Connect with us

Editorial Opinii

Deșcolarizarea României

Publicat


”Înfrânt nu ești atunci când ochi-n lacrimi ți-s/ Ci-adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis”, spunea poetul Radu Gyr.

Secvență de învățământ on-line a unei școli de elită din Cluj.

Doamna profesor: ”- Dragi elevi acum spuneți-mi voi care sunt drepturile copilului în familie. Elevul X spune tu: – Copilul are dreptul ca în familie să fie respectat și să depună reclamații!”

Disciplina se numește ”Educație pentru cetățenie democratică” și nu contează școala, fiindcă este obligatoriu să se întâlnească peste tot acest exemplu deoarece aceasta este disciplina, manualul, programa, tendința.

Se întâlnesc în toate școlile și la toate disciplinele.

E bine să fie ocrotiți și să fie informați copiii, dar aceasta nu este totul în educație.

Imensa majoritate a părinților își iubesc pruncii și îi trimit la școală cu speranțe, însă, în malaxorul unei societăți în permanentă criză de timp, mai avem timp, împreună cu mulți alții de bună-credință să ne punem întrebarea: ce înseamnă școala românească astăzi?

Exemplul luat este pentru că în această clasă, acum câțiva ani, doamna învățătoare făcuse apel către părinți să încerce a controla accesul copiilor la internet (filmulețele porno din timpul pauzelor).

Unul dintre părinți, indignat, spunea că de fapt orele de școală sunt pauze pentru filmele extrem de dure. În clasa a treia. Atunci au fost descoperiți. Fenomenul, de asemenea, este generalizat.

Unde or fi Domnul Trandafir, Apostolul, Dăscălița și Nică și Olguța Medelenilor și toți aceia?

Există unele teste concepute să măsoare rezultatul școlilor naționale indiferent de sistemul educațional abordat (Testele PISA). Noi, românii, așa le-am abordat încât am ajuns pe locul 50, la coada Europei. Dar, spunea cineva, că pe lângă faptul că am ajuns mai puțin școlarizați (să nu zicem mai proști), mai vulgari, măcar nu ne mai iubim țara și neamul. Dacă ai pulverizat noțiunea de acasă, familie, țară, neam, individul își pierde rădăcinile și este mult mai ușor de manipulat, exploatat, stors, pierdut.

Care este rezultatul nesfârșitei Reforme a școlii românești?

 

O spune istoricul ieșean Mircea Platon: ”Rezultatul? Analfabeți funcționali, abandon școlar, distrugerea învățământului profesional, reducerea corpului profesoral. Învățământul românesc a devenit o sursă de venituri pentru edituri, experți, formatori, formatori de formatori, ONG-uri. Școala, care era mult mai ieftină, a devenit o instituție care costă enorm…Am împrumutat bani ca să facem reformă. Am comis un suicid statal. Ne-am spânzurat pe banii noștri.

Ce e de făcut? Să ținem cu dinții de elementele sistemului clasic, să redefinim scopul și să refacem sistemul. Să discutăm de scopul sistemului de învățământ plecând de la sentimentul național, de la necesitatea pregătirii de conștiințe, de la transmiterea cunoștințelor între generații, de la pregătirea intelectului. Să creăm oameni, generații care să stea pe propriile picioare”.

Suntem locul 50 la rezultate școlare și țara din Europa în care se citesc cele mai puține cărți.

”Ce mai înseamnă școala românească astăzi?,  întreabă excelent Mircea Platon, care oferă explicații și avansează soluții în volumul ”Deșcolarizarea României” .

Nu întâmplător subiectul este tratat de un istoric. Fără școală, visul la care făcea referire Radu Gyr și generațiile de patrioți riscă să se transforme în caricatură, pustiu sau colonie nedeclarată.

Adrian Marian


Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Adrian

    noiembrie 26, 2020 la 1:13 pm

    Cartile lui Mircea Platon publicate la editurile Ideea Europeana si Contemporanul sunt acum disponibile intr-un pachet promotional:
    https://www.ideeaeuropeana.ro/carti/pachete-promotionale/pachet-serie-de-autor-mircea-platon/

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


Editorial Opinii

Dragoș Damian: Oamenii de afaceri cer bani de la Guvern. Nu spune nimeni: pot să fac la mine în companie un centru de vaccinare?

Publicat

Citim despre numeroarele întâlniri ale Premerului Florin Cîțu cu mediul de afaceri în vederea compensării efectelor pandemiei din diverse sectoare economice. Nu mi-e foarte clar cine sunt favoriții la întâlniri, spun doar că fabricile de medicamente din țară nu au fost chemate niciodată, deși noi nu cerem compensații, ci dimpotrivă, oferim soluții ca aducem mai multe venituri la buget.

