Deputat, acuzat că a inventat salvarea a mii de evrei de către cardinalul Iuliu Hossu. Istoricul Doru Radosav îi sare în ajutor

Un grup de peste 30 de intelectuali și experți în studierea Holocaustului, printre care se numără și câțiva din Cluj, îl acuză pe deputatul Silviu Vexler, reprezentantul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, că a susținut în mod fals salvarea de la moarte a mii de evrei de către cardinalul greco – catolic Iuliu Hossu în timpul celui de-al doilea război mondial.

Într-o scrisoare deschisă, aceștia susțin că nu au găsit, în cursul unor îndelungi cercetări, dovezi coerente și solide, care să probeze acțiuni salvatoare ale înaltului prelat, și îi cer deputatului să prezinte dovezi ale afirmațiilor sale.

Lăudat de Papa Leon al XIV-lea

Reacția lor vine după ce, la începutul lunii iunie, în prezența Papei Leon al XIV-lea, a comunității evreiești din Italia și a aproape o mie de români a avut loc la Vatican, o comemorare a cardinalului greco-catolic, Iuliu Hossu, decedat în 1970 și beatificat în 2019.

La comemorare au participat și reprezentanți ai comunității evreiești din România, pentru „angajamentul său curajos de a-i sprijini și salva pe evreii din Transilvania de Nord atunci când, între 1940 și 1944, naziștii au pus în aplicare planul tragic de a-i deporta în lagărele de exterminare”.

Deputatul Silviu Vexler a descris acțiunile Cardinalului Hossu ca fiind „inimaginabile și aproape de neînțeles pentru cei mai mulți dintre noi”, deoarece acesta „s-a pus în pericol pe sine, comunitatea sa și Biserica sa”, pentru a încerca să salveze persoane necunoscute pentru el.

Nu doar că le-a cerut tuturor credincioșilor să protejeze evreii destinați lagărelor morții, ci i-a și ascunns în Catedrala din Cluja. Pentru aceste fapte, cardinalul a fost cu adevărat „un tzadik, o persoană dreaptă care a refuzat orice compromis”.

Textul scrisorii deschise

”Suntem un grup de cercetători ai istoriei Holocaustului și intelectuali implicați în studierea problematicii celor două totalitarisme. Unii dintre noi ne-am petrecut ani din viață în cercetări de arhivă legate de diversele aspecte ale acestui subiect complex. De asemenea, o parte dintre noi am fost membri ai Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Cu toții am fost surprinși, în primele zile ale lunii iunie, când am aflat despre evenimentul la care ați participat și mai ales despre prezentarea pe care ați făcut-o la Vatican Cardinalului Iuliu Hossu.

Conform materialelor de presă, în cadrul evenimentului omagial s-a spus că Iuliu Hossu a salvat mii de evrei, iar dumneavoastră ați confirmat că acesta a ascuns în Catedrala Greco-Catolică din Cluj pe acei evrei care urmau să fie deportați și ar fi cerut credincioșilor „să îi protejeze pe evreii care urmau să fie trimiși la chinuri și moarte la Auschwitz”.

Informații neconfirmate de probe

Din nefericire, nici una din aceste informații nu este confirmată de probe documentare, convergente și plasate dincolo de diferite auspicii subiective. Noi credem că și actele frumoase din istorie trebuie să se bazeze pe surse credibile și verificabile.

De altfel, personalitatea, sacrificiul civic sau imaginea istorică a lui Iuliu Hossu nu au nevoie de astfel de adăugiri versatile. Mai mult decât atât, din câte știm, Cardinalul nu și-a arogat aceste acțiuni de salvare.

Semnatarii acestei scrisori deschise, precum și colegi cercetători cu care ne-am consultat, nu am găsit, în cursul unor îndelungi cercetări, dovezi coerente și solide, care să probeze acțiuni salvatoare ale înaltului prelat. Au fost cercetate arhivele relevante ale temei: Arhiva Yad Vashem, Arhiva Muzeului Holocaustului de la Washington (U.S. Holocaust Memorial Museum), Arhiva C.N.S.A.S. și arhivele maghiare. Nici una nu păstrează vreo dovadă certă și convergentă privind o posibilă acțiune de salvare a mii de oameni.

