Pompierii din cadrul Detașamentului Huedin intervin marți seara la un accident rutier petrecut pe raza comunei Sâncraiu, soldat cu o mașină răsturnată.

Din primele date, în accident a fost implicat un autoturism, care este răsturnat, iar forțele noastre au găsit la fața locului patru persoane. Una dintre acestea este încarcerată, astfel că pompierii lucrează pentru extragere.

Pentru a sprijini partea medicală, la fața locului va ateriza și elicopterul SMURD de la Jibou.

”La intervenție mai iau parte o autospecială cu modul de descarcerare, o ambulanță SMURD și una SAJ”, anunță ISU Cluj.

Vom reveni cu detalii.

Primarul comunei clujene Jucu, Valentin Dorel Pojar, a anunțat că CNAIR a eliberat avizul final pentru intersecția semaforizată de la DN1C cu drumul comunal de la ieșirea din Jucu de Mijloc și alte 4 treceri de pietoni semaforizate.

„Veste bună pentru toți locuitorii comunei noastre.

Jucu a obținut AVIZUL final de la CNAIR pentru INTERSECȚIA semaforizată de la DN1C și alte 4 treceri de pietoni semaforizate

Azi am avut susținerea finală la ministerul transporturilor, la CNAIR, unde am obținut avizul final atât pentru intersecția semaforizată de la DN1C cu drumul comunal de la ieșirea din Jucu de Mijloc și trecerile de pietoni semaforizate de la Panemar, km 17, gară și inclusiv intersecția semaforizată și trecerea de pietoni de la blocurile de la gara.

Sigur ca va mai dura ceva timp până vom primi avizul scris, astfel încât să putem trece la obținerea autorizației de construire și execuția lucrărilor”, a scris primarul pe Facebook.

Așa se țese povestea omului: un suflet nemuritor, învățând să-și găsească drumul printre încercările unui trup trecător. Dacă omul ar fi întrebat ce a făcut cu viața aceasta, va putea răspunde cu liniște:“am învățat să iubesc ceea ce este veșnic. Și să las să moară ceea ce este trecător.”Un drum al patimii, al durerii și, în cele din urmă, al iubirii care eliberează.

Sufletul omului, prins între cer și pământ, se zbate într-o luptă tăcută, nevăzută, dar cutremurătoare. Își dorește să iubească, dar deseori uită… Și iubește ceea ce nu trebuie să  iubească. Se agață de trup, de plăcerile trecătoare, ca și cum ele ar putea să-i ofere nemurirea.

Când viața curge lin, când patimile sunt dulci și zilele pline de lumină, sufletul ar vrea să nu se termine niciodată. Uită că trupul este doar o gazdă a sufletului, iar veșnicia nu poate locui într-o lume care moare. Dar, Dumnezeu, în iubirea Lui de nepătruns, ne trimite încercările ca pe niște treziri. Ne dăruiește durerea, ca să ne dezvețe de ceea ce ne leagă de această lume.

Omul învață să iubească adevărat

Poate că fiecare greutate care apasă pe umerii noștri este un drum deschis către libertate. Căci doar atunci când am gustat din amarul vieții facem primul pas către dorul de Dumnezeu.

Și atunci sufletul începe să-și ridice ochii către cer. Începe să vadă ceea ce nu vedea înainte, să simtă ceea ce adesea uitase: că adevărata fericire nu vine din lucrurile care trec, ci din ceea ce rămâne. Din liniștea care se naște în mijlocul greutăților. Din iubirea care arde mai tare decât orice patimă.

Mă întreb, adesea, dacă aici este taina cea mai mare? Că omul învață să iubească adevărat doar când suferința îi taie binele din lumea aceasta. Doar atunci când este rupt de plăcerile trecătoare, sufletul poate să-și amintească cine este și pentru ce a fost făcut.

În fața morții, în fața durerii, descoperim că nu trupul este cel care caută veșnicia, ci sufletul. Dumnezeu ne încearcă pentru a ne trezi.

Care este chemarea vieții

Ne lasă să simțim greutatea vieții ca să ne dorim mai mult decât viața aceasta. Poate că tocmai acesta este darul Lui cel mai mare: că, prin suferință, ne pregătește pentru bucuria care nu se va sfârși niciodată.

Când sufletul și trupul ajung la capătul puterilor, când patimile pier, iar omul rămâne gol în fața vieții, apare adevărata libertate. În goliciunea aceasta, sufletul nu mai are nimic de pierdut, nimic de dorit. Și, pentru prima dată, poate să-l iubească pe Dumnezeu cu toată inima.

Poate că tocmai aceasta este chemarea vieții: să murim puțin câte puțin, până când ajungem să trăim cu adevărat. Să ne dezlegăm de trup, nu din ură, ci din iubire pentru ceea ce ne așteaptă. Să învățăm că sufletul nostru nu a fost făcut să moară, ci să zboare. Să zboare dincolo de timp, dincolo de durere, dincolo de toate.

Un focar de pestă porcină africană a fost înregistrat la o gospodărie de pe strada Valea Seacă din Cluj-Napoca, mai mulți porci fiind uciși de veterinari și aruncați cu excavatorul într-o groapă comună, pentru a preveni răspândirea bolii. Unul dintre ei mai mișca. Care sunt explicațiile autorităților.

Directorul DSVSA Cluj, Ioan Bradea, a declarat, marți, că au fost 7 porci morți în gospodăria respectivă, iar alți 12 au fost omorâți de medicii veterinari, așa cum prevede procedura în astfel de cazuri.

„A fost un focar de pestă, au fost colegii mei la ucis, că asta este procedura când avem un focar pozitiv, se convoacă Centrul Local de Combatere a Bolilor la Prefectură care decide uciderea și îngroparea suinelor. În total au fost 19 porci, 7 fiind deja morți.

Noi luăm măsuri în prima zi în care avem buletinul de analize, de aceea ne-am și grăbit cu neutralizarea alternativă, ca să evităm transportul, incineratoare, mai ales că noi, în Cluj, nici nu avem, și pentru a preveni răspândirea bolii.

Mai avem patru focare, două la Mica și la Câțcău și două la Mintiu Gherlei la care mâine sau poimâine e stingerea, adică au trecut 30 de zile de la izbucnirea focarului și dacă n-au mai apărut cazuri, după o verificare a zonei pe o rază de 10 km, se declară focarul stins”, a declarat Ioan Bradea.

Verificări despre eutanasiere

Referitor la faptul că un purcel aruncat în groapa comună mai mișca, Bradea a precizat că, probabil, metoda de eutaansiere nu a avut efectul complet și că medicul veterinar care a fost la focar va da explicații.

Potrivit acestuia, DSVSA Cluj va declanșa și o anchetă la gospodăria respectivă, pentru încălcarea normelor de igienă sanitar-veterinară.