EXCLUSIV/ FOTO/ Crăciunul vechilor clujeni, tradiție sau amintire uitată? „Oricât de mult ne-am dori, nu putem ca de Crăciun să ne întoarcem în timp, putem doar să ne prefacem că o facem”

Sărbătoarea Crăciunului are o însemnătate aparte pentru români, țara noastră fiind încă un loc în care tradițiile în general, dar mai ales cele ale sărbătorilor de iarnă, sunt ținute vii. Ce-i drept, timid și pe alocuri distorsionate, obiceiurile de Crăciun reușesc însă cumva să păcălească trecerea timpului care se așterne peste omenire, păstrându-și magia.

Chiar și așa, anii au reușit să schimbe fața satului românesc, la oraș tradițiile fiind tot mai greu de întâlnit. Cum au supraviețuit tradițiile în Ardeal și mai ales în Cluj? Ce rol joacă politica din România în păstrarea și promovarea tradițiilor românești? Care a fost fenomenul care a dus la pierderea tradițiilor de Crăciun? Cum protejează România prin legislație valorile și obiceiurile tipice românești?

De vorbă cu un istoric clujean, despre tradițiile de la Cluj

Sunt întrebări care ne trec prin minte, mai ales în perioada Crăciunului, sau poate întrebări la care nu ne gândim vreodată, cuprinși de resemnarea ce vine odată cu pierderea treptată a obiceiurilor noastre de Crăciun.

Directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, istoricul clujean Tudor Sălăgean

Oricare ar fi sentimentul cu care ne raportăm la întrebările de mai sus, am hotărât să luăm legătura cu directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Tudor Sălăgean, care, în prag de sărbători, povestește pentru Cluj24.ro ce au fost și ce a mai rămas din tradițiile românești de Crăciun, ilustrând prin fotografii din arhiva Muzeului fața satului românesc din prima jumătate a secolului XX, împânzit de ritualurile specifice, puse în scenă în noaptea Ajunului de Crăciun.

75% dintre români păstrează încă tradițiile

„Din punctul de vedere al percepției publice asupra nivelului de păstrare a tradițiilor, traversăm o perioadă oarecum paradoxală. Pe de o parte, există un sentiment de îngrijorare în legătură cu pierderea tradițiilor, însă acest sentiment nu reprezintă o noutate, pentru că el era la fel de intens și în urmă cu un secol”, povestește Tudor Sălăgean.

Conform directorului de muzeu, un studiu IRES din 2016 arăta că nu mai puțin de 75% dintre români se consideră buni păstrători ai tradițiilor de Crăciun.

Bogăția culturală a vechilor clujeni

Totodată, în anul 1926, Muzeul Etnografic al Transilvaniei a lansat un chestionar dedicat sărbătorilor de iarnă, care oferă o imagine interesantă asupra felului în care era sărbătorit Crăciunul în urmă cu un secol.

Vedere din sat în timpul iernii, Stana, jud. Sălaj, anul intrării 1926, anul execuției 1926, autor Denis Galloway

Astfel, respectivele documente dezvăluie, pentru localitățile din județul Cluj, „o bogăție și o diversitate culturală care este astăzi aproape imposibil de imaginat”, după cum povestește Tudor Sălăgean.

Migrarea spre mediul urban, definitorie în pierderea tradițiilor

Conform acestuia, acel patrimoniu cultural imaterial, bogat și diversificat nu a reușit să supraviețuit până astăzi, în toate manifestările sale.

„Printre cauzele cele mai importante ale renunțării treptate la tradiții se numără transformările sociale înregistrate mai ales din a doua jumătate a secolului, atunci când mulți dintre locuitorii localităților rurale din zona Clujului s-au mutat la oraș sau, cel puțin, au intrat în legături mai mult sau mai puțin puternice cu orașul, ajungând să renunțe treptat la o parte la vechile tradiții în favoarea unora noi”, ne explică directorul muzeului.

Irozii, Peșteana, județul Hunedoara, anul intrării 1929, autor Romulus Vuia

Pierderea colindului românesc

Astfel, conform acestuia, exemplul cel mai evident în acest sens este cel al bradului de Crăciun, care era aproape necunoscut în comunitățile rurale românești din trecut, astăzi fiind considerat de publicul larg ca fiind simbolul acestei sărbători.