Să prezinte dovezi

Augmentarea istoriei cu detalii calofile, lipsite, însă, de probe documentare consolidate, depășește o linie roșie. În acest caz, într-un subiect atât de important, orice afirmație ar trebui să se bazeze întotdeauna pe dovezi pertinente, multiple și convergente.

Astfel de procedee aruncă în derizoriu gravitatea adevărului despre Holocaust și reprezintă, în același timp, o insultă adresată victimelor Holocaustului. Mai mult decât atât, faptul în sine banalizează actele reale ale unor Drepți între Popoare.

Pentru a risipi orice suspiciune, vă solicităm să faceți publice toate documentele în baza cărora susțineți că episcopul Iuliu Hossu a salvat mii de evrei”, se arată în documentul citat.

Semnatarii scrisorii

1. Liviu Rotman

2. Alexandru Florian

3. Mihai Demetriade

4. William Totok

5. Norman Manea

6. Dennis Deletant

7. Zoltán Tibori-Szabó

8. Liviu Antonesei

9. Gido Attila

10. Adina Babeș-Fruchter

11. Ciprian Necula

12. Raphael Vago

13. Cristian Pîrvulescu

14. Ana Bărbulescu

15. Ionuț Biliuță

16. Dinu Adam

17. Lucian Năstasă

18. Alexandru Bulucz

19. Marius Cazan

20. Valentin Cernat

21. Eugenia Mihalcea

22. Emanuel Copilaș

23. Andrei Cornea

24. Teodora Dumitru

25. Lou Ghelerter

26. Mariana Hausleitner

27. Georg Herbstritt

28. Hans-Christian Maner

29. Adina Marincea

30. Petre Matei

31. Katia Pascariu

32. Ovidiu Pop

33. Măriuca Stanciu

34. Călin Vlase

Istoricul Doru Radosav: Iuliu Hossu s-a ridicat în sprijinul comunității evreilor din Cluj și din Ardeal

În replică, istoricul clujean Doru Radosav susține că semnatarii scrisorii deschise, ”se bagă în seamă și devin cenzorii realității istorice”.

”Un grup de intelectuali evrei și ne-evrei din România și de aiurea s-au adunat și au atacat la baionetă comemorarea la Roma a cardinalului martir Iuliu Hossu contestând vehement și cică cu argumente istorico-scripturistice implicarea acestui înalt prelat în acțiunile de salvare a evreilor din perioada Holocaustului.

Mai precis, aceștia au atacat alocuțiunea Papei Leon al XIV-lea pe această temă, dar mai ales elogierea cardinalului român pentru atitudinea sa umană, elogiere în care a fost amintit și onorabilul Silviu Vexler, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, prezent la ceremonie.

Probabil că le-a căzut greu la colecist unora dintre semnatari faptul că deputatul Silviu Vexler a fost inițiatorul în Parlamentul României a declarării anului 2025 ca anul Iuliu Hossu.

Pastorala lui Hossu

​Evocând momente din activitatea cardinalului martir, Papa Leon al XIV-lea a amintit că prin cuvântul omiletic, dar și prin pastorala ierarhului greco-catolic publicată în 2 aprilie 1944, acesta s-a ridicat în sprijinul comunității evreilor din Cluj și din Ardeal, îndemnându-i pe credincioșii acestei biserici să-i ajute pe evrei „din arzătoare caritate umană”.

Papa Leon al XIV-lea și-a întărit afirmațiile cu mărturia fostului rabin-șef al Clujului, Moshe Weinberger Carmilly, adusă în sprijinul acțiunii umane plină de caritate a cardinalului Iuliu Hossu. Nu trebuie să uităm că pe aceleași argumente a fost decretat ca Drept între Popoare și episcopul romano-catolic de pie memoriae Marton Aron.

​Respectivii intelectuali strânși în jurul propriului „adevăr” și virând spre o anumită cerbicie ușor de ghicit contestă faptul că Iuliu Hossu ar fi salvat evrei, argumentându-și contestația prin faptul că aceștia, ca istorici, nevoie mare, au „cercetat arhivele relevante ale temei: Arhiva Yad Vashem, Arhiva Muzeului Holocaustului de la Washington, Arhiva CNSAS și Arhivele maghiare” și „nici una nu păstrează vreo dovadă certă și convergentă privind o posibilă acțiune de salvare a mii de oameni”.

