Deșcolarizarea României

”Înfrânt nu ești atunci când ochi-n lacrimi ți-s/ Ci-adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis”, spunea poetul Radu Gyr.

Secvență de învățământ on-line a unei școli de elită din Cluj.

Doamna profesor: ”- Dragi elevi acum spuneți-mi voi care sunt drepturile copilului în familie. Elevul X spune tu: – Copilul are dreptul ca în familie să fie respectat și să depună reclamații!”

Disciplina se numește ”Educație pentru cetățenie democratică” și nu contează școala, fiindcă este obligatoriu să se întâlnească peste tot acest exemplu deoarece aceasta este disciplina, manualul, programa, tendința.

Se întâlnesc în toate școlile și la toate disciplinele.

E bine să fie ocrotiți și să fie informați copiii, dar aceasta nu este totul în educație.

Imensa majoritate a părinților își iubesc pruncii și îi trimit la școală cu speranțe, însă, în malaxorul unei societăți în permanentă criză de timp, mai avem timp, împreună cu mulți alții de bună-credință să ne punem întrebarea: ce înseamnă școala românească astăzi?

Exemplul luat este pentru că în această clasă, acum câțiva ani, doamna învățătoare făcuse apel către părinți să încerce a controla accesul copiilor la internet (filmulețele porno din timpul pauzelor).

Unul dintre părinți, indignat, spunea că de fapt orele de școală sunt pauze pentru filmele extrem de dure. În clasa a treia. Atunci au fost descoperiți. Fenomenul, de asemenea, este generalizat.

Unde or fi Domnul Trandafir, Apostolul, Dăscălița și Nică și Olguța Medelenilor și toți aceia?

Există unele teste concepute să măsoare rezultatul școlilor naționale indiferent de sistemul educațional abordat (Testele PISA). Noi, românii, așa le-am abordat încât am ajuns pe locul 50, la coada Europei. Dar, spunea cineva, că pe lângă faptul că am ajuns mai puțin școlarizați (să nu zicem mai proști), mai vulgari, măcar nu ne mai iubim țara și neamul. Dacă ai pulverizat noțiunea de acasă, familie, țară, neam, individul își pierde rădăcinile și este mult mai ușor de manipulat, exploatat, stors, pierdut.

Care este rezultatul nesfârșitei Reforme a școlii românești?

O spune istoricul ieșean Mircea Platon: ”Rezultatul? Analfabeți funcționali, abandon școlar, distrugerea învățământului profesional, reducerea corpului profesoral. Învățământul românesc a devenit o sursă de venituri pentru edituri, experți, formatori, formatori de formatori, ONG-uri. Școala, care era mult mai ieftină, a devenit o instituție care costă enorm…Am împrumutat bani ca să facem reformă. Am comis un suicid statal. Ne-am spânzurat pe banii noștri.

Ce e de făcut? Să ținem cu dinții de elementele sistemului clasic, să redefinim scopul și să refacem sistemul. Să discutăm de scopul sistemului de învățământ plecând de la sentimentul național, de la necesitatea pregătirii de conștiințe, de la transmiterea cunoștințelor între generații, de la pregătirea intelectului. Să creăm oameni, generații care să stea pe propriile picioare”.

Suntem locul 50 la rezultate școlare și țara din Europa în care se citesc cele mai puține cărți.

”Ce mai înseamnă școala românească astăzi?,  întreabă excelent Mircea Platon, care oferă explicații și avansează soluții în volumul ”Deșcolarizarea României” .

Nu întâmplător subiectul este tratat de un istoric. Fără școală, visul la care făcea referire Radu Gyr și generațiile de patrioți riscă să se transforme în caricatură, pustiu sau colonie nedeclarată.

Adrian Marian