În ceea ce privește colindatul românesc, „cele mai multe dintre formele atestate în urmă cu un secol, nu mai sunt azi practicate, în special în mediul urban, unde obiceiul colindatului a fost substituit de participarea la evenimente culturale în care sunt interpretate colinde sau, pur și simplu, de vizionarea sau audierea de colinde transmise prin intermediul internetului, televiziunilor sau radioului”, explică expertul în tradiții.

Colindatul românesc, pe lista UNESCO

După cum se știe, în mediul rural, colindatul este încă prezent, în forme de multe ori apropiate de cele tradiționale sau derivate din acestea. 

În același registru al colindului românesc, aflăm de la istoricul Tudor Sălăgean că în anul 2013, colindatul de ceată bărbătească din România și Republica Moldova a fost inclus pe Lista reprezentativă UNESCO, „fiindu-i astfel recunoscut statutul de element valoros al patrimoniului umanității”.

Importantă nominalizare a unei localități din Cluj

Tot UNESCO a creat și o listă de elemente de patrimoniu amenințate cu dispariția, însă colindatul din România nu a fost inclus acolo. În cadrul dosarului de candidatură au fost nominalizate 14 comunități din România în care este practicată această tradiție, una dintre acestea fiind cea din Măguri-Răcătău, județul Cluj, explică etnograful.

Mai mult decât atât, el afirmă că prezența acestui element pe lista UNESCO presupune asumarea de către România a unei întregi serii de obligații referitoare la salvgardarea acestora.

Salvarea patrimoniului cultural cu ajutorul legislației

„Ar trebui să ne întrebăm însă, câte dintre măsurile de salvgardare impuse de UNESCO au fost efectiv aplicate de România”, spune istoricul.

Mai aflăm că în 2005, România a adoptat Convenția UNESCO cu privire la salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, iar în 2008 a fost adoptată Legea 26/2008 privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.

Corupția din politică, influență negativă asupra patrimoniului cultural

Astfel, „țara noastră dispune de instrumentele legislative de protejare a elementelor de patrimoniu legate de cultura tradițională. Instituțiile care se ocupă la nivel teritorial de patrimoniul cultural imaterial, centrele județene pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale, au fost de multe ori deprofesionalizate din cauza politizării și transformării lor în prestatoare de spectacole electorale.

Puține dintre aceste instituții mai funcționează în parametri normali, iar această situație îngrijorătoare, datorată corupției din politică, este de natură să pună în pericol patrimoniul cultural imaterial din România”, a declarat managerul Muzeului Etnografic. 

„Sărbătorile au înfățișarea pe care le-o dăm”

Tudor Sălăgean consideră că schimbarea ori dispariția tradițiilor românești de Crăciun sunt firești, atâta timp cât lumea se află și ea într-o continuă și neobosită evoluție.

Iarna (vedere), Lunca Cernii, jud. Hunedoara, anul intrării 1927, anul execuției 1927, autor Denis Galloway

„Sărbătorile sunt o realitate vie a patrimoniului nostru imaterial, la care participă și contribuie fiecare dintre noi. Astfel, sărbătorile noastre au, firește, înfățișarea pe care le-a dăm. Oricât de mult ne-am dori, nu putem ca de Crăciun să ne întoarcem în timp cu 100 de ani sau cu 1000 de ani – putem doar să ne prefacem că o facem. 

Tradițiile încă pot fi păstrate

Important este să reușim să păstrăm vii tradițiile noastre, așa cum se poate și atât cât se poate, în mediile urban și rural de astăzi, așadar dincolo de satul tradițional, căruia astăzi îi mai păstrăm doar amintirea”, a mai spus istoricul.

Cu capra, Peșteana, județul Hunedoara, anul intrării 1923, autor Romulus Vuia

Așadar, fie că le respectați cu sfințenie, le-ați dat uitării ori le-ați cosmetizat pe alocuri, fie ca sărbătorile de Crăciun să vă fie pline de bucurii!

Crăciun fericit!