Istorici de plesneală și de conjunctură

Cu alte cuvinte, aceștia se plasează total întârziați și depășiți în vetustețea teoriilor istorice, precum cele ale pozitivismului, conform cărora „pas de documents, pas d’histoire”.

Iată cum istorici de plesneală și de conjunctură, precum inconturnabilul fost ideolog PCR Alexandru Florian și unul total marginal precum Zoltan Tibori Szabo se bagă în seamă și devin cenzorii realității istorice. Există câteva argumente „contra-istorice” care pot delegitima opiniile de-a gata ale acestor intelectuali și istorici:

1. Ei nu au aflat încă faptul că istoria se „scrie pe sine”, chiar dacă nu au rămas documente scrise, există însă o construcție auto-referențială a trecutului, sau o reconstrucție narativă a trecutului precum istoria orală sau „istoria din memorie”.

Acest tip de istorie evidențiază așa numitele „imponderabile ale trecutului” deoarece istoria trăită și total interzisă în regimurile dictatoriale, precum comunismul, fascismul, nazismul, nu a beneficiat de documente de arhivă care să vorbească explicit despre teroarea și crimele acestor regimuri. Istoria subiectivă, istoria din memorie a fost descarcerată după 1989.

S-a acreditat de mai mult timp că mărturiile, istoria orală sunt surse de istorie pentru că ele sunt emise „din interiorul unei vieți care, ea însăși, este subiect al istoriei”. A se vedea în acest sens lucrarea lui R. Dulong, Le témoin oculaire. Les conditions sociales de l’attestation (1998).

Ne întrebăm în acest sens câți martori oculari și câte mărturii orale au fost folosite pentru întocmirea dosarelor de acordare a titlului de Drept între Popoare. Probatoriul oral livrează surse valide în acest caz, surse ale unei istorii trăite și nu doar scrise.

Așadar, de la mărturia orală la depoziție se concretizează două modalități de apropriere, de asumpție a trecutului. Este cunoscut faptul că Holocaustul nu este un subiect de arhive neapărat, cât mai ales subiectul memoriei, al mărturiei supraviețuitorilor, este alocat memoriei acestora, al reprezentării și limitelor lui din dispozitivul narativ și lexical al supraviețuitorilor, adică Holocaustul „a fost mai mult decât se poate spune” (Saul Friedlander, Georgio Agamben, Alain Finkielkraut). Mai pe scurt, stimabilii intelectuali și istorici ar trebui să se întoarcă la lecturi și la biblioteci.

Un clujean, obsedat de denigrarea fostului rabin al Clujului

2. În directă legătură cu cele expuse mai sus, constatăm că ce le-a stârnit nervozitatea și isteria, mai ales istoricului de formație inginer mecanic și de metalurgie, Zoltan Tibori Szabo, a fost, pe lângă salutul acordat de suveranul pontif lui Silviu Vexler, și menționarea numelui rabinului-șef al Clujului din perioada Holocaustului, Moshe Weiberger Carmilly, ca apărător și recunoscător al cardinalui Iuliu Hossu.

Se știe de mai multă vreme că respectivul inginer, profesor la Facultatea de Științe Politice din Cluj, și-a făcut un adevărat scop și obsesie a vieții de a-l denigra pe Moshe Weinberger Carmilly, în orice împrejurare și cu paranoia fără precedent, la care au subscris și o serie dintre intelectualii semnatari.

3. În aceeași ordine de idei cu cele de la punctul 2, fostul rabin Moshe Weinberger Carmilly este pus într-o lumină total defavorabilă în comparație cu idolul și gurul unor istorici semnatari, și anume, Randolph Braham din SUA.

Mai exact și pe înțelesul tuturor, R. Braham a fost un evreu maghiar din Transilvania cu numele Adolf Abraham. Acest Randolph a fost în primii ani de după cel de-al Doilea Război Mondial un condeier și un apostol al sovietismului, după care, în 1948, a emigrat în SUA, unde a devenit un adversar fanatic al rabinului Moshe Weinberger Carmilly.

Așadar, stimabili intelectuali și istorici nu vă mai înregimentați în tot felul de apeluri manipulatoare ale istoriei și ale adevărului, adică „să nu vă încredeți adevărului”. Nu vă erijați în procurori și justițiari ai unui trecut tragic și ai unui prezent plin de ambiguități deoarece „istoria nu poate fi atrasă în pretoriu” (Fr. Bédarida)”, a conchis Radosav.