Probabil Premierul este vizitat de coaliții, camere de comerț, consilii, lobiști, cei care învață de ani de zile guvernele României cum să conducă afacerile, în așa fel încât am devenit ceea ce suntem astăzi, exportatori de forță de muncă și importatori a celor mai banale produse.

La sfârșitul fiecărei întâlniri, citim de asemenea că Premierul Florin Cîțu cere sprijin mediului de afaceri pentru accelerarea vaccinării. Absolut normal, pentru că fără să atingem țintele de vaccinare afacerile nu-și pot relua cursul normal, oricâți bani s-ar pompa din rezerve, planuri de redresare și PNRR-uri.

Și trebuie spus categoric, ținta Premierului de 1 iunie sau 1 iulie este o țintă greu de atins fără implicarea mediului de afaceri, mai ales a siturilor industriale, care să-și trimită oamenii la vaccinare.

Până acum s-a auzit doar de Antibiotice Iași care și-a pus fabrica la dispoziția autorităților pentru vaccinare și de inițiativa Prefecturii Cluj care deschide centre de vaccinare în parcul industrial din Jucu, un mare angajator, cu o capacitate de vaccinare de cel puțin 2-3 mii de oameni pe zi – angajații din parc dar și locuitorii din zonă.

S-ar putea să fie mai mulți angajatori care au centre de vaccinare, mai ales din rândul celor industriali. O fabrică cu 100-150 de angajați, inclusiv (sau mai ales) din mediul rural, poate deschide fără probleme un centru de vaccinare pentru angajați, membrii familiilor și locuitorii din proximitate.

Din 850 de angajați, compania mea are 781 vaccinați cu prima doză, cu rapelul sau înscriși în platforma de vaccinare în așteptare.  Am discutat mult cu angajații, le-am explicat avantajele vaccinării (inclusiv riscurile), s-a înțeles că siguranța la locul de muncă și mobilitatea în concediu vor avea de câștigat prin vaccinare. Poate a ajutat domeniul de activitate, dar oamenii au înțeles și s-au pus pe treabă.

Centre de vaccinare deschise în fabrici, în parcuri industriale și în spatii logistice pot duce ținta de vaccinare chiar la peste 100 mii de subiecți pe zi, și este în interesul comunității de afaceri să atingem cât mai curând acea imunitate de turmă despre care se vorbește.

Așadar, atunci când oamenii de afaceri îl întreabă pe Premierul Cîțu ce poate face pentru ei, să intrebe și ce pot face ei pentru Premierul Cîțu, și mai mult ca sigur răspunsul va fi să se implice direct în vaccinare.

Rămâne totuși de încercat la un moment dat și stimulentul (deductibil) de 50 lei / angajat vaccinat, orice condiționare pozitivă va face minuni.

 

 

Citește mai departe

Editorial Opinii

OPINIE/ Petru ROMOȘAN – Mai poate fi oprit războiul?

Publicat

Marea întrebare care încă se pune în aceste zile este : mai poate fi în vreun fel oprit războiul anunţat din Ucraina ? Mai ales după ce foarte multe tone de armament de toate mărimile şi calităţile, precum şi nenumărate trupe s-au masat, de cele două părţi, la frontierele autoproclamatelor republici independente rusofone din estul Ucrainei : Republica Populară Doneţk (RPD) şi Republica Populară Lugansk (RPL). Şi, de asemenea, în Crimeea şi în apropierea ei, tot de ambele părţi. Cu fiecare zi ce trece şi aduce ştiri alarmante una după alta, speranţa că războiul va fi înlocuit de diplomaţie şi că raţiunea va înlocui demenţa războinică se împuţinează, dispare.

Propaganda cea mai simplistă a fost pusă şi ea în mişcare. În aceste zile aflăm, din surse oficiale europene şi americane, că Rusia, şi nu Ucraina va ataca prima. Lucru care, de altfel, ar putea să se confirme brutal foarte curând pentru că în orice moment Rusia se poate transforma din imperiu atacat în forţă agresoare. Şi asta după vechile legi ale războiului. Pentru că fiecare are dreptul să ia iniţiativa care-l avantajează şi să nu aştepte să-i cadă cerul în cap. În orice caz, presa mondială, cu specialiştii ei militari, s-a pus şi ea deja în ordine de bătaie. Nu ne rămâne deocamdată decât să-i citim şi pe unii, şi pe ceilalţi, şi pe prooccidentali, şi pe proruşi, şi să încercăm să alegem grâul (informaţia corectă şi analiza inteligentă) de neghină (propaganda).

