EDITORIAL. A fi sau a nu fi ȘMECHER. De unde provine termenul

S-a umplut țara de șmecheri. „Invazia” a început din sud și s-a răspândit ca o molimă. Statutul de „șmecher” îți conferă o anumită poziție socială, la fel ca maimuței care îi fură de sub nas consătenei o banană și apoi îi aruncă în cap cojile. Mai nou, cuvântul „șmecher” apare în tandem cu „BMW”. Ești șmecher dacă-i furi unuia care așteaptă de minute bune locul de parcare, ești șmecher dacă depășești pe dreapta și-i arăți degetul mijlociu celui depășit, ești șmecher dacă eludezi tot ce înseamnă lege, ești șmecher dacă nu-ți plătești taxele, dacă înșeli, dacă îți bați joc de un semen de-al tău. Atâta timp cât șmecheria e ridicată la rang de virtute, să nu ne mirăm că suntem unde suntem.

Am găsit într-o postare pe Facebook etimologia acestui termen. Nu strică să vedeți de unde provine cuvântul „șmecher” și cum s-a transformat, din „cel ce nu poate fi fraierit” în „cel ce-i fraierește pe ceilalți”.

„Ca să știe toată lumea cine a inventat „șmecheria”!

„Şmecher” vine de la faptul că boierii olteni care aveau podgorii au angajat câte un specialist în degustarea vinurilor. Cum în germană cuvântul “schmecken” înseamnă a avea gust, a fi bun la gust, s-a ajuns ca specialistul respectiv, pe care nu îl puteai păcăli cu vin prost, să fie numit “şmecher”, adică un individ isteţ, imposibil de fraierit. El era cu mintea limpede.

Anecdota spune că era o vreme când saşii din Siebenburgen (cum i se mai spunea Transilvaniei), treceau Carpaţii pentru schimburi comerciale şi ajungeau şi în zona Drăgăşanilor, de unde cumpărau vin. Ofereau la schimb articole de meşteşugărie, pe care saşii le produceau de o calitate recunoscută în toată Europa.

Oltenii au găsit repede o modalitate să-i păcălească pe negustorii saşi. Le dădeau să mănânce, apoi le serveau vinul cel mai tare pe care-l aveau. Cum saşii nu erau obişnuiţi cu băutura, se „ameţeau” repede, iar când începeau negocierile pentru preţul produselor, erau aproape beţi şi nu mai reuşeau să vândă la preţ bun.

Pe când cumpărau vinul, oltenii le dădeau să guste şi din ăla şi din ăla şi din ăla. Și imediat negustorii saşi se „pileau” la loc.

„Așa a apărut meseria de Smecken”

Când încărcau vinul târguit, pe lângă faptul că era cumpărat la un preţ mult peste cel normal, vinul bun era înlocuit cu cel mai rău zaibăr şi tulburel. Când ajungeau acasă, își dădeau seama că negustorii saşi erau păcăliţi: vindeau ieftin produse de calitate şi cumpărau vin scump și prost.

Așa a apărut meseria de Smecken, care îi însoțea pe negustorii saşi spre podgoria Drăgăşani pentru a face schimb de produse şi pentru a aduce vin în Transilvania.

După ce saşii se îmbătau, intra în joc Der “Schmecken”, „cel care gustă”. Toţi îl respectau şi nici unul nu-i ieşea din vorbă. Dintre toţi el era singurul care nu punea strop de băutură în gură.

Acesta negocia și stabilea preţul de vânzare a produselor meşteşugăreşti și tot el gusta vinul şi fixa preţul de cumpărare. Oltenii i-au spus „șmecher” și au înțeles că el este „cel care nu poate fi păcălit.”

Sursa: Facebook via Zinaida Soroceanu (preluată de la Emil Sturzu)

M.A.

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News