Doi mari istorici clujeni născuţi într-o zi de 13 martie: Silviu Dragomir şi David Prodan

Doi mari istorici clujeni cam uitaţi astăzi s-au născut într-o zi de 13 martie, unul în 1888, Silviu Dragomir, iar celălalt, David Prodan, în 1902.

Silviu Dragomir

„Silviu Dragomir (n. 13 martie 1888, Gurasada, Hunedoara – d. 23 februarie 1962, Cluj) s-a născut într-ofamilie de intelectuali. Şcoala gimnazială a făcut-o la Blaj, iar liceul, la Novi, Sad, în limba sârbă. A fost şi la Cernăuţi, unde a urmat facultatea, specialitatea Teologie şi şi-a manifestat interes pentru paleo-slavă şi pentru slavistică în general. A fost pe urmă unul dintre cei mai buni slavişti din România. S-a înscris şi la Viena, care l-au introdus într-o atmosferă pozitivistă, între filosofie şi istorie. Mentaroul său a fost iar un mare istoric, Ioan Bogdan.

Toate acestea se întâmplă înainte de Primul război mondial. A fost şi la Moscova, unde a studiat arhivele de acolo şi a avut un mare rol în Adunarea de la Alba Iulia, pentru că a făcut parte din grupul tinerilor intelectuali, care au şi pregătit unirea şi a fost numit secretar al Marii Adunări de la Alba Iulia. Apoi, din 1919, el a avut Catedra de studii sud-est europene. Era un foarte bun cunoscător al limbilor sud-slavice mai ales, s-a ocupat, prin studii, de românii sud-dunăreni, mai ales de vlahii din Serbia. De asemenea, în 1924 îi apare cartea Avram Iancu. Are o carte şi despre Ion Buteanu, despre eroii Revoluţiei de la 1848.

A făcut parte din mai multe partide, iar la un moment dat a făcut parte din Partidul Naţional Creştin al lui Goga, iar în timpul guvernării Goga a fost secretar de stat, ministru. În timpul lui Carol al II-lea a fost ministru al minorităţilor, aproape un an şi ceva. Dar de unde i se trage, că până la urmă comuniştii l-au închis?! La marea grevă din 1946 de la Cluj, a studenţilor, el a luat apărarea studenţilor. În baza acestui lucru şi pentru că a fost şi ministru în „regimul burghezo-moşieresc”, a făcut vreo 7 ani de puşcărie, la Caransebeş şi la Sighet, până în 1955. A închis-o şi pe soţia sa. Şi i-a luat şi casa. Apropo, a stat pe actuala stradă Cliniclilor, la nr 38.

Ulterior a revenitdin puşcărie şi a stat într-un apartament la Instututul de Istorie. A predat la Institut şi moare la Bucureşti, în 1962. Făcând legătură cu cealalată personalitate, i-a fost profsor lui David Prodan”, povesteşte, pentru Cluj24, istorricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

David Prodan

(n. 13 martie 1902, satul Cioara, azi Săliștea, județul Alba – d. 11 iunie 1992, Cluj).
După mai mulţi istorici şi specialişti se pare că este cel mai mare istoric al Transilvaniei, un istoric şi al Evului mediu, şi al epocii moderne. Are o operă de o largă circulaţie, a luat şi o mulţime de premii internaţionale.

Un lucru foarte important, care astăzi se neglijează: istoria ţărănimii din Transilvania. Este, deci, un istoric al ţărănimii.
Studiile le-a făcut la Orăştie, în limba maghiare, iar cele universitare, la Cluj, în 1921-1924; deci, e din generaţia chiar de început a universităţii româneşti. I-a avut profesori pe Silviu Dragomir, Sextil Puşcariu, Bogdan Duică. În 1938 devine doctor în istorie, pe urmă va fi şi bibliotecar principal, apoi lector, şef de secţie, iar în 1948 este membru corespondent al Academiei, iar în 1955 devine titular al Academiei.

Lucrarea sa de doctorat a fost Răscoala lui Horea în Comitatul Cluj şi Turda. De asemenea, are o lucrare foarte bună, Iobăgia în Transilvania. Pe urmă, iarăşi are o lucrare foarte importantă, Supplex libellus Valachorum, şi în 1979, capodopera sa, Răscoala lui Horea. Şi el a fost puţin ostragizat, a fost pensionat înainte de vreme. Era un perfecţionist, a profesat o istorie întemeiată pe o concepţie articulată teoretic. A fost un deschizător de drumuri noi în istoriografia română, prin integrarea istoriei ardelene în istoria românească în general şi în cea central-europeană.

Un lucru pe care trebuie să-l semnalăm: cred că este singura casă memorială pe care o avem în Cluj, în 2018 înfiinţată, pe fosta stradă Mică, David Prodan acum. Acolo e casa în care a locuit el”, mai arată Vladimir Alexandru Bogosavlievici.