În Franţa, unul dintre cei mai citiţi şi recomandaţi analişti este The Saker (Andrei Raevsky), trăitor în Florida, SUA. The Saker este un rus alb de a patra generaţie, născut în Elveţia şi stabilit acum mai bine de 20 de ani în SUA, împreună cu soţia sa, şi ea urmaşă a unor ruşi albi care au fugit de bolşevici. The Saker e un blogger celebru în SUA, Europa şi în lumea arabă, fost analist militar pentru ONU la Geneva („Scriam în principal despre Orientul Mijlociu, dar, când s-a produs lovitura de stat din Ucraina, în 2014, am început să scriu despre evenimentele de acolo, iar blogul meu a devenit deodată şi foarte repede celebru pentru că scriam în engleză, dar dintr-un punct de vedere rus” – „Interview du Saker, alias Andrei Raevsky”, groupegaullistesceaux.wordpress.com, 31.10.2017).

Christelle Néant (un pseudonim ?) este o franţuzoaică din Luxemburg care şi-a abandonat jobul de webmaster într-o multinaţională şi a devenit „comunicatoare” în cadrul DoniPress (agenţia de presă separatistă a RPD). Christelle Néant transmite zilnic din republicile separatiste (www.donbass-insider.com). Şi mai sunt şi alţi autori consistenţi care merită urmăriţi sistematic, cum e analistul militar italian Manlio Dinucci ( „L’arte della guera : annali della strategia USA/NATO (1990-2015)”, Zambon Editore, 2015), preluat de presa independentă din Europa şi din America de Nord (mondialisation.ca).

O confuzie, ambiguitate nu a fost încă înlăturată : războiul cu Rusia e dorit în primul rând de Ucraina sau de SUA şi partenerii săi NATO vesteuropeni ? Cine manipulează pe cine ? Care este adevărata legătură a noului preşedinte american Joe Biden şi a Administraţiei sale cu Ucraina şi, mai ales, cum se poziţionează Deep State-ul faţă de acest anticipat război ? Dar aşa-zisul guvern mondial ? E posibil ca Administraţia Biden să fie manipulată de regimul de la Kiev al lui Zelenski ? Greu de crezut. Va rezolva războiul din Ucraina marile probleme economice şi sociale din SUA şi din UK ? Va deschide SUA simultan alte două fronturi, în Marea Chinei de Sud şi în Iran ?

The Saker (în lesakerfrancophone.fr) din 8.04.2012 : „Elitele americane sunt întru totul de acord în privinţa Rusiei, pe care o vor mai întâi îndiguită şi apoi distrusă. În ceea ce priveşte statele fantoşe americane din UE, ele n-au nici o putere proprie. Care ar fi deci obiectivele Administraţiei „Biden” ? Să creeze o confruntare între Rusia şi UE care i-ar da un sens lui NATO şi ar justifica desfăşurarea de forţe americane suplimentare în Europa, care, la rândul lor, ar întări în plus strânsoarea americană deja puternică în jurul beregatei colective a UE. Făcând să eşueze NordStream 2 (ceea ce se va petrece imediat ce conflictul din Donbas va deveni „fierbinte”), Statele Unite vor obţine nu doar o UE mult mai dependentă de SUA, dar şi mult mai puţin competitivă : în loc să cumpere gaz ieftin şi de bună calitate din Rusia, UE va cumpăra gaz mai scump şi de mai proastă calitate de la SUA.

Programele de înarmare vor exploda, iar complexul militaro-industrial american se va îmbogăţi vânzând arme grotesc de supraevaluate propriei ţări şi „aliaţilor” ei europeni. Marile întrebări sunt deci următoarele : ar putea Rusia să schimbe viziunea americană reacţionând sub nivelul unei confruntări militare deschise ? Părerea mea e că asta e încă posibil dar că, din păcate, devine din ce în ce mai puţin probabil cu fiecare zi care trece. Asta înseamnă că acest conflict se poate transforma într-un al treilea război mondial cu arme nucleare şi tot restul ? Părerea mea este că acest scenariu devine pe zi ce trece din ce în ce mai probabil.”

Acelaşi The Saker scria în 6.04.2021 („Comprendre les psyops anti-Poutine : une préparation à la guerre” – lesakerphrancophone.fr) : „Războiul ar putea fi oare evitat ? Nu ştiu. Putin le-a dat ucronaziştilor (naziştilor ucraineni – n.n.) un avertisment foarte sever („consecinţe grave pentru statutul de stat al Ucrainei ca atare”). Nu cred nici o clipă că se preocupă oricine ar fi la putere la Kiev de Ucraina sau de statutul ei de stat, dar oamenii aceia sunt destul de inteligenţi ca să înţeleagă că un contraatac rus pentru a apăra LDNR (cele două republici autonome din Donbas – n.n.) şi, mai mult, Crimeea ar putea cuprinde şi lovituri de precizie care să ţintească „leadership”-ul cu rachete foarte moderne. Conducătorii ucronazişti ar trebui să-şi dea seama că au toţi ţinte desenate pe cap. Ar putea reflecta şi la următorul lucru : ce li s-a întâmplat şefilor de bande wahhabite din Cecenia după sfârşitul celui de-al doilea război de acolo ? (Indiciu : au fost identificaţi cu toţii şi executaţi.) Oare asta ar fi destul ca să-i oprească ? Poate. Să sperăm. Dar trebuie să păstrăm în minte faptul că, într-un viitor previzibil, Ucrainei nu-i mai rămân decât două opţiuni : „un sfârşit oribil sau o oroare fără sfârşit” (e o expresie rusească). Cel mai bun scenariu pentru populaţia ucraineană ar fi o scindare (relativ pacifică, să sperăm) a ţării în câteva părţi uşor de gestionat. Cea mai proastă opţiune ar fi, fără îndoială, un război pe scară mare împotriva Rusiei.”

