Dohotaru: Primăria din CLUJ dorește să schimbe numele pieței Karl Leibknecht și a altor străzi pe motiv de MARXISM

Primăria Cluj-Napoca vrea să schimbe denumirea Pieței Karl Liebknecht pe motiv că liderul socialist german era „marxist”. Același lucru se dorește și în cazul numelui străzii centrale C-tin Dobrogeanu Gherea și numele altei străzi centrale Emil Isac, social-democratul clujean, marxist ani buni, pe motiv că nu era corect politic în grila (neo)conservatorilor și (neo)liberalilor clujeni.

Opinie Adrian Dohotaru

„Nu doar buletinele a 80 de persoane trebuie schimbate, ci buletinele a mii de clujeni care stau pe străzi cu denumiri de stânga. De pildă, să își schimbe buletinul cei care stau pe strada Panait Istrati, că era comunist și chiar anarhist, după dezamăgirea de comunismul bolșevic. Apoi, să schimbăm și numele Henri Barbusse, lângă care am copilărit, pentru că era comunist și nu avea legătură cu Clujul. După care să schimbăm și numele străzii Anton Bacalbașa, primul traducător în spațiul românesc din Marx, socialist de vază într-o vreme și scriitor care poate fi citit cu plăcere și azi, cum am arătat în cartea mea „Socialiștii. O moștenire (1835-1921)”. Să schimbăm apoi și numele străzii C. Mille, cel mai important jurnalist al României, ca director la Adevărul și Dimineața, plus deputat, marxist și el ani buni.

„Să le dăm nume de sfinți”

Apoi, să schimbăm și numele B-dului Muncii, Pieței 1 Mai, străzii Fabricii, Parcului Feroviarilor, zone unde am copilărit, că sunt toate comuniste. Să le dăm denumiri de sfinți, cum se propune pentru piață, sau denumiri naționaliste ori regaliste.

Sigur, la propunerile lui Adrian Papahagi, aștept ca UBB să dea afară și universitarii marxiști sau marxizanți, de stânga, de la Facultățile de Sociologie, Studii Europene, Filozofie și alte departamente.

Rol major în democrație

În afara celor două săptămâni de membru fondator al Partidului Comunist German, Karl Liebknecht, asasinat de trupe paramilitare, din nefericire cu îngăduința rușinoasă a social-democraților la guvernare, a avut un rol major în democratizarea vieții publice germane. A fost dintre puținii socialiști germani parlamentari care a rămas pe poziții pacifiste și nu a votat intrarea Germaniei în război. A denunțat genocidul unui milion de armeni de către otomani, aliații Germaniei în război, motiv pentru care a fost expulzat din partidul social-democrat german. Spre deosebire de mulți social-democrați, a rămas fidel crezului unei lumi post-capitaliste, care, oricât ar clama unii, capitalismul chiar nu este ultimul orizont al omenirii, plus că a criticat alături de colegii săi comuniști, precum Rosa Luxemburg, suprimarea democrației de către bolșevici.

Reconciliere cu trecutul

În Vest, sunt numeroase străzi și piețe cu numele de Karl Liebknecht. La rândul nostru, asemenea germanilor, trebuie să ne reconciliem cu trecutul nostru comunist, dar și socialist, ori sindicalist, fără mânie și părtinire.

Nu se poate șterge cu buretele

Modernizarea unei piețe, foarte necesară de altfel, nu se poate face eradicând complet trecutul, ștergând memoria generațiilor care vin, stergând cu buretele faptul că Irisul s-a dezvoltat în perioada comunistă”, scrie Adrian Dohotaru.