseamnă bucătăria bunicii, unde mirosul de cozonac cald se amestecă cu aroma cârnaților afumați și a sarmalelor fierte la foc domol. Este despre mâinile aspre ale bunicului, tăind jumările, și despre râsetele copiilor care abia așteaptă să guste prima felie de pită caldă. În cele ce urmează, vei găsi o bucată din sufletul Ardealului, din zilele acelea în care lumea părea mai simplă și mai frumoasă. Fie că este vorba de un cozonac împletit cu migală sau de sarmalele învelite cu grijă, aceste preparate îți vor aminti că magia Crăciunului începe în bucătărie și se termină în inimă.

1. Ciorba de afumătură cu tarhon

Ciorba este o alegere populară, mai ales în zonele din Ardeal. Este făcută din:
* Carne afumată (coaste, costiță sau ciolan).
* Legume (morcovi, pătrunjel, țelină).
* Smântână și tarhon, care oferă o aromă unică.
Se acrește cu oțet sau zeamă de varză, iar la final se adaugă smântână și tarhon tocat.

2. Varza a la Cluj

Un fel de sarmale reinterpretate, acest preparat este compus din straturi de:
* Varză murată tocată.
* Carne tocată (de obicei porc).
* Orez și mirodenii.
Se coace în cuptor, iar deasupra se pune smântână înainte de servire.

3. Sarmalele ardelenești

Sarmalele din Ardeal sunt mai mari decât cele din alte regiuni ale țării și conțin:
* Carne tocată de porc (uneori amestecată cu vită).
* Orez, ceapă și condimente (boia, piper, cimbru).
* foi de varză murată sau foi de viță.
Se fierb în oală de lut, adesea în zeamă de varză acră, iar la servire se adaugă smântână.

4. Jumările și untura

Ca aperitiv sau gustare , în multe gospodării din Ardeal, jumările (din grăsimea de porc prăjită) sunt nelipsite. Se servesc alături de:
* Ceapă roșie, pâine proaspătă și neapărat un pahar de pălincă.

5. Tobă, caltaboși și cârnați de casă

Preparatele din porc sunt esențiale pentru masa de Crăciun, mai ales în zona Ardealului:
* Toba -se face din capul porcului, urechi, șorici și condimente.
* Caltaboșii conțin carne de porc, ficat, șoric și rinichi.
* Cârnații ardelenești sunt afumați și condimentați generos cu usturoi, boia dulce sau iute și piper.

6. Cozonac cu nucă, mac sau rahat

Deși este specific întregii țări, cozonacul are în Ardeal un loc de cinste. Se face cu umpluturi bogate din nucă, mac, stafide sau rahat.

7. Pita cu jumări

Dacă ardelenii de pot mândri cu ceva specific, acel fel de mâncare este pură cu jumări. O bucată de pâine proaspătă, abia scoasă din cuptor, care se servește alături de jumări mărunțite și de roșii sau ceapă, pentru un gust bogat care îți lasă gura apă.

9. Tochitura ardelenească

O combinație de carne prăjită (porc, ficat, cârnați), servită alături de mămăligă, ouă ochiuri și brânză de burduf.

10. Vinul fiert și pălinca

Nicio masă de Crăciun nu este completă fără băuturile tradiționale:
* Vin fiert, cu scorțișoară, cuișoare și coajă de portocală.
* Pălinca, o băutură tare, din fructe fermentate, consumată pentru a deschide apetitul.

Aceste rețete sunt adesea completate de colinde și obiceiuri de Crăciun, care fac sărbătoarea mai caldă și mai specială.

Andreea Ungur

Sărbătorile de Crăciun și Anul Nou sunt, fără îndoială, cele mai așteptate momente ale anului pentru români. În fiecare colț al țării, de la satele pitorești, până la orașele pline de forfotă,  tradițiile și obiceiurile care definesc aceste zile aduc un farmec aparte. Este perioada în care trecutul și prezentul se împletesc armonios, iar obiceiurile străvechi, moștenite din străbuni revin în casele românilor, aducând cu ele o bucurie unică.  Colindele care răsună în noaptea de Ajun, mesele îmbelșugate și obiceiurile pline de tradiție, sunt doar câteva dintre elementele care transformă aceste zile într-o sărbătoare a comuniunii, a ospitalității și a bucuriei de a fi împreună cu cei dragi. 

Iată cum trăiesc românii magia Crăciunului și a Anului Nou, păstrând vii tradițiile vechi și îmbrățișând pe cele noi, care dau viață și culoare acestei perioade speciale:

”Ignatul” (Tăierea porcului)

Una dintre cele mai cunoscute tradiții din perioada anterioară Crăciunului este tăierea porcului, sau cum mai este numită în popor: „Ignatul”.

De obicei, se face înaintea postului Crăciunului sau chiar în Ajunul Crăciunului, iar întreaga familie participă la acest ritual, care presupune sacrificarea porcului, pregătirea cărnii și prepararea unor delicatese tradiționale, precum cârnați, tobă, piftie și caltaboș.

În multe sate, există superstiții legate de „Ignat”. De exemplu, se spune că este important ca porcul să fie tăiat „la lună plină”, pentru ca toată carnea să fie gustoasă și sănătoasă. De asemenea, există obiceiul de a nu arunca nimic din casă în ziua de tăiere a porcului, pentru că, în mod contrar, alungi norocul și belșugul din familie.