Cu o zi înainte (5.04.2021), The Saker îi pomenise pe blogul său şi pe români : „Mă aştept să-i văd pe „consilierii” polonezi (şi americani, şi britanici) asistând forţele ucronaziste în timpul atacului lor asupra LDNR. În ceea ce le priveşte pe „surorile” ortodoxe ale Rusiei, cum sunt Bulgaria sau România, acestea vor face ce au făcut mereu în trecut : se vor alătura oricărei coaliţii antiruse. Vestea bună este că armatele lor sunt la fel de slabe ca armata Poloniei (pregătite pentru parade, dar nu pentru un război adevărat). De altfel, Marea Neagră este, în termeni militari, „un lac rusesc”. Aceste ţări mici vor gesticula deci cu elan, dar nu vor face nici o prostie.”

Manlio Dinucci atrage atenţia asupra unui alt „amănunt” („Joe Biden recrute les alliés”, reseauinternational.net, 6.04.2021) : „În aceeaşi politică intră şi noile Brigăzi de asistenţă pentru forţele de securitate, unităţi speciale ale armatei SUA care „organizează, antrenează, echipează şi consiliază forţele de securitate străine” […]. Ele sunt un instrument eficace pentru a lansa, sub acoperirea de „asistenţă”, operaţiuni militare aflate de facto sub comandament SUA. Asta explică de ce, după un relativ armistiţiu, şeful statului-major ucrainean, Ruslan Khomchak, a declarat la 1 aprilie că armata Kievului „se pregăteşte pentru ofensivă în Ucraina orientală”, adică împotriva populaţiei ruse din Donbas, folosind şi „forţe de apărare teritorială” (precum regimentul neonazist Azov), iar în această operaţiune „este prevăzută participarea aliaţilor NATO”.

Christelle Néant a prezentat în detaliu din Ucraina o crimă de război cu potenţial afectiv şi moral exploziv („RPD – L’armée ukrainienne tue un enfant à l’aide d’un drone à Alexandrovskoye”, reseauinternational.net, 6.04.2021) : ”Sâmbătă 3 aprilie 2021, o dronă a armatei ucrainene a lansat ceea ce pare a fi un dispozitiv exploziv artizanal în curtea unei case din satul Alexandrovskoie din RPD (Republica Populară Doneţk), ucigând un copil şi rănind-o pe bunica lui. Sâmbătă după-amiază, micul Vladislav (4 ani şi jumătate) se juca în curtea casei bunicilor săi din Alexandrovskoie, o localitate aflată destul de departe de linia frontului (la 15 km) pentru ca nimeni să nu se îngrijoreze că ar fi vreun pericol pentru copil să se joace afară. Bunica lui îl supraveghea din uşă când a avut loc o explozie în curte chiar lângă Vladislav. Copilul a fost aruncat în aer şi literalmente făcut bucăţi de biluţele din dispozitivul exploziv pe care l-a aruncat în curte o dronă a armatei ucrainene. Bunica lui Vladislav a fost azvârlită în spate şi rănită de cioburile de sticlă de la ferestrele care au explodat. […] Armata ucraineană are la dispoziţie drone Fury, PD-1, Raybird 3, Spectator, Leleka-100 etc. Or, se pare că Leleka-100, care a fost supusă la testări aprofundate în armata ucraineană în 2020, e deja folosită în conflictul din Donbas – e o dronă de mici dimensiuni şi poate zbura cu uşurinţă la 45 km de cel care o operează fără ca el să piardă controlul asupra dispozitivului care poate duce o încărcătură de 5 kg. […] Unele voci din Ucraina au pretins că e prea mare distanţa faţă de linia frontului, dar acest argument nu se susţine. O dronă mică precum Leleka-100 ar fi putut foarte bine să parcurgă cei 15 km dintre Svetlodarsk (aflat sub control ucrainean) şi Alexandrovskoie ducând un mic dispozitiv exploziv artizanal, totul fără cel mai mic zgomot.”

