S-a născut pe 18 ianuarie 1953, în Cluj. Este băiat de centru, așa cum se descrie singur. A devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate voci ale rock-ului românesc. A pus bazele grupului Semnal M, alături de regretatul Iuliu Merca. Este Ștefan Boldijar, omul căruia racul, broasca și o știucă i-au adus o poziție de invidiat în Top New Musical Express…

–      Ștefan, când ți-ai dat seama că din tine va ieși un muzician?

După terminarea stagiului militar, când am realizat că asta îmi place cel mai mult să fac.

–      Pe cine ai moștenit la talent?

Nu știu ce să zic, ambii părinți cântau foarte frumos. Probabil că am luat de la fiecare câte ceva…

–      Ești considerat una dintre cele mai „blânde” voci ale rock-ului autohton. Ce a fost mai întâi în cazul tău, vocea sau instrumentul?

Prima dată am cântat în cor la școală, după care am început să mă acompaniez cu o chitară. Deci clar, vocea mai întâi, apoi instrumentul…

–      Când ți-ai început cariera muzicală și unde?

Am cântat ca amator în mai multe formații până am început să colaborez cu formația Experimental Quartet din Cluj. Am devenit profesionist abia după ce m-am întors din armată.

–      Ce gen muzical apreciezi cel mai mult?

Îmi place orice muzică dacă este de calitate. Nu sunt foarte pretențios.

–      Care sunt trupele tale preferate? Dar chitariști, vocaliști?

Ascult cu plăcere Beatles, Deep Purple, Smokie, Boston, Kansas, Rush… lista e lungă. Uite, trece-i acolo și pe Mark Knopfler, Ritchie Blackmore, Robben Ford, Paul Rodgers, David Coverdale, Paul McCartney… și mulți alții.

–      Când ai început colaborarea cu Iuliu Merca și cum a decurs aceasta? S-a întâmplat să aveți divergențe de opinii?

În 1976 am cântat împreună pentru prima dată la mare, după terminarea sezonului. Atunci am și pus bazele formației Semnal M și după un an am și început să cântăm sub titulatura asta. Normal, au mai existat divergențe de opinie, ca în orice trupă care se respectă dar în general ne-am înțeles foarte bine.

–      Cine se ocupa de muzică și cine de versuri?

La început au fost de obicei ideile lui Iuliu dar după o vreme am început să mă implic și eu mult mai mult și pot să zic că am colaborat la majoritatea pieselor, inclusiv la text.

–      Care e piesa ta preferată din repertoriul Semnal M?

Păi, e greu să nominalizez doar una… „Vara amintirilor”, „Mai avem multe de făcut”, „Cu mine de-ai fi”… În general îmi plac toate piesele pe care le-am făcut cu Semnal M. E greu să pui un părinte să aleagă dintre copiii lui unul pe care-l iubește mai mult…

–      Restaurantul Aladin din Venus era reședința voastră de vară. Când ați renunțat să mai cântați acolo și de ce?

Dacă țin eu bine minte, cândva după 1983, asta din cauză că s-a schimbat conducerea și nu ne-am mai înțeles…

–      Deși ești rocker, nu te-ai manifestat pe scenă niciodată în maniera consacrată de gen. Ești un tip mai timid, mai introvertit?

Nu sunt un exaltat și de altfel, niciunul din trupă nu eram. Consider că m-am manifestat întotdeauna potrivit pieselor pe care le-am interpretat.

–      Ați avut o piesă, „Moara”, care a ajuns până pe locul 3 sau 4 în Topul muzicii din Europa de Est realizat de New Musical Express, în 1978 parcă. Sunteți singura formație care a atins această performanță. Cum a reușit, în primul rând, să ajungă piesa la urechea realizatorilor topului?

Prin intermediul postului de radio Europa Liberă. Cineva din țară, nu știu cine, le-a trimis piesa… De acolo au preluat-o și realizatorii topului și hop! ne-am trezit în primele locuri…

–      Muzica voastră s-ar încadra foarte bine la capitolul rock etno. A cui a fost ideea introducerii folclorului în liniile melodice ale trupei?

A lui Iuliu… El era și un mare iubitor de muzică populară, ca atare și-a zis să încerce stilul ăsta și uite c-a prins foarte bine.

–      Piesa „Bal la Apahida” a ajuns până în Japonia. Din acest punct de vedere putem spune că ați fost cea mai de succes trupă românească pe plan internațional. Cum ați gestionat această situație? Vi s-au băgat bețe în roate, ați fost cenzurați înainte de 89?

Am făcut mai multe turnee în țară cu albumul care includea piesa „Bal la Apahida”. A fost un real succes. Muzica noastră n-a fost niciodată provocatoare sau instigatoare, deci pot spune că nu prea am avut probleme cu cenzura.

–      Cum s-a schimbat peisajul muzical după 89? În rău, în bine? Cum a gestionat schimbarea Semnal M și Ștefan Boldijar?

După 89 pot să zic că s-a schimbat în bine peisajul muzical. Au apărut mai multe posturi de radio și de televiziune, o posibilitate mult mai mare pentru trupe de a se afirma. Automat a crescut și concurența dar asta e bine… Semnal M și-a continuat activitatea dar din cauza problemelor de sănătate ale lui Iuliu am redus numărul spectacolelor și al înregistrărilor în același timp.

–      Nu te-ai gândit niciodată să ai un proiect solo?

Am fost tentat de câteva ori dar Semnal M a învins de fiecare dată… Eram prea atașat de proiectul ăsta.

–      Ce planuri ai ca muzician în continuare? Ce planuri are Semnal M?

Tot ce îmi doresc e să pot să cânt mai departe cât mai mult cu trupa, să înregistrăm materiale noi și să scăpăm o dată de pandemia asta, fir-ar ea să fie de pandemie!

Marius Aciu

Citește și Semnal M. Piesa “LA FEREASTRA TA” s-a născut dintr-o idilă. Clujeanul IULIU MERCA, 73 de ani de la naştere

Foto: Arhiva personală