Era MUSAISON să-i batem, dar Odin cu toată Valhalla lui n-au fost de acord. România-Islanda, 0-0

Joi seara, naționala mare a disputat primul din cele două meciuri decisive rămase din grupa preliminariilor pentru Campionatul Mondial din Qatar de anul viitor. Adversară i-a fost Islanda, echipă pe care am învins-o în tur cu 2-0. Urmașii lui Floki  ne-au blocat accesul în Valhalla noastră mioritică, așa că a trebuit să ne mulțumim cu un egal alb ca zăpada de pe Eyjafjallajokull.

Echipe de start:

România: Fl. Niță – Rațiu, Chiricheș, Nedelcearu, Toșca – Cicâldău, Marin, Stanciu – Hagi, Alibec, Fl. Tănase
Rezerve: Vlad, Aioani – Manea, Pușcaș, Maxim, Bancu, Burcă, Nedelcu, Ad. Rus, Man, Moruțan, Ivan
Selecționer: Mirel Rădoi

Islanda: E. Olafsson – Sampsted, I. Bjarnason, Gretarsson, Skulason – Johannesson, B. Bjarnason, Thordarson – Gudmundsson, S. Gudjohnsen, Thorsteinsson
Rezerve: Runarsson, Gunnarsson – Saevarsson, Thorarinsson, Thrandarson, I. Olafsson, Leifsson, Baldursson, Ellertsson, Helgason, Traustason, A. Gudjohnsen
Selecționer: Arnar Vidarsson

Arbitru: Serghei Karasev
Asistenți: Igor Demesko, Maksim Gavrilin (toți din Rusia)

Stadion: Steaua

Prima repriză am dominat-o copios dar raportul ocaziilor mari a fost de 3 la 3. Am desenat frumos dar nu suntem la ora de desen ci la educație fizică. Dacă de la mijloc în sus am stat binișor, apărarea ne-a dat câteva emoții. Noroc că vikingii sunt mai concentrați pe berile de după că altfel ne făceau pocinogul. Toșca, Marin și Alibec erau să ne bucure dar nu le-a ieșit. Nici intrat…

Primele 5 minute din repriza a doua ne-a cam luat cu friguț din Islanda, deoarece nordicii ne-au cam înghesuit în careu. S-a lămurit și de ce dădea atâta din aripi Alibec, probabil voia să zvânte gazonul, udat din belșug din rațiuni înțelese doar de selecționer. De aceea, uneori aveam impresia că suntem la patinaj artistic.

În min.85, Ianis Hagi șutează în bară dar fotbalul nu se joacă pe bare. Meciul se termină fix așa cum a început, cu fluierul rusului Karasev. Qatarul e din ce în ce mai departe iar șansele ca la anul să iernăm în deșert sunt mai mici decât cele de a vedea o cămilă pe Vf. Omu.

Rămânem tot la mâna Islandei, care ar trebui să obțină măcar același rezultat și la Skopje. Icebergu’ cui i-o făcut!