Petru Romoşan

Citește mai departe

ACTUALITATE

OPINIE. Ioan Lumperdean: Instrumentarea geopolitică și geoeconomică a vaccinării 

Publicat

Într-o întrevedere din 26 martie a.c. a Maiei Sandu cu ambasadorul Federație Ruse la Chișinău, Oleg Vasnețov, președintele Republici Moldova a solicitat sprijinul marelui vecin de la Est, pentru vaccinarea populație cu vaccinul „Sputnik V”. Informația a fost comentată „în fel și chip”, cu argumente pro și contra. Și în timp ce analiștii și jurnaliștii se opinteau să deslușească mesajul Chișinăului, s-au rostogolit spre spațiul public și alte informații despre vaccinurile acceptate sau respinse de unele țări din Europa și din lume.

Este mai mult decât limpede că toată lumea vrea să scape de pandemie. Din păcate, și în această situație funcționează și istoria din spatele istoriei. Statele și operatorii economici și sanitari nu scapă ocazia (re)poziționărilor geopolitice și geoeconomice. Vaccinarea a devenit un instrument pentru dobândirea și/sau consolidarea puterii și influenței în prezent și viitor.

Planeta și oamenii care o populează trebuie să se alinieze, ca de multe ale ori în istorie, în siajul unor comenzi și comandamente care (re)setează viața. Viața în toată complexitatea și biodiversitatea sa. Să vedem unele din aspectele geopolitice și geoeconomice generate de pandemie și de lupta împotriva sa

Mesajul Urbi et Orbi al papei Francisc

În tradiționalul său mesaj de Paștele romano-catolic, suveranul pontif, ca și în alte împrejurări, a pus accentul pe problema cea mai arzătoare care marchează lumea de astăzi: Pandemia. Exprimându-și convingerea că  „Dumnezeu pregătește o istorie nouă”, papa ne atrage atenția că „Pandemia există și este încă în desfăşurare, criza socială şi economică este foarte gravă, în special pentru cei săraci şi în pofida acestor lucruri -şi este scandalos- conflictele militare nu încetează, iar arsenalele militare se măresc”.

Prin aceste cuvinte, Speranța și Încrederea care trebuie să statornicească noul început se estompează în realitatea crudă a intereselor de ieri și de mâine a celor care dețin PUTEREA. O exercită, în scopuri politice, economice, militare etc. Mijloacele și scopurile sunt mai puțin importante din punctul lor de vedre. Important e să fie identificate și să fie folosite.

Ar fi un non sens să argumentez cele afirmate prin incursiuni multiforme în trecutul de lângă noi sau în cel mai departe de noi. Oricând și oriunde s-a profitat de ceea ce istoria a adus la masa ei: crize, războaie, revoluții, regimuri autoritare și democratice, fenomene politice, culturale, sportive și multe altele. De data aceasta pe/la masa istoriei este pandemia și vaccinarea!!!

Să revizuim termenii

Din cele mai vechi timpuri a existat şi există interacțiunea dintre economie, spaţiu şi politică. În prelungirea acestor realități au apărut și ideile și opiniile teoretice de și despre geocultură, geoeconomie, geoistorie, geopolitică, geostrategie. Sunt noțiuni mult discutate, acceptate și respinse. Indubitabil o explicare cuprinzătoare a acestora este dificil de realizat, chiar dacă există o uriașă literatură în domeniu. Și din aceasta ne putem da seama că abordările teoretice sunt consonante cu realitățile existente în societate. Și pandemia de astăzi ne conduce spre reluări și reinterpretări.

Dacă urmărim cu atenție agenda publică, națională, europeană și mondială, ne dăm seama că pandemia a „contaminat” și universul semantic, cu sintagme noi sau adaptate și transformate. Putem astfel vorbi de o geopolitică, geoeconomie și geostrategie în pandemie sau a pandemiei și vaccinării.

De la surpriză și necunoaștere la (in)coerență

Dacă rememorăm traseul epi(pan)demiei, de la identificare și atitudine până la acțiune și contracarare, ne dăm seama că omenirea s-a aflat și manifestat/acționat mai mult dezarticulat și incoerent. În opoziție cu oamenii, virusul a fost mai activ, mai „șmecher”, mai cameleonic. Tocmai de aceea a trecut de la un teritoriu la altul, de la o țară la alta, până a ajuns să cuprindă întreg mapamondul.

Reacțiile au fost similare cu extinderea și contagiunea teritorială. Prima măsură, specifică în majoritatea fenomenelor epi(pan)demice: izolare și carantină, mască și igienă. Apoi tratamente și vaccinări. Din păcate, la virusul global și excesiv de mobil și „păcălicios” oamenii, de la decidenți și specialiști până la oamenii cotidieni, au răspuns după „știință și conștiință”, după posibilități și imposibilități, după trebuințe și necesități, după avantaje și interese.

Din păcate, de cele mai multe ori și în cele mai multe locuri, au primat preocupările pentru altceva: alegeri legislative, prezidențiale, locale, poziționările politice, militare, promovarea și dezvoltarea afacerilor și activităților economico-pandemice, mișcări sociale și multe altele. E bine sau nu, însă viața trebuie să meargă înainte!!!

Unele interese sunt mai interesate și interesante decât altele

În vârtejul acțiunilor pentru așa-zisa normalitate au apărut noi demersuri. Liderii regionali și mondiali s-au întâlnit, au discutat, au căutat și au găsit și alte soluții pe lângă izolare, carantinare, mască și spălarea mâinilor. Au apărut vaccinurile. Într-un timp relativ record și cu uriașe eforturi științifice, productive și pecuniare. Au fost și sunt speranța spre bine și pentru mai bine.

Dincolo de această speranță au apărut neîncrederea, contestarea, insolența, nemulțumirea, distorsionarea, blamarea și fragmentarea vaccinării. Fiecare țară și companie farmaceutică nu scapă ocazia să „tragă foc la oala lor”. Și continentele, țările, regiunile și așezările sunt, asemenea intereselor, unele mai egale decât altele.

Vechile metehne ale poziționărilor geopolitice și geoeconomice au îmbrăcat și haina Coronavirusului. Pe bună dreptate, secretarul general al Naţiunilor Unite, Antonio Guterres, spunea:  „Vedem numeroase exemple de naţionalism în materie de vaccin şi stocarea de vaccinuri de către ţările bogate, precum şi continuarea acordurilor bilaterale cu producătorii care subminează accesul tuturor”.(Subl.ns.).

Imunizare prin… binecuvântare regală

Vaccinurile au apărut, oarecum de la sine. În îndelungata luptă cu epidemiile, oamenii au constatat că unii sunt mai rezistenți decât alții. Imunizarea prin legătura și coabitarea cu cei bolnavi a dat rezultate și unii oameni au scăpat de boala nemiloasă. Medicii au început să promoveze ideea vaccinării/inoculării cu virușii răuvoitori.

S-a ajuns la acestă decizie și datorită credinței însănătoșirii prin binecuvântarea regală. Împărați și regi au hotărât „să dea piept cu uraganul” ridicat de  bolile epidemice, prin acordarea supremei generozități regale. Nu știm câți oameni bolnavi au scăpat. Cine avea grija lor? Știm însă că multe capete încoronate prin gestul lor s-au imunizat. După cum știm că unii dintre ei au fost secerați de necruțătoarea coasă epidemică: regina Mary II a Angliei și Irlandei (1689-1694), împăratul Iosif I al Sfântului Imperiu Roman de națiune germană (1705-1711), țarul Petru al II-lea al Rusiei (1727-1730), regina Suediei Ulrica Eleonora (1718-1741). Au fost și unii care au scăpat datorită inoculării/vaccinării, precum Ecaterina a II a Rusiei (1762-1796) sau Ludovic al XVI-lea al Franței (1774-1793).

Până la urmă, din aceste exemple, medicii au ajuns la concluzia că „cui pe cui se scoate” și au procedat la prelevarea și vaccinarea prin inoculare cu virușii epidemici a oamenilor. Unii dintre ei au avut ideea genială și responsabilă a transmiterii secretului și altor confrați. Au scris și tipărit lucrări în domeniul virusologiei. Multe autorități le-au promovat și au tipărit circulare și foi volante pe aceste teme. Anii au trecut, oamenii au obținut mai multe informații și au dezvoltat mai multe practici medicale și sociale antipandemice.

Colaborare și concurență pe piața vaccinurilor

La finele secolului al XVIII-lea și în secolul al XIX-lea mai multe țări (Marea Britanie, Franța, SUA, Germania, Rusia) au trecut prin revoluția industrială. Aceasta a avut repercusiuni majore și în eradicarea, stăvilirea sau limitarea bolilor. Lumea medicală a comunicat și colaborat mai mult. Decidenții au înțeles „să lase garda jos” pentru liniștea socială și prosperitatea economică. Însă, ca de obicei în istorie, cunoștințele dobândite au îmbrăcat și haina promovării și statornicirii unor vectori de putere economică, politică, militară.

Nu de multe ori se considera și se mai consideră și în prezent că vaccinurile erau și sunt pentru cei puternici și pentru aliații lor. Epidemiile și bolile sunt pentru cei slabi și pentru dușmani!!! O dispută și concurență s-au dezvoltat și în aceste domenii. Acest fenomene sunt active și astăzi, cu și/sau fără mască, adică „la vedere” sau „fără vedere”. Mai multe centre de putere își dispută uriașa piață a vaccinurilor și tratamentelor. Ostilitatea, dezinformarea, neîncrederea și presiunea politico-militară și economică sunt prezente.

Vaccinuri acceptate, dar … cu întrebări

În Uniunea Europeană au fost acceptate și considerate sigure 19 vaccinuri. La loc de frunte: BioNTech și Pfizer, Moderna, AstraZeneca și Jansson, Pharmaceutica NV. Despre acestea s-a spus și discutat mult. Argumentele pro și contra sunt multe. Poate prea multe, prea stufoase și prea nedesluşibile.

Unele eșecuri și inconsecvențe sunt inerente în întreaga activitate. De la concepție, producere, transport, administrare , reacție și eficiență medicală. Spun și eu că sunt eșecuri și inconsecvențe inerente, ca un om care am trecut prin viață, am reconstituit multe segmente din istorie și am căutat în multe cotloane ale vieții economice și sociale. Dar, recunosc, nu aș vrea să fiu nici eu și nici cei din familia mea și prin extensie nici prietenii și colegii mei sau orice om de pe Planetă,  în spațiul strâmt al acestor inerente eșecuri și inconsecvențe!!!

Vaccinul chinezesc Sinopharma

În opoziție cu vaccinurile europene au apărut și cele din  China și Rusia. Vaccinul chinezesc Sinopharma, respins și mult hulit, a intrat pe piața mai multor țări din lume. Marija Obradovi, ministrul administrației publice și autonomiei locale din Serbia, a declarat: „Cel mai bun vaccin este cel pe care îl avem la îndemână”. Este perfect adevărat și chiar important. Vaccinare și sănătate să fie!!! Nu contează cum se numește pisica dacă prinde șoareci, spunea liderul chinez Deng Xiaoping, cel care a promovat „socialismul cu caracteristici chinezești” și „economia de piață socialistă”.

Și în această situație nu contează pisica, pentru că omenirea trebuie să scape de marea povară a COVID-19. Dacă ne închipuim însă că pisica chinezească, în ecuația geoeconomică și geopolitică prezentă și viitoare va sta și blândă, ne înșelăm!!!

Geostrategia Serbiei prin și pentru vaccinare

Serbia este o țară cu un trecut îndelungat, aflată la interferența balcanică dintre Europa Centrală și cea Sud-Estică, a trăit tragedia coliziunilor geopolitice și geoeconomice postiugoslave. Și-a păstrat, atât cât a putut teritoriul și influența zonal-regională. Sârbii au reușit să facă față de multe ori în istorie vrășmașilor. În și prin echilibrul rațiunii aplicate răspunde provocărilor și presiunilor globale și europene.

Opțiunea pentru vaccinul chinezesc Sinopharma este un exemplu. Dar, Serbia a venit și cu ideea cumpărării și utilizării altor vaccinuri din marea ofertă mondială, inclusiv cele din Uniunea Europeană și Rusia. Un proiect pentru construirea unei fabrici de producere a vaccinurilor este în atenția autorităților de la Belgrad. Scopul suprem: sănătatea oamenilor. Și nu numai a celor din Serbia, ci și a celor din celelalte foste republici iugoslave și… printr-o alonjă mai largă și mai mobilă chiar și pentru vecinii din Ungaria, Bulgaria și Italia. Și totul gratuit!!! Pe lângă resetarea atitudinală față de sârbi vin și profiturile economice și nu numai: crește aria de interese și poziționări geopolitice.

Vaccinul rusesc Sputnik V

Un alt vaccin, cu reacții și poziționări nebănuite în angrenajele puterilor europene și mondiale este vaccinul rusesc Sputnik V. Nu intrăm în universul ideilor și părerilor medicale despre eficacitatea medicală a acestuia. Deși se pare că nu ar fi de ignorat, din moment ce lideri europeni precum președintele Franţei, Emmanuel Macron, și şefa executivului de la Berlin, Angela Merkel, au discutat cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, despre o posibilă cooperare în privința vaccinurilor.

Este limpede că Rusia vrea nu numai să-și imunizeze populația, ci și să se (re)afirme ca mare putere mondială. Însăși numele de Sputnik transmite acest mesaj. Nu prea se mai știe și nu se mai spune, în lume și cu atât mai mult la noi (datorită  multiplei noastre opțiuni europene și transatlantice), că  Sputnikul a fost primul satelit artificial al Pământului, trimis în spațiu de către URSS, la 4 octombrie 1957. Dacă nu ar fi fost acest „tovarăș de călătorie”, cum  se traduce din  limba rusă, poate nu ar fi fost tot ceea ce a urmat în domeniul spațial și comunicațional.

