Dragoș Damian: De ce ar merita Ștefan Vuza titlul de personalitatea anului în economie

Până în urmă cu o lună alesesem să scriu fără urmă de îndoială că inflația este personalitatea anului în economie, pentru că a schimbat afacerile și viețile noastre. Angajator sau angajat, nimeni nu a rămas fără răni adânci, pentru că planurile de afaceri s-au facut plecând de la bugete construite pentru 2021 pe o inflație estimată de autorități la 2,5% și terminând anul la (probabil) 9%.

Sigur, unii afaceriști s-au bucurat în prima jumătate a anului – cei din utilități, alimentație, bunuri de larg consum și construcții au crescut prețurile cât s-a putut având în vedere revenirea consumului, scumpirile fiind pe alocuri de-a dreptul grotești. Însă în a doua jumătate a anului toată suflarea din economie devenise îngrijorată pentru că tuturor le crescuseră costurile mai repede decât veniturile, iar resursele consumatorilor măcinate de inflație ajunseseră la fundul sacului, putând acoperi doar plata utilităților. Astfel încât, nimeni nu castiga la aproape 10% inflație și la spectrul unui 2022 foarte complicat.

La fel de bine personalitatea anului în economie putea fi PNRR-ul, care a ținut luni de zile prima pagina. Dar, la o privire atentă, realizezi că sunt de fapt fonduri europene cu nume reinventat care cuprind proiecte de infrastructură ce trebuiau încheiate încă din 2016 și care vor fi executate pe jumătate din împrumuturi, de muncitori străini și cu produse importate; echipamentele și materialele din proiectele din Green Deal, digitalizare și infrastructură nu se fabrică în România, ele vor fi importate, contribuind la creșterea economică a țărilor care le trimit către noi.

Ceva m-a făcut să ma răzgândesc pe ultima sută de metri, pentru că prima dată după mulți ani vedeam speranță și pasiune în cineva care începe să vorbească despre reclădirea și unificarea chimiei românești și are ambiții de regionalizare.

Nu a mai rămas multă producție chimică în România. Înainte de 1990 aveam 72 de combinate chimice (nu mai ineficiente decât cele din alte țări din Europa de Est, care s-au salvat și internaționalizat în marea majoritate), un sistem performant de învățământ și un sector care aducea circa 35 miliarde Euro, aproape 20% din producția industrială de atunci. Astăzi, în 2021, mai există doar 14 combinate și puțin învățământ de ramură, iar domeniul aduce la buget venituri de sub 3 miliarde Euro generând jumătate din deficitul balanței comerciale a României.

Fabricile din Codlea, Făgăraș, Târnăveni, Slobozia, Dej, Baia-Mare, Victoria, Copșa Mica, Cluj-Napoca, etc., altă dată fala producției chimice din Europa, zac acum parțial sau total închise pentru că guvernanții, înghițind povestea cu mediul, poluarea și industria verde au căzut în capcană și au lăsat chimia în cădere liberă.

S-au adoptat irațional, fără tranziție, legi ale UE de care alte țări din Europa de Est nici nu au vrut să audă, am devenit captivi importurilor, am renunțat la suveranitate economică contrar nevoilor noastre strategice și am rămas fără viziune privind rolul chimiei în dezvoltarea economică.

În ultimele luni s-a vorbit despre galopul la bursă a lui Chimcomplex, Oltchim este pe profit, Rompetrol este o țintă de achiziție, se încearcă unificarea combinatelor chimice rămase într-o Companie Română de Chimie. Personalitatea din spatele acestor rezultate și planuri este un om hotărât să redea gloria de odinioară a industriei, chiar dacă vremurile sunt schimbate, iar competiția acerbă.

În opinia mea, Ștefan Vuza merită titlul de personalitatea anului în economie pentru că redă industriașilor – și in general românilor – speranța în viitor și tăria de a nu se da bătuți la ei în țară.