Colindatul: Vestirea Nașterii Mântuitorului

În multe sate din România, Crăciunul începe cu colindatul, o tradiție străveche care aduce în case vestea Nașterii Mântuitorului și urări de belșug și sănătate. În Ajunul Crăciunului, copiii sau tinerii se adună și pornesc la drum, cu „steaua” în frunte, o icoană sau un simbol luminos ce reprezenta steaua care l-a ghidat pe magi.

Colindele sunt un amestec de versuri religioase și folclorice, iar fiecare cântec are o semnificație profundă. În trecut, în zona din Ardealului și a Moldovei, colindătorii erau așteptați cu pâine caldă, mere și nuci, în timp ce gospodarii le cântă la rândul lor colinde în semn de recunoștință. Odată cu trecerea timpului, gazdele au renunțat treptat la recompensele savuroase, colindătorii așteptând în prezent, în schimb, bani.

La sate, colindele sunt mai mult decât o simplă urare, gazdele primind-o ca pe un ritual ce aduce protecție asupra casei și a celor ce locuiesc în ea, alungând spiritele rele și aducând binecuvântare.

„Viflaimul” – Piesa de teatru populară

În multe sate din România, în special în Moldova, se joacă „Viflaimul”, un obicei ce reconstituie nașterea lui Iisus. Este o piesă de teatru populară, interpretată în Ajunul Crăciunului de tineri sau de grupuri de colindători. „Viflaimul” este un fel de piesă teatru, în care se joacă scene din viața Mântuitorului, începând cu vestirea nașterii și ajungând până la adorarea pruncului Iisus de către magi.

Costumele sunt adesea realizate de săteni, iar replicile personajelor pot fi construite în versuri. Se crede că acest obicei aduce binecuvântare și protecție asupra satului, iar cei care participă la „Viflaim” sunt considerați binecuvântați.

Mersul cu ursul: Alungarea spiritelor rele

„Mersul cu Ursul” este un obicei popular care se practică în special în Ajunul Crăciunului și în preajma Anului Nou în Bucovina și alte zone ale țării, cum ar fi Maramureș și Oltenia. Acesta face parte dintr-un grup de tradiții care au ca scop alungarea spiritelor rele și atragerea norocului pentru anul viitor.

Obiceiul presupune ca tinerii, în general băieți sau bărbați tineri, să se costumeze în „urs” și să meargă din casă în casă, aducând veselie și voie bună. Ursul este un simbol al forței, al fertilității și al protecției, iar prezența sa în mijlocul satului este menită să alunge spiritele rele și să aducă belșug și sănătate.

Costumele de urs sunt realizate din piei de animale, măști mari și crengi de brad sau coarne. „Ursul” este însoțit adesea de un grup de alte personaje populare care formează o  „Bandă” . Această procesiune este însoțită de dansuri, urale și chiar de un mic spectacol folcloric. Este un obicei plin de energie și veselie, iar cei care participă la mersul cu ursul sunt considerați purtători de noroc pentru întreaga comunitate.

Simbolismul „ursului” în tradiția populară

Ursul este considerat un simbol sacru în multe culturi, iar în folclorul românesc, acest animal reprezintă forța și protecția, dar și trecerea dintre două lumi – lumea oamenilor și lumea spiritelor. De asemenea, ursul este văzut ca un simbol al iernii și al renașterii, iar tradiția mersului cu ursul este legată de ritualurile de purificare și protecție.

Superstiții de Crăciun și Anul Nou

Nu se împrumută bani în perioada sărbătorilor – O superstiție spune că nu este bine să împrumuți bani în perioada Crăciunului sau a Anului Nou, deoarece acest lucru poate aduce nenorocire și lipsuri în viața celor care dau sau primesc bani.

Nu se face curățenie în prima zi de Anul Nou – O superstiție populară este că nu trebuie să faci curățenie pe 1 ianuarie, pentru că astfel vei „mătura” norocul din casă. Se crede că primul lucru pe care îl faci în prima zi a anului are o influență puternică asupra întregului an, așa că majoritatea românilor preferă să petreacă această zi în relaxare și în mijlocul celor dragi.

Femeia nu are voie să intre prima în casă în prima zi de Anul Nou –  există o superstiție populară în România care spune că dacă o femeie intră prima dată în casă în ziua de 1 ianuarie, acest lucru ar putea aduce ghinion în anul respectiv.

Potrivit acestei superstiții, un bărbat este considerat a fi „semnul bun” pentru începutul unui an nou. Se crede că prezența unui bărbat ca „prim vizitator” ar aduce noroc, sănătate și prosperitate în familie pe parcursul întregului an. De asemenea, se mai spune că este mai bine ca cineva să intre în casă doar după miezul nopții, pentru a evita ghinionul.

Această credință are legături cu simbolismul rolurilor tradiționale ale bărbatului și femeii în viața cotidiană, iar în anumite culturi și comunități din România, se considera că femeile aduc energii mai vulnerabile sau că gospodăria poate fi influențată negativ dacă o femeie este prima care trece pragul.

Aceasta este o superstiție care variază în funcție de regiune și de tradițiile locale, dar este un obicei destul de cunoscut, mai ales în zonele rurale.

Daria Mustea