De data aceasta, „tovarăș de călătorie” este vaccinul. Și ar fi absurd să credem că nu există interese de natură geoeconomică și geopolitică. Și aș adăuga și de natură geomedicală și geoștiințifică. Ne-o spune (in)direct purtătorul de cuvânt al MAE de la Moscova: „Este un război al vaccinurilor, dar cred că este și un război al oamenilor de știință, este un război al politicienilor și al celor de pe frontul informațional cu care avem de-a face în paginile main-stream-lui occidental, cu precădere”. Și atunci ne punem întrebarea: este vaccinarea, cum spunea Antonio Guterre, cel mai mare test moral al timpurilor noastre?

Ţări mici către un vaccin mare

Poate că așa este dacă avem în vedere că și țări mai mici, cu experiențe mai modeste în domeniu, s-au angrenat în uriașul efort mondial al producției de vaccinuri: Cuba și  Bangladesh. Este adevărat că cea de-a doua o face și din motive religioase (frica în utilizarea de către producătorii consacrați a unor enzime provenite de la porc), dar și din motive geopolitice, ca replică la intenția Indiei, rivalul tradițional din zona Asiei, de-a se înscrie în această cursă.

Dincolo de toate acestea și de numeroasele alte întrebări și răspunsuri care pot fi formulate, este limpede că pandemia există și nu putem să o îngenunchem decât prin vaccinare!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumpedean

sursa foto: digi24

Citește mai departe

ACTUALITATE

OPINIE/ Marius ACIU – Orașul de cinci stele și smart-rahatul (pamflet)

Publicat

„În orașul plin de stele/ În care lumea se mută/ Azi-mâine nu mai ai loc/ De rahați ce-ncep să pută…”

Iertată-mi fie exprimarea în versuri, dar cum românul cică s-a născut poet (greșit, românul s-a născut infractor, poet a devenit în pușcărie), era musai să-i arăt un deget lui Eminescu (și nu acela de ok), izbind de gard patru versuri care să-mi exprime supărarea.

Primăreasca poziționare a cetății de pe Someș în galeria orașelor de 5 stele, ostentativ de des, ne face să ne-ndoim de acuitatea vizuală a alesului, mergând până la a ne întreba dacă nu cumva o face-n ciudă.

Am ajuns să semănăm cu Bucureștiul și, Doamne ferește! nu ne dorim asta, nu-i așa?

Da, Clujul este peste media orașelor din mioriticul nostru areal, dar de aici până la a ne bate cu cărămida în piept mai ceva ca Tarzan cu pumnul e cale lungă.

Nu vreau să vorbesc azi despre urbanism. Pentru asta mi-ar trebui un serial mai lung ca „Tânăr și neliniștit”. Tema care mi-a făcut cu nasul (nu cu ochiul neapărat, că-i vorba și de factorul olfactiv) este rahatul, mai exact smart-rahatul.

„Săracul rahat este smart că stă acolo unde-l pune realizatorul”

În ultima vreme s-au înmulțit clujenii, s-au înmulțit și rahații. Cei care stau în mijlocul trotuarelor și put, că altceva nu știu să facă. În orașul în care se presupune c-au dispărut câinii vagabonzi mai ceva ca dinozaurii după meteorit, trotuarele sunt pline de politicieni, pardon, scuze, de vestigii ale trecerii lătrătoarelor prin umila noastră existență.

Și atunci, stau și mă-ntreb ca Arafat la pandemie, de unde atâția rahați? Da, se știe, în orașul de 5 stele se mănâncă bine, de unde probabil și avântul excretor al patrupedelor. Dar într-un oraș smart ar trebui să fie smart și locuitorii, nu doar rahații…

El, săracul rahat, este smart că stă acolo unde-l pune realizatorul. Adică în mijloc de trotuar. Mai puțin smart este stăpânul purtător de lesă că-l lasă acolo. Și-atunci stai și te-ntrebi, cine e rahatul?

Sunt punguțe, sunt lopățele sau măturici, mai trebuie numai organizate niște cursuri de bun-simț. Din ciclul: „L-a trecut/ A făcut/ Am adunat/ Și-am plecat!”

Da, e adevărat, spațiul verde are nevoie de îngrășământ! Dar când spațiul verde e la mine sub balcon și îngrășământul depășește cantitatea optimă și pute de-ți mută nasul, mai ales vara, stai și te întrebi dacă ieși mai ieftin punându-i un dop în fund câinelui sau făcându-i cadou într-o punguță produsul stăpânului?

Ai câine? Felicitări! Dacă îl iubești, strânge după el! Pentru că la un moment dat s-ar putea să vin să-ți las un cadou sub geam, ca să văd dacă-ți place… Și crede-mă, malamutul e chihuahua pe lângă mine!

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